Psalmul 78:9-16 - Compare All Versions

Împărtășește

Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei, pentru că n-au ținut legământul lui Dumnezeu și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase. Înaintea părinților lor, El făcuse minuni în țara Egiptului, în câmpia Țoan. A despărțit marea și le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid. I-a călăuzit ziua cu un nor și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor. A despicat stânci în pustie și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe. A făcut să țâșnească izvoare din stânci și să curgă ape ca niște râuri.

Fiii lui Efraim, înarmați, trăgători cu arcul, au dat înapoi în ziua bătăliei: n-au ținut legământul lui Dumnezeu, au refuzat să umble în Legea Lui; I-au uitat lucrările și minunile pe care El le arătase, minunile pe care le înfăptuise înaintea strămoșilor lor în regiunea Țoan din țara Egiptului. A despărțit marea și i-a trecut prin ea, ridicând apele să stea ca un zid. I-a călăuzit printr-un nor ziua, și toată noaptea – prin lumina focului. A despicat stânci în deșert, ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe. A făcut ca din stânci să izvorască torente și să curgă apa râuri-râuri.

Fiii lui Efraim, înarmați cu arcul, au fugit (din fața dușmanului) în ziua bătăliei. Acest lucru s-a întâmplat pentru că nu respectaseră legământul lui Dumnezeu, refuzând să trăiască în acord cu legea Lui. Ei au uitat faptele și miracolele pe care li le arătase Iahve – acele miracole pe care le făcuse înaintea strămoșilor lor în Câmpia Țoan de pe teritoriul Egiptului. El a despărțit marea și i-a trecut prin ea, făcând apele să stea ca un zid. I-a ghidat ziua printr-un nor și toată noaptea cu lumina focului. A crăpat stânci în deșert, ca să le dea să bea ape care erau cât adâncul (mării) de mari. A făcut ca din stânci să izvorască torente și să curgă apa ca din multe râuri.

Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei. Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui; Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat. Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Țoanului. A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă. De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului. A despicat stâncile în pustie și le-a dat să bea ca din marile adâncuri. De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor.

Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei, pentru că n-au ținut legământul lui Dumnezeu și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase. Înaintea părinților lor, El făcuse minuni în țara Egiptului, în câmpia Țoan. A despărțit marea și le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid. I-a călăuzit ziua cu un nor și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor. A despicat stânci în pustie și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe. A făcut să țâșnească izvoare din stânci și să curgă ape ca niște râuri.

Fiii lui Efraím, cei ce întind arcul și trimit săgeata, au dat înapoi în ziua bătăliei. N-au păzit alianța lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui. Ei au uitat de lucrările sale, de minunile pe care le arătase lor. În fața părinților lor, a săvârșit minuni în țara Egiptului, în câmpia Țoán. A despicat marea și i-a făcut să treacă prin ea și a ridicat apele ca un dig. I-a călăuzit din nor în timpul zilei și noaptea întreagă cu lumina focului. A despicat stânci în pustiu și le-a dat să bea ca din abisul cel mare. A făcut să iasă izvoare din stâncă și apa să curgă în torente.

Fiii lui Efraim erau Deprinși cu arcul, când luptau, Dar au dat dosul și-au fugit Când ziua luptei a venit, Pentru că ei nu s-au ținut De legământul cel făcut De Dumnezeu și n-au voit A ține Legea ce-au primit. Au dat uitării lucrul Lui; De-asemeni, ale Domnului Minuni – ce li s-au arătat – În mare grabă le-au uitat. Domnul – minuni – a săvârșit, Ai lor părinți când au trăit, Când în Egipt ei se găseau Și-n câmpul lui Țoan ședeau. Marea a despicat-o El, Un drum făcându-le astfel, Iar apele s-au adunat Și ca un zid în jur le-au stat. Ziua, El i-a condus din nor Și-apoi, un foc strălucitor, În timpul nopții, s-a făcut. Întreg poporul a văzut Cum, în pustiu, a despicat Ștânca și apă El le-a dat. Izvoare, la porunca Lui, Țâșneau din stânca muntelui, Iar ale lor ape păreau Că niște râuri mari erau.