Proverbele 1:1-33
Proverbele 1:1-33 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel; Pentru a cunoaște înțelepciunea și instruirea; pentru a pricepe cuvintele înțelegerii; Pentru a primi instruirea înțelepciunii, a dreptății și a judecății și a echității; Pentru a da agerime celor simpli, tânărului, cunoaștere și discernământ. Un înțelept va asculta și își va crește învățătura, și un om al priceperii va obține sfaturi înțelepte; Pentru a înțelege un proverb și interpretarea lui, cuvintele înțelepților și vorbele lor adânci. Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii; dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și instruirea. Fiul meu, ascultă instruirea tatălui tău și nu părăsi legea mamei tale; Fiindcă ele vor fi o podoabă de har pentru capul tău și lănțișoare în jurul gâtului tău. Fiul meu, dacă păcătoșii te ademenesc, nu te învoi! Dacă ei spun: Vino cu noi, să stăm la pândă pentru a vărsa sânge, să pândim în ascuns și fără motiv pe cel nevinovat; Să îi înghițim de vii precum mormântul; și în întregime, ca pe cei ce coboară în groapă; Vom găsi toate averile prețioase, ne vom umple casele cu pradă; Aruncă-ți sorțul printre noi; să avem toți o singură pungă; Fiul meu, nu umbla cu ei pe cale; oprește-ți piciorul de la cărarea lor; Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge. Cu siguranță în zadar este întinsă plasa înaintea ochilor oricărei păsări. Și ei stau la pândă pentru a vărsa propriul lor sânge; pândesc în ascuns propriile lor vieți. Astfel sunt căile fiecărui om lacom de câștig, lăcomie care ia viața celor ce o au. Înțelepciunea strigă afară; își înalță vocea pe străzi; Ea strigă în piața de adunare a mulțimii, în pragurile porților; își rostește cuvintele ei în cetate, spunând: Până când simplilor, veți iubi simplitatea și batjocoritorii se vor desfăta în batjocurile lor și proștii vor urî cunoașterea? Întoarceți-vă la mustrarea mea; iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele. Deoarece v-am chemat și ați refuzat; mi-am întins mâna și nimeni nu a dat atenție; Dar ați făcut de nimic tot sfatul meu și ați refuzat mustrarea mea; Și eu voi râde la nenorocirea voastră; îmi voi bate joc când vine spaima voastră; Când vine spaima voastră ca pustiirea și nimicirea voastră vine ca un vârtej de vânt; când vine strâmtorarea și chinul peste voi, Atunci mă vor chema, dar voi refuza să răspund; devreme mă vor căuta, dar nu mă vor găsi, Pentru că au urât cunoașterea și nu au ales teama de DOMNUL; Au refuzat sfatul meu, au disprețuit întreaga mea mustrare. De aceea vor mânca din rodul căii lor și vor fi îndestulați cu propriile lor planuri. Fiindcă abaterea de pe cale a celor simpli îi va ucide și prosperitatea proștilor îi va nimici. Dar oricine îmi dă ascultare va locui în siguranță și va fi liniștit față de teama de rău.
