Psalmul 22:1-31
Psalmul 22:1-31 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă. Totuși Tu ești Cel Sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel. În Tine se încredeau părinții noștri; se încredeau și-i izbăveai. Strigau către Tine și erau scăpați; se încredeau în Tine și nu rămâneau de rușine. Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor. Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!” Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la țâțele mamei mele; de când eram la sânul mamei am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu. Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul și nimeni nu-mi vine în ajutor. O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri din Basan mă înconjoară. Își deschid gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește. Am ajuns ca apa care se scurge și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu. Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii; m-ai adus în țărâna morții. Căci niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele; toate oasele aș putea să mi le număr. Ei însă pândesc și mă privesc; își împart hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea. Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu! Scapă-mi sufletul de sabie și viața din ghearele câinilor! Scapă-mă din gura leului și scoate-mă din coarnele bivolului! Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării. Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L! Voi toți, sămânța lui Iacov, slăviți-L! Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămânța lui Israel! Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu-Și ascunde Fața de el, ci îl ascultă când strigă către El. În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele și-mi voi împlini juruințele în fața celor ce se tem de Tine. Cei săraci vor mânca și se vor sătura, cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veselă să vă fie inima pe vecie! Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul; toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. Căci a Domnului este Împărăția: El stăpânește peste neamuri. Toți cei puternici de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viața. O sămânță de oameni Îi va sluji și se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei. Aceștia vor veni și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naște.
Psalmul 22:1-31 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu? Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac. Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel. Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat. Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine. Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor. Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând: S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el. Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele. Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele. Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute. Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat. Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește. Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele. Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții. Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele. Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine. Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea. Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți. Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui. Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor. Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării. Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel. Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat. În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el. Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna. Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta. Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni. Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul. O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație. Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.
Psalmul 22:1-31 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te îndepărtezi fără să mă ajuți și fără s-asculți plângerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă. Totuși, Tu ești Cel Sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel. În Tine se încredeau părinții noștri; se încredeau și-i izbăveai. Strigau către Tine și erau scăpați; se încredeau în Tine și nu rămâneau de rușine. Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor. Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: „S-a încrezut în Domnul. Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!” Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la țâțele mamei mele; de când eram la sânul mamei am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu. Nu Te îndepărta de mine, căci s-apropie necazul și nimeni nu-mi vine în ajutor! O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri din Basan mă înconjoară. Își deschid gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește. Am ajuns ca apa care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu. Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii; m-ai adus în țărâna morții. Căci niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu; mi-au străpuns mâinile și picioarele: toate oasele aș putea să mi le număr. Ei însă pândesc și mă privesc; își împart hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea. Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu! Scapă-mi sufletul de sabie și viața din ghearele câinilor! Scapă-mă din gura leului și scoate-mă din coarnele bivolului! Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării. Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L! Voi toți, sămânță a lui Iacov, slăviți-L! Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămânță a lui Israel! Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu-Și ascunde Fața de el, ci îl ascultă când strigă către El. În adunarea cea mare Tu vei fi pricina laudelor mele și-mi voi împlini juruințele în fața celor ce se tem de Tine. Cei săraci vor mânca și se vor sătura, cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veselă să vă fie inima pe vecie! Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul; toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. Căci a Domnului este Împărăția: El stăpânește peste neamuri. Toți cei puternici de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viața. O sămânță de oameni Îi va sluji și se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei. Aceștia vor veni și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naște.
