Psalmul 73:16-28 - Compare All Versions

Împărtășește

M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciți într-o clipă! Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic. Ca un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta! Când mi se amăra inima și mă simțeam străpuns în măruntaie, eram prost și fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta. Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea și inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși. Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

Când m-am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg, m-a cuprins neliniștea, până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am înțeles care este sfârșitul lor. Într-adevăr, Tu îi așezi pe locuri alunecoase, îi faci să cadă printre ruine. Cum sunt pustiiți într-o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice. Ei sunt ca un vis la deșteptare. Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul. Când mi se amăra inima și mă simțeam străpuns în sufletul meu, eram fără minte și nu știam nimic, eram ca un animal înaintea Ta. Însă eu sunt cu Tine tot timpul! Tu mă apuci de mâna dreaptă, mă călăuzești cu sfatul Tău și apoi mă vei lua în glorie. Pe cine am eu în Ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine. Carnea și inima mi se pot distruge, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pe vecie. Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri. Tu nimicești pe oricine se abate de la Tine. Cât despre mine, este bine să mă apropii de Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul DOMN adăpostul meu; voi povesti toate lucrările Tale!

M-am gândit la aceste lucruri, ca să le înțeleg; dar nu am reușit – până când am venit la sfântul sanctuar al lui Dumnezeu și am privit (cu atenție) la sfârșitul lor. Da: Tu îi pui în locuri alunecoase și îi arunci în dezastru. Cât de rapid sunt eliminați! Sunt distruși și li se termină viața prin lovituri violente. Doamne, Tu faci să le dispară imaginea așa cum se întâmplă atunci când te trezești dintr-un vis. Când inima mea era tristă și am fost decimat în interiorul ființei mele, eram ca un animal care nu înțelege semnificația lucrurilor. M-am comportat ca vitele înaintea Ta. Dar eu sunt permanent cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă, mă ghidezi spunându-mi pe unde să merg; și apoi mă vei lua în glorie. Pe cine am eu în cer? Iar pe pământ, nu agreez pe nimeni în afară de Tine. Carnea și inima mi se distrug; dar Dumnezeu este stânca inimii mele și moștenirea mea pentru totdeauna. Cei care se despart de Tine, vor dispărea. Tu îi distrugi pe toți aceia care nu Îți sunt loiali. Dar eu constat că este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Acela care este Stăpânul și Iahve al meu, adăpostul de care am nevoie; și voi povesti tot ce ai făcut Tu!

Când m-am gândit să înțeleg aceasta, a fost prea dureros pentru mine, Până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor. Cu siguranță i-ai pus în locuri alunecoase; i-ai trântit în nimicire. Cum sunt ei duși la pustiire, ca într-o clipă! Sunt complet mistuiți cu terori. Ca un vis când cineva se trezește, astfel, Doamne, când te trezești, vei disprețui chipul lor. Astfel inima mea a fost mâhnită și am fost înțepat în rărunchii mei. Așa neghiob eram și ignorant; eram ca un dobitoc înaintea ta. Cu toate acestea sunt neîncetat cu tine; tu m-ai ținut de mâna mea dreaptă. Mă vei călăuzi cu sfatul tău și după aceea mă vei primi în glorie. Pe cine am eu în cer decât pe tine? Și afară de tine nu este nimeni pe pământ pe care să îl doresc. Carnea mea și inima mea eșuează, dar Dumnezeu este tăria inimii mele și porția mea pentru totdeauna. Căci, iată, cei ce sunt departe de tine vor pieri; ai nimicit pe toți cei ce merg de la tine, curvind. Dar este bine pentru mine să mă apropii de Dumnezeu; mi-am pus încrederea în Domnul DUMNEZEU, ca să vestesc toate lucrările tale.

M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciți într-o clipă! Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic. Ca un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta! Când mi se amăra inima și mă simțeam străpuns în măruntaie, eram prost și fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta. Însă eu sunt totdeauna cu Tine; Tu m-ai apucat de mâna dreaptă, mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea și inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire. Căci iată că cei ce se îndepărtează de Tine pier; Tu îi nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși. Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

Și am cugetat ca să înțeleg aceasta, dar anevoios lucru a fost în ochii mei până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu și am înțeles [care este] sfârșitul lor. Într-adevăr, îi așezi în loc lunecos și-i faci să cadă în dezolare. Cum sunt ei abandonați ruinării, într-o clipă s-au dus, au pierit de spaimă! Ca un vis la deșteptare, Doamne, când te trezești, faci să se risipească chipul lor. Când mi se frământa inima și mă simțeam străpuns în rărunchi, eram nepriceput și nu înțelegeam nimic, eram ca un dobitoc înaintea ta. Dar eu sunt pururea cu tine, m-ai prins de mâna dreaptă. Cu sfatul tău mă vei călăuzi, apoi mă vei lua în glorie. Pe cine am eu în ceruri, [afară de tine]? Și, fiind cu tine, nu mai am altă dorință pe pământ. Chiar dacă se mistuie trupul meu și inima mea, stânca inimii mele și partea mea e Dumnezeu în veci. Iată, cel ce se îndepărtează de tine va pieri, îi vei nimici pe toți cei care se desfrânează. Iar pentru mine, binele meu este să mă apropii de Dumnezeu: am căutat refugiul în Domnul Dumne zeu, ca să vestesc toate lucrările tale [în fața porților fiicei Siónului].

La aste lucruri, m-am gândit: Să le-nțeleg am încercat, Însă-n zadar m-am străduit, Căci n-am putut, pân’ n-am intrat În Casa sfântă-a Domnului. Abia acolo am văzut Care e soarta răului La urmă; și am priceput Că-n loc alunecos îi pui, Ca în prăpăd să îi arunci. Scăpare pentru cei răi nu-i – Am înțeles abia atunci. Ei într-o clipă-s nimiciți! Pierdut e neamul răilor: Sunt spulberați, sunt risipiți. Năprasnic e sfârșitul lor. Ca visul ce s-a destrămat La deșteptare, tot la fel, Cel rău, de Domnu-i lepădat, Când se deșteaptă, din somn, El. Eu, inima, mi-o amăram Și parcă mă simțeam străpuns În măruntaie, dar eram Un prost – un dobitoc ajuns – În fața Ta, căci n-am avut Pricepere. Însă acum, Că ești cu mine, am văzut, Și mă-nsoțești, pe al meu drum. De mâna dreaptă m-ai luat; Cu sfaturi mă călăuzești; Apoi, știu că voi fi-nălțat Și-n slavă ai să mă primești. Nu am, în cer, pe nimenea – Afară doar de Dumnezeu – Iar pe pământ, plăcerea mea, În Tine-mi este, tot mereu. Chiar dacă mi se prăpădesc Carnea și inima, la fel, Eu și atunci nădăjduiesc În Dumnezeu, pentru că El Îmi este stâncă, ne-ncetat, Și-mi întărește slaba-mi fire; De rele, eu sunt apărat, Căci El îmi este moștenire. Acei care Te-au părăsit, Necredincioși s-au arătat Și-acuma – iată-i – au pierit! De-a Ta pedeapsă, n-au scăpat. Eu, fericit, voi fi mereu, Pentru că bucuria mea E ca, de bunul Dumnezeu, Să pot a mă apropia. La El, eu mă adăpostesc; Despre lucrarea Domnului, La toată lumea povestesc. Fie slăvit Numele Lui!