Proverbele 1:1-33 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel, pentru cunoașterea înțelepciunii și a disciplinei, pentru înțelegerea cuvintelor iscusite, pentru dobândirea unei minți educate în dreptate, judecată și nepărtinire; pentru a le aduce iscusință celor naivi, și tinerilor – cunoaștere și chibzuință. Să asculte cel înțelept și să-și adâncească priceperea, iar cel priceput să capete o bună direcție, ca să înțeleagă proverbe și vorbe cu tâlc, cuvintele înțelepților și ghicitorile lor. Frica de DOMNUL este începutul cunoașterii, dar neghiobii disprețuiesc înțelepciunea și disciplina. Ascultă, fiule, mustrarea tatălui tău și nu respinge învățătura mamei tale! Ele vor fi o cunună plină de farmec pe fruntea ta și o salbă de aur la gâtul tău. Fiule, dacă te ademenesc păcătoșii, nu te întovărăși cu ei! Dacă-ți vor zice: „Hai cu noi, să pândim sânge nevinovat, să așteptăm în ascuns niște oameni de treabă, să-i înghițim de vii, ca Locuința Morților, și întregi, ca pe cei ce coboară în groapă; vom găsi tot felul de lucruri scumpe și ne vom umple casele cu pradă; vei avea aceeași soartă cu noi, aceeași pungă vom avea cu toții”, fiule, nu porni la drum cu ei, nu face niciun pas pe cărarea lor! Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge. (Degeaba este pusă capcana dacă o pot vedea toate zburătoarele.) Dar ei stau la pândă împotriva vieții lor, își amenință propriul suflet. Iată soarta oricui iubește câștigul mârșav: pricopseala nedreaptă îi va lua sufletul. Înțelepciunea strigă pe străzi, își înalță glasul în piețe, cheamă de pe vârful zidurilor, la porți, în cetate, își spune cuvintele: „Până când, naivilor, veți îndrăgi neștiința? Până când batjocoritorii vor iubi batjocura și proștii vor urî cunoașterea? Întoarceți-vă la mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele! Dar pentru că eu strig, și nu vreți să auziți, pentru că îmi întind mâna, și nimeni nu vede, pentru că nu vă pasă de sfaturile mele și nu vă plac mustrările mele, voi râde și eu când veți fi în nenorocire, mă voi strâmba la voi când vă va apuca groaza, când vă va apuca groaza ca o furtună, când va veni peste voi nenorocirea ca o vijelie, când vă vor copleși necazul și strâmtorarea. Atunci mă vor chema, și nu voi răspunde, mă vor căuta, și nu mă vor găsi, pentru că au urât cunoașterea și n-au ales frica de DOMNUL; pentru că n-au primit sfatul meu și au respins toate mustrările mele, se vor hrăni cu roadele purtării lor și se vor sătura cu planurile lor. Îndărătnicia îi va ucide pe cei naivi, și încrederea în sine îi va pierde pe proști; dar cel ce mă ascultă va locui fără grijă, va trăi liniștit, fără să se teamă de vreun rău.”
Proverbele 1:1-33 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, pentru cunoașterea înțelepciunii și a învățăturii, pentru înțelegerea cuvintelor minții, pentru căpătarea învățăturilor de bun-simț, de dreptate, de judecată și de nepărtinire, ca să le dea celor neîncercați agerime de minte, tânărului cunoștință și chibzuință; să asculte însă și înțeleptul, și își va mări știința, și cel priceput, și va căpăta iscusință pentru prinderea înțelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înțelesul cuvintelor înțelepților și al cuvintelor lor cu tâlc. Frica de Domnul este începutul științei, dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura. Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările mamei tale! Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău și un lanț de aur la gâtul tău. Fiule, dacă niște păcătoși vor să te amăgească, nu te lăsa câștigat de ei! Dacă-ți vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse, ca să vărsăm sânge, să-i întindem fără temei lațuri celui nevinovat; haidem să-i înghițim de vii, ca Locuința Morților, și întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă; vom găsi tot felul de lucruri scumpe și ne vom umple casele cu pradă; vei avea și tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toții”, fiule, să nu pornești la drum cu ei, abate-ți piciorul de pe cărarea lor! Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge. Dar degeaba se aruncă lațul înaintea ochilor tuturor păsărilor, căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor și sufletului lor întind ei lațuri. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câștig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea. Înțelepciunea strigă pe ulițe, își înalță glasul în piețe, strigă unde e zarva mai mare, la porți, în cetate, își spune cuvintele ei: „Până când veți iubi prostia, proștilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî nebunii știința? Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele… Fiindcă eu chem, și voi vă împotriviți, fiindcă îmi întind mâna, și nimeni nu ia seama, fiindcă lepădați toate sfaturile mele și nu vă plac mustrările mele, de aceea și eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza, când vă va apuca groaza ca o furtună și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul și strâmtorarea. Atunci mă vor chema, și nu voi răspunde; mă vor căuta, și nu mă vor găsi. Pentru că au urât știința și n-au ales frica de Domnul, pentru că n-au iubit sfaturile mele și au nesocotit toate mustrările mele, de aceea se vor hrăni cu rodul umbletelor lor și se vor sătura cu sfaturile lor. Căci împotrivirea proștilor îi ucide, și liniștea nebunilor îi pierde, dar cel ce mă ascultă va locui fără grijă, va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău.”