Psalmul 22:1-31 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai abandonat? Ești atât de departe! Tu nu intervii pentru a schimba situația mea, deși am nevoie de salvare! Și totuși, eu strig spre Tine! Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu îmi răspunzi; (apoi) strig (și) noaptea, dar nu mă pot odihni. Totuși, Tu ești sfânt și guvernezi în mijlocul laudelor poporului Israel. Tu ai fost speranța strămoșilor noștri. Ei au sperat, iar Tu i-ai salvat (de sclavie); au strigat spre Tine și au fost scăpați. Au sperat că vei interveni în favoarea lor; și nu au fost dezamăgiți. Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de râsul oamenilor și sunt desconsiderat de popor! Cei care mă văd, râd de mine. Mă ridiculizează, dând din cap (și zicând): „S-a încrezut în Iahve! Acum, să îl scape El! să îl salveze, pentru că îl agreează!” „Și totuși, Tu m-ai scos din uterul mamei mele și mi-ai oferit ocrotire la pieptul ei. Am fost scos sub privirea Ta din uter; și încă de când eram în el, Tu ai fost Dumnezeul meu! Nu Te îndepărta de mine, pentru că necazul este aproape; și nu am niciun ajutor! Mă înconjoară mulți tauri. Sunt niște tauri din Bașan care au o mare forță. Ei își deschid gura împotriva mea, ca leul care (este decis să) sfâșie și care răcnește. Sunt turnat ca apa; și toate oasele mi se despart. Mi se topește inima ca ceara în interiorul meu. Mi se usucă forța ca argila; iar limba mi se lipește de partea de sus a interiorului gurii, pentru că m-ai adus aproape de pământul în care sunt puși morții. Mă înconjoară niște câini și mă învăluie un grup de oameni păcătoși. Mi-au perforat atât mâinile, cât și picioarele. Îmi număr toate oasele. Ei mă urmăresc și mă privesc. Și-au împărțit hainele mele între ei; și au tras la sorți pentru cămașa mea! Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta! Tu ești forța mea (de care am nevoie). Vino repede ca să îmi ajuți! Scapă-mi sufletul de sabie; și salvează-mi viața din laba câinelui! Salvează-mă din gura leului! Eliberează-mă din coarnele bivolilor! Voi proclama numele Tău fraților mei. Te voi lăuda în mijlocul adunării! Cei care vă temeți de Iahve, lăudați-L! Voi, toți urmași ai lui Iacov, glorificați-L! Temeți-vă de El, voi toți care sunteți urmași ai lui Israel! El nu desconsideră necazul celui sărac și nici nu ignoră pe omul defavorizat care este fără ajutor. Nu Își ascunde fața de el, ci îl ascultă când strigă spre El implorându-I ajutorul. Tu ești cauza laudelor mele în marea adunare! Îmi voi respecta jurămintele pe care le-am făcut înaintea celor care se tem de Tine! Oamenii săraci vor mânca și se vor sătura. Cei care Îl caută pe Iahve, Îl vor lăuda. Să vi se bucure sufletul pentru eternitate! Oameni de la toate marginile pământului își vor aminti și se vor întoarce la Iahve. Toate familiile popoarelor se vor închina înaintea Lui; pentru că guvernarea aparține lui Iahve. El este Stăpânul popoarelor! Toți marii conducători ai pământului vor mânca și I se vor închina. Vor îngenunchea înaintea Lui toți cei care ajung în final să fie puși în pământ; pentru că (vor realiza cu toții că) nu pot să își păstreze viața. Urmașii (lor) Îi vor sluji; și se va povesti următoarelor generații despre (cine este și ce a făcut) Iahve. Ei vor veni și vor proclama dreptatea Lui. Vor relata poporului care se va naște despre lucrarea lui Iahve.
