YouVersion
Pictograma căutare

Psalmul 18:34-45

Psalmul 18:34-45 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

El, mâna-n luptă, îmi deprinde, Așa că brațul meu întinde Arcul cel tare, de aramă. Cu Tine, sunt lipsit de teamă, Căci scutul mântuirii Tale Mă apără pe a mea cale. Mă întărește dreapta Ta, Și-n al meu sprijin ea va sta. Nemărginita-Ți îndurare, Pe mine mă va face mare. Lărgești, mereu, căile mele, Să nu-mi alunece, pe ele, Gleznele-atuncea când pășesc. Pe-ai mei vrăjmași îi urmăresc; Din urmă îi ajung apoi, Și nu mă întorc înapoi Până când nu îi nimicesc. Pe toți dușmanii îi zdrobesc, De nu pot să se mai ridice. Se-nclină, cad ca niște spice Și în picioare îi calc eu. Tu Doamne, mă încingi, mereu, Cu-a Ta putere, iar apoi, Gata sunt eu pentru război. Sub pașii mei, mereu, îi pui Pe-ai mei vrăjmași și îi răpui. Cu toți-n fața mea, apoi, O iau la fugă, înapoi, Căci eu îi nimicesc pe cei Cari mă urăsc fără temei. Ei strigă-n disperarea lor, Făr’ să primească ajutor: Nu sunt de nimeni ajutați Și nu mai pot a fi scăpați. La Dumnezeu ei au strigat, Dar El – răspunsuri – nu le-a dat. Eu îi pisez atât de tare, Încât ajung ca praful care Este purtat pe-aripi de vânt. Îi calc sub tălpi, încât pământ Au să ajungă ei apoi, Ca și al uliței noroi. Din ne-nțelegerile care, Mereu, poporul meu le are, Tu ești Acela care poți, Întotdeauna, să mă scoți. Mă pui în fruntea tuturor, Al neamurilor domnitor. Un neam pe cari nu-l cunoșteam, Acuma drept supus îl am Și mă ascultă – negreșit – În tot ceea ce-am poruncit. Fiii străinului roiesc În juru-mi și mă lingușesc. Și inima li se înmoaie, Ca și pământul după ploaie. De fiecare dată când Ies din cetăți, merg tremurând.