Proverbele 1:1-33 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Acestea sunt proverbele lui Solomon – fiul lui David – rege al poporului Israel. Ele au fost scrise pentru cunoașterea înțelepciunii, pentru a facilita învățătura și pentru a pune cunoașterea (practică) în cuvinte. Aceste proverbe au fost prezentate și pentru a oferi sfaturi în ce privește deciziile sănătoase, dreptatea, judecata și imparțialitatea. Ele urmăresc că faciliteze prudența în cazul celui care nu o are; iar tânărului îi poate oferi cunoștință și înțelepciune. Astfel, luându-le în considerare, cel înțelept își va mări cunoașterea și și-o va îmbogăți; iar cel cu discernământ poate să primească îndrumare pentru înțelegerea unui proverb sau a unei parabole – ca să realizeze sensul cuvintelor și pe cel al ghicitorilor înțelepților. Frica de Iahve este începutul cunoașterii; dar nebunii desconsideră înțelepciunea și educația. Fiul meu, ascultă învățătura tatălui tău și nu abandona sfaturile mamei tale. Ele vor fi (ca) o frumoasă coroană pe capul tău și (ca) un colier în jurul gâtului tău. Fiul meu, dacă niște păcătoși te vor încerca, urmărind să te determine să iei decizii greșite, nu te lăsa convins de ei. Este posibil ca ei să îți spună: «Vino cu noi să stăm undeva ascunși, ca să omorâm pe cineva. Vom pune fără motiv capcane; și vom prinde în ele pe cel nevinovat. Astfel îi vom înghiți de vii (pe toți oamenii de acest fel) exact ca locuința morților; și îi vom captura întregi – ca pe cei care sunt coborâți în groapă! Vom câștiga toate lucrurile scumpe care există și ne vom umple casele cu pradă. Pune câștigul tău împreună cu al nostru; și vom avea o pungă comună!» Fiul meu, să nu mergi împreună cu ei! Piciorul tău să nu calce pe drumul lor; pentru că picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să facă sângele să curgă. Dar este atât de inutil să se arunce plasa de prins păsări atunci când ele sunt prezente și o văd! Aceștia(, de fapt,) își urmăresc distrugerea propriei lor vieți. Ei își pun capcane chiar sufletelor lor! Da, acesta este finalul tuturor celor care urmăresc să obțină un câștig într-un mod necinstit. El întrerupe viața celor care și-l însușesc. Înțelepciunea strigă pe străzi; ea face să i se audă vocea în locuri publice. Strigă acolo unde este cea mai mare agitație; și își prezintă mesajul la porțile orașului, zicând: «Proștilor, până când veți iubi prostia? Până când vor agrea oamenii sarcastici practica ridiculizării altora; și oare până când vor urî proștii cunoașterea? Dacă v-ați întoarce ca să luați în considerare corecția mea, aș vărsa din abundență spiritul meu peste voi și v-aș descoperi cuvintele mele! Dar observ că mă respingeți când vă chem; și nimeni nu beneficiază de faptul că îmi întind mâna. Pentru că respingeți toate sfaturile mele și nu acceptați corecțiile mele, și eu voi râde de necazul vostru; vă voi ridiculiza atunci când va veni panica în voi. Atunci frica vă va afecta ca o furtună, dezastrul va veni ca o rafală de vânt și vă va domina necazul însoțit de dureri. În acele circumstanțe mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; mă vor căuta, dar nu mă vor găsi. Ei sunt aceia care au urât cunoașterea și nu au ales (ca practică a vieții lor) frica de Iahve. Nu au acceptat sfaturile mele și au desconsiderat corecțiile mele. Din această cauză se vor hrăni cu rezultatul comportamentului lor; și se vor sătura cu ce a produs planul lor. Se va întâmpla așa pentru că ambițiile rele îi omoară pe cei fără judecată sănătoasă; și automulțumirea îi distruge pe cei proști. Dar cel care mă ascultă, va locui ferit de pericole și fără să îi fie frică de vreun rău.»”