Psalmul 22:1-31 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele? Ziua strig, Doamne, către Tine. Noaptea, odihna nu îmi vine Și strig din nou, căci singur sânt. Totuși, Tu ești mereu Cel Sfânt În al lui Israel popor. În laudele tuturor, Tu locuiești, necontenit. Părinții noștri au privit La Domnul, căci în El credeau Și izbăvire căpătau. S-au încrezut, mereu, în Tine, Căci nu i-ai lăsat de rușine. Când către Tine au strigat, Mereu din toate i-ai scăpat. Iată că eu acuma sânt Ca și un vierme, pe pământ. Sunt de ocara tuturor, Disprețuit de-al meu popor. Toți cei care mă întâlnesc, Mereu doar mă batjocoresc. Capul și-l clatină un pic Și disprețuitori își zic: „În Domnul s-a-ncrezut mereu! Să-l mântuiască Dumnezeu! Să-l izbăvească, de voiește, Pentru că Domnul îl iubește!” Din pântecele mamei mele, M-ai scos Tu, Doamne și, de rele – Sau de vreo grijă – m-ai ferit, La al ei sân adăpostit. De când la sânul ei eram, Sub paza Ta eu mă aflam, Căci doar pe Tine – Dumnezeu – Din al ei pântec, Te am eu. Să nu Te-ndepărtezi de mine, Căci în necazul care vine Să mă lovească zdrobitor, Sunt singur, fără ajutor. Iată că m-au înconjurat Tauri furioși care-au plecat Din al Basanului ținut. Roată, în juru-mi, au făcut Și simt cum carnea-mi se-nfioară Văzându-i cum mă împresoară. Iată-i că împotriva mea Gura-și deschid, asemenea Precum un leu care răcnește Și-apoi să sfâșie pornește. Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu. Toată puterea mi-a secat Și precum lutul s-a uscat, Încât chiar limba mi-am simțit, De-al gurii cer, cum s-a lipit. Către țărâna morți-acum, Ai îndreptat Tu, al meu drum. Căci niște câini mă înconjoară. Nelegiuiții mă-nfioară, Dându-mi târcoale ne-ncetat. În al lor mijloc așezat – Iată – acuma, am ajuns. Mâini și picioare, mi-au străpuns, Iar oasele, dacă aș vrea Să mi le număr, aș putea. Curioși ei însă mă privesc, Căci ne-ncetat doar mă pândesc. Hainele mele, între ei, Le-au împărțit oameni-acei, Și-au pus – pentru cămașa mea – S-aleagă sorții cui s-o dea. Doamne, aproape-acum Te ține Și nu Te depărta de mine, Căci Tu Doamne – pentru vecie – Ești Cel care îmi dă tărie! Grabnic îmi vină-n ajutor, Căci ești al meu izbăvitor! De sabie – o, Domnul meu – Îmi scapă sufletul, mereu, Și izbăvește a mea viață De câinii care-mi stau în față! Din coarnele bivolului Și-apoi din gura leului, Mă scoate-n ceasu-acesta rău, Căci voi vesti Numele Tău La ai mei frați, fără-ncetare Și-apoi la-ntreaga adunare Am să Te laud, tot mereu. Cei ce se tem de Dumnezeu Să-L laude, neîncetat! Cei cari din Iacov v-ați săltat, Necontenit slavă să-I dați! În față-I, vă cutremurați, Semințe-ale lui Israel, Pentru că niciodată, El, Să știți că, n-a disprețuit Pe cel ce-a fost nenorocit Și nici cu ură nu privește Necazul care îl lovește Pe-un om făcându-l strâmtorat! Domnul, nicicând, ascuns n-a stat, Căci El ascultă, negreșit, Când strigă cel nenorocit. Pricina laudelor care Le voi aduce-n adunare, Tu Doamne ai să fii mereu, Iar a mea juruință, eu Am s-o-mplinesc necontenit, În fața celor ce-au vădit Că teamă au avut de Tine. Toți cei săraci, eu știu prea bine Că au să fie săturați! Pe Domnul să Îl lăudați Voi toți acei care, mereu, Îl căutați pe Dumnezeu, Iar inimile să vă fie Pline, în veci, de bucurie! Pământu-ntreg va ști de El Și toți se vor întoarce-astfel, La Dumnezeul nostru tare. Toate familiile care Se află pe acest pământ, În fața Domnului Cel Sfânt Veni-vor ca să se închine În vremea care grabnic vine. Căci numai a lui Dumnezeu E-mpărăția, tot mereu. El este Cel ce Se vădește Că peste neamuri stăpânește. Toți cei puternici care sânt Pe fața-ntregului pământ, Au să se-nchine Domnului Și vor mânca în fața Lui. Astfel, toți cei cari, bunăoară, Doar în țărână se pogoară Căci nu pot viața să și-o țină, La El vor trebui să vină Ca să se plece-n fața Lui. Un neam de oameni Domnului Au să-I slujească, ne-ncetat. La cei care-i vor fi urmat, Ei le vor povesti mereu, Despre al nostru Dumnezeu. La rândul lor, apoi și ei Îi vor vesti pe toți acei Care urmași au să le fie În vremile ce au să vie, Despre dreptatea Domnului. Urechile poporului Ce se va naște, tot mereu, Despre al nostru Dumnezeu Vor auzi, iar fiecare Va ști a Domnului lucrare.