Proverbele 1:1-33 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iată cuvintele pe care Le-a strâns, cu trudă și răbdare, Și în proverbe le-a lăsat Fiul lui David, împărat Peste întregul Israel. E Solomon omul acel Care atent le-a întocmit Și nouă ni le-a dăruit Spre o profundă cunoștință A-nțelepciunii, și știință A-nvățăturii; pentru minte – Pentru-a-nțelege-a ei cuvinte; Spre a putea a fi-nsușite Învățăturile menite Să dăruiască puritate – Adică bun simț și dreptate La judecăți care n-au știre De nici un fel de părtinire; Să dea celor neînvățați – De-al vieții greu neîncercați – Pentru-a lor minte, agerime, Pricepere și istețime; La tineri, să dea cunoștință Și foarte multă chibzuință. Asculte și cel înțelept, Ca să devină mai deștept Îmbogățindu-și mult știința Și ascuțindu-și iscusința, Pentru ca mintea lui să poată Să prindă-nțelepciunea toată A unei pilde sau cuvânt Adânc rostit, și câte sânt Multe-nțelesuri pentru minte Din tot noianul de cuvinte Ce înțelepții le rostesc Și cei care cu tâlc vorbesc. Frica de Domnu-n conștiință, E început pentru știință. Dar cei nebuni – pierzând măsura – Nesocotesc învățătura. Și-nțelepciunea. Fiul meu, Urmează al meu sfat, mereu: Ascultă-nvățătura mea, Nu lepăda de-asemenea, Cuvintele ce le-ai primit Când mama te-a povățuit! Căci ele o cunună sânt Pe capul tău, pe-acest pământ, Și-un lanț din aur însăilat Care la gât ți-e atârnat. Copile! Când au să voiască Cei păcătoși să te-amăgească, Păzește-te de-acei mișei, Să nu fii câștigat, de ei. De îți vor spune: „Hai cu noi! Întindem curse mai apoi, Și sânge mult va fi vărsat! Prindem pe cel nevinovat, În lanțuri, fără vreun temei! Hai! Dăm năvală peste ei, Și-i înghițim pe toți, de vii, Așa precum tu bine știi Că moartea doar îi mai înghite. Întregi, le vor fi mistuite Bietele trupuri, iar apoi Găsi-vom lucruri multe noi. Ne umplem casele cu pradă, Și nedreptăți n-au să se vadă, Căci partea ta va fi la fel Precum am parte eu, sau el. N-ai a te teme deci, de hoți: O pungă doar vom avea toți!” Tu, fiule, să nu pornești Cu ei la drum, ci să-ți ferești Piciorul, de a lor cărare, Căci ei aleargă-n graba mare Să facă rău. Ceata se strânge Avidă ca să verse sânge. Zadarnic însă, lațul lor, Sub ochii zburătoarelor, E aruncat, căci ei întind Curse în care ei se prind; Iar lațul întins tuturor, Întins e chiar sângelui lor Și sufletelor lor pribege. Deci soarta celor făr’ de lege Și lacomi după avuții, Aceasta este! Căci să știi Că lăcomia i-a pierdut Pe cei căror ea le-a plăcut. Înțelepciunea strigă tare Ca să își afle ascultare Pe ulițe și în piețe. Își strigă ale ei povețe, Unde e zarva mai aprinsă. Învățătura ei e-ntinsă Chiar de la porți până-n cetate Și-oricine s-o asculte poate, Căci le vorbește tuturor: „Până când oare, proștilor, Prostia doar o s-o iubiți? Iar voi cei cari batjocoriți, Când încetați a vă plăcea Batjocura, și-asemenea, Nebunii când au să sfârșească, Știința, să o mai urască? Vă-ntoarceți dar, și mă urmați! Mustrările mi le-ascultați! Iată ce fac acuma eu: Torn peste voi din duhul meu Și vă voi face cunoscut Al meu cuvânt, căci am văzut Că v-am chemat necontenit; Voi, însă, v-ați împotrivit. Vă întind mâna, fără teamă, Dar nimeni nu mă ia în seamă, Pentru că voi ați lepădat Povețele ce vi le-am dat. N-ați vrut să țineți cont de ele, Fiindcă mustrările mele, Vouă – nicicând – nu v-au plăcut. De-aceea, când va fi căzut Unul, în vreo nenorocire, Voi râde de-a lui pătimire Și-apoi, de toți, joc am să-mi bat Când groaza vă va fi luat Ca o furtună peste fire, Când fi-veți de nenorocire Ca de-un vârtej învăluiți, Când de necazuri încolțiți Veți fi cuprinși de strâmtorare. Atuncea doar, în gura mare Mă vor chema – nu voi răspunde! Mă vor căta – mă voi ascunde De fața lor, în acea zi Și nimeni nu mă va găsi, Căci au urât a mea știință Și n-au ales, spre folosință, Frica de Domnul; n-au iubit Al meu sfat și-au nesocotit, Neîncetat, mustrarea mea. Astfel, drept hrană vor avea Doar roadele cărării lor Și sfaturile tuturor. A proștilor împotrivire Are să-i ducă la pierire, Iar liniștea nebunilor Aduce-va pierzarea lor. Acel ce mă va asculta, Fără de griji, însă, va sta Și-o să trăiască liniștit, De toate relele, ferit.”
Proverbele 1:1-33 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Proverbele lui Solomón, fiul lui Davíd, regele lui Israél, pentru cunoașterea înțelepciunii și a disciplinei și pentru priceperea cuvintelor înțelegerii, pentru dobândirea disciplinei prudenței, a dreptății, a judecății și a nepărtinirii, pentru ca să le dea celor nepricepuți istețimea, celui tânăr, cunoașterea și chibzuința – să asculte cel înțelept și i se va adăuga învățătură, cel priceput și va dobândi abilitate! –, ca să priceapă proverbul și aluzia, cuvintele înțelepților și enigmele lor. Teama de Domnul este începutul cunoașterii, dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și disciplina. Ascultă, fiule, disciplina tatălui tău și nu neglija legea mamei tale! Căci ele sunt o diademă grațioasă pe capul tău, un colier pentru gâtul tău. Fiule, dacă păcătoșii vor să te ademenească, să nu accepți! Dacă-ți vor zice: „Vino cu noi să stăm la pândă pentru sânge, să ne ascundem împotriva celui curat pe degeaba! Să-i înghițim de vii ca locuința morților, întregi precum cei care coboară în groapă! Vom găsi toate bogățiile prețioase, ne vom umple casele de pradă. Tu vei avea parte la fel ca noi, va fi un singur sac pentru noi toți”. Fiule, să nu mergi pe drum cu ei, ține-ți piciorul [departe] de cărările lor. Căci picioarele lor aleargă spre rău, se grăbesc să verse sânge. Căci degeaba este întinsă plasa înaintea tuturor zburătoarelor. Totuși, ei pândesc sângele lor, se ascund pentru viețile lor. Acestea sunt căile celor care jefuiesc. El va lua viața celor care comit [acestea]. Înțelepciunea strigă pe stradă, în piețe își înalță glasul. Pe vârful zidurilor ea strigă, la intrarea porților cetății își pronunță cuvintele. Până când, nepricepuților, veți iubi nepriceperea, cei care batjocorăsc se complac în batjocură și cei nesimțiți urăsc cunoașterea? Întoarceți-vă la reproșul meu! Iată, voi revărsa duhul meu asupra voastră și vă voi învăța cuvintele mele! Fiindcă eu am strigat, dar voi m-ați refuzat, mi-am întins mâna, și nu a fost cine să-i acorde atenție. Pentru că ignorați toate sfaturile mele și nu ați acceptat învățătura mea. De aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră, vă voi lua în râs când va veni groaza voastră, când va veni ca o vijelie groaza voastră, ca o furtună va veni nenorocirea voastră când vor veni peste voi strâmtorarea și necazul. Atunci mă vor chema, și nu le voi răspunde, mă vor căuta, și nu mă vor găsi. Pentru că au urât cunoașterea și nu au ales teama de Domnul, nu au acceptat sfaturile mele și au disprețuit toată învățătura mea. Vor mânca din roadele căilor lor, se vor sătura din planurile lor. Căci infidelitatea celor nepricepuți îi va ucide și indolența nesimțiților îi va face să piară. Dar cel care mă ascultă va locui în siguranță, va fi liniștit, fără frică de rău.