Psalmul 22:1-31 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de a-mi [aduce] mântuirea cuvintele strigătului meu. Dumnezeul meu, strig ziua, și tu nu-mi răspunzi, și noaptea și nu am liniște. Iar tu ești Cel Sfânt și locuiești [în mijlocul] laudelor lui Israél. În tine și-au pus speranța părinții noștri, au sperat și tu i-ai eliberat; către tine au strigat și au fost mântuiți, în tine au nădăjduit și n-au fost făcuți de rușine. Dar eu sunt vierme, și nu om, ocara oamenilor și batjocura poporului. Toți care mă văd își bat joc de mine, strâmbă din buze și clatină din cap: „s-a încrezut în Domnul, să-l scape, să-l mântuiască dacă și-a găsit plăcerea în el!”. Căci tu m-ai scos la lumină din sânul mamei, m-ai pus în siguranță la pieptul mamei mele. Spre tine m-am îndreptat de când m-am născut; din sânul mamei mele, tu ești Dumnezeul meu. Nu te îndepărta de mine, pentru că strâmtorarea este aproape și nu este cine să mă ajute. Mă înconjoară tauri mulți, [tauri] puternici din Basán m-au împresurat și cască spre mine gura lor ca leul care sfâșie și rage. Mă scurg ca apa, mi se desfac toate oasele, inima mea este ca ceara, se topește printre măruntaiele mele. Mi se usucă cerul gurii ca un ciob de oală și limba mi se lipește de gâtlej; m-ai așezat în praful morții. Iată, mă înconjoară câinii, o bandă de răufăcători mă împresoară; mi-au străpuns mâinile și picioarele, mi-au numărat toate oasele. Ei mă privesc și se uită după mine; își împart între ei hainele mele și au aruncat sorții pentru tunica mea. Dar tu, Doamne, nu sta deoparte, ajutorul meu, grăbește-te să mă ajuți! Scapă de sabie viața mea, din gheara câinelui pe mine, care sunt singur! Salvează-mă din gura leului și de coarnele bivolilor, pe mine, sărmanul! Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul adunării te voi lăuda. Cei care vă temeți de Domnul, lăudați-l, toată seminția lui Iacób, preamăriți-l; să se teamă de el toată seminția lui Israél! Căci el nu disprețuiește și nici nu respinge cererea sărmanului și nu-și întoarce fața de la el, iar când strigă către el, îl ascultă. La tine este lauda mea în adunarea cea mare; îmi voi împlini făgăduințele în fața celor ce se tem de el. Cei sărmani vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe Domnul cei care îl caută: „Inimile lor să trăiască în veci!”. Își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului, se vor prosterna înaintea lui toate familiile neamurilor. Căci a Domnului este domnia și el va stăpâni neamurile. Vor mânca și se vor prosterna înaintea lui toți cei care dorm în pământ, în fața lui vor îngenunchia toți cei care coboară în țărână. Dar sufletul meu va trăi pentru el și descendența [mea] îl va sluji. Se va povesti despre Domnul generației [viitoare]
Psalmul 22:1-31 Noua Traducere Românească (NTR)
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Ești atât de departe de eliberarea mea și de cuvintele strigătului meu! Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi; strig noaptea, dar nu găsesc odihnă. Dar Tu ești sfânt, Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel. În Tine s-au încrezut strămoșii noștri; ei s-au încrezut în Tine, iar Tu i-ai salvat. Au strigat către Tine și au fost eliberați; s-au încrezut în Tine și nu s-au făcut de rușine. Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de rușinea oamenilor și disprețuit de popor. Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, rânjesc și clatină din cap. „S-a încrezut în DOMNUL! Să-l scape El! Să-l elibereze, căci Își găsește plăcerea în el!“. Totuși, Tu m-ai scos din pântec și m-ai făcut încrezător la pieptul mamei mele. Ți-am fost încredințat Ție din pântec; încă din pântecul mamei mele, Tu ești Dumnezeul meu. Nu Te îndepărta de mine, căci necazul este aproape și nu am niciun ajutor! Mă încercuiesc mulți tauri, niște tauri puternici din Bașan mă înconjoară. Își deschid gura împotriva mea ca leul care sfâșie și răcnește. Sunt turnat ca apa, și toate oasele mi se despart. Mi s-a făcut inima precum ceara și se topește înăuntrul meu. Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipește de cerul gurii: m-ai adus în țărâna morții. Căci niște câini m-au înconjurat, o ceată de răufăcători m-a încercuit; mi-au străpuns mâinile și picioarele. Toate oasele aș putea să mi le număr. Ei se uită, mă privesc. Și-au împărțit hainele mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa mea. Dar Tu, DOAMNE, nu Te îndepărta! Puterea mea, vino degrabă în ajutorul meu! Scapă-mi sufletul de sabie, și viața din laba câinelui. Salvează-mă din gura leului și din coarnele bivolului sălbatic. Tu mi-ai răspuns. Voi vesti Numele Tău fraților mei, Te voi lăuda în mijlocul adunării. Cei temători de DOMNUL, lăudați-L! Voi, toți urmașii lui Iacov, glorificați-L! Să vă temeți de El, voi, toți urmașii lui Israel! Căci El nu a disprețuit și nu a trecut cu vederea oprimarea celui asuprit. Nu Și-a ascuns fața de acesta, l-a ascultat când a strigat către El după ajutor. Tu ești motivul meu de laudă în adunarea cea mare. Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de El. Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; cei ce Îl caută pe DOMNUL Îl vor lăuda. Să vă trăiască inima pentru totdeauna! Toate marginile pământului își vor aminti și se vor întoarce la DOMNUL. Toate familiile națiunilor se vor închina înaintea Ta, căci a DOMNULUI este domnia și El stăpânește peste națiuni! Toți cei prosperi de pe pământ vor mânca și se vor închina; înaintea Lui vor îngenunchea toți cei ce coboară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viața. O generație viitoare Îi va sluji; ea va istorisi generației următoare despre Stăpânul. Ei vor veni și vor vesti dreptatea Lui; îi vor spune poporului care se va naște că El a lucrat.
Psalmul 22:1-31 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă. Totuși Tu ești Cel Sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel. În Tine se încredeau părinții noștri; se încredeau și-i izbăveai. Strigau către Tine și erau scăpați; se încredeau în Tine și nu rămâneau de rușine. Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor. Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!” Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la țâțele mamei mele; de când eram la sânul mamei am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu. Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul și nimeni nu-mi vine în ajutor. O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri din Basan mă înconjoară. Își deschid gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește. Am ajuns ca apa care se scurge și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu. Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii; m-ai adus în țărâna morții. Căci niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele; toate oasele aș putea să mi le număr. Ei însă pândesc și mă privesc; își împart hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea. Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu! Scapă-mi sufletul de sabie și viața din ghearele câinilor! Scapă-mă din gura leului și scoate-mă din coarnele bivolului! Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării. Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L! Voi toți, sămânța lui Iacov, slăviți-L! Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămânța lui Israel! Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu-Și ascunde Fața de el, ci îl ascultă când strigă către El. În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele și-mi voi împlini juruințele în fața celor ce se tem de Tine. Cei săraci vor mânca și se vor sătura, cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veselă să vă fie inima pe vecie! Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul; toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. Căci a Domnului este Împărăția: El stăpânește peste neamuri. Toți cei puternici de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să-și păstreze viața. O sămânță de oameni Îi va sluji și se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei. Aceștia vor veni și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naște.