Proverbele 1:1-33 Noua Traducere Românească (NTR)
Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel, pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea, pentru a înțelege cuvintele cunoașterii, pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea, dreptatea, judecata și imparțialitatea, pentru a da prudență celui neștiutor, iar tânărului – cunoștință și discernământ. Să asculte cel înțelept și să-și mărească cunoștințele, iar cel priceput să primească îndrumări, pentru a înțelege un proverb sau o taină, cuvintele înțelepților și pildele lor. Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii, dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea. Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău și nu părăsi învățătura mamei tale, căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău și un colier în jurul gâtului tău. Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească, nu accepta. Dacă vor spune: „Vino cu noi! Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge, să întindem fără motiv curse celui nevinovat! Să-i înghițim de vii, ca Locuința Morților, și întregi, ca pe cei ce coboară în groapă! Vom găsi tot felul de lucruri scumpe și ne vom umple casele cu pradă. Pune partea ta cu noi și vom avea un sac împreună!“. Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei, abate-ți piciorul de pe cărarea lor, căci picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge. În zadar se aruncă lațul înaintea ochilor tuturor păsărilor! Aceștia își pândesc însuși sângele lor, își întind capcane înseși sufletelor lor. Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept; el va lua viața stăpânilor lui. Înțelepciunea strigă pe stradă, își înalță glasul în piețe, cheamă de la capătul locurilor aglomerate, își rostește cuvintele în fața porților cetății: „Naivilor, până când veți iubi naivitatea? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî nesăbuiții cunoașterea? Dacă v-ați întoarce la mustrarea mea, aș revărsa duhul meu peste voi și v-aș dezvălui cuvintele mele. Dar pentru că mă respingeți când vă chem, iar când îmi întind mâna, nimeni nu este atent, pentru că ignorați toate sfaturile mele și nu acceptați mustrarea mea, de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră, îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge, când groaza voastră va veni ca o distrugere, și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie, când necazul și suferința vor veni peste voi. Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde; mă vor căuta cu ardoare, dar nu mă vor găsi. Pentru că au urât cunoștința și n-au ales teama de DOMNUL, pentru că n-au acceptat sfatul meu și au disprețuit toate mustrările mele, de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor și se vor sătura cu roada planurilor lor. Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți; dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță, va trăi liniștit, fără să-l cuprindă groaza de vreun rău“.
Proverbele 1:1-33 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, pentru cunoașterea înțelepciunii și învățăturii, pentru înțelegerea cuvintelor minții; pentru căpătarea învățăturilor de bun-simț, de dreptate, de judecată și de nepărtinire; ca să dea celor neîncercați agerime de minte, tânărului cunoștință și chibzuință, să asculte însă și înțeleptul, și își va mări știința, și cel priceput, și va căpăta iscusință pentru prinderea înțelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înțelesul cuvintelor înțelepților și al cuvintelor lor cu tâlc. Frica de Domnul este începutul științei, dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura. Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările mamei tale! Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău și un lanț de aur la gâtul tău. Fiule, dacă niște păcătoși vor să te amăgească, nu te lăsa câștigat de ei! Dacă-ți vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse, ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei lațuri celui nevinovat; haidem să-i înghițim de vii, ca Locuința morților, și întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă; vom găsi tot felul de lucruri scumpe și ne vom umple casele cu pradă; vei avea și tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toții”, fiule, să nu pornești la drum cu ei, abate-ți piciorul de pe cărarea lor! Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge. Dar degeaba se aruncă lațul înaintea ochilor tuturor păsărilor, căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor și sufletului lor îi întind ei lațuri. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câștig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea. Înțelepciunea strigă pe ulițe, își înalță glasul în piețe: strigă unde e zarva mai mare, la porți, în cetate, își spune cuvintele ei: „Până când veți iubi prostia, proștilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî nebunii știința? Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele… Fiindcă eu chem, și voi vă împotriviți, fiindcă îmi întind mâna, și nimeni nu ia seama, fiindcă lepădați toate sfaturile mele și nu vă plac mustrările mele, de aceea și eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza, când vă va apuca groaza ca o furtună și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când vor da peste voi necazul și strâmtorarea. Atunci mă vor chema, și nu voi răspunde; mă vor căuta, și nu mă vor găsi. Pentru că au urât știința și n-au ales frica de Domnul, pentru că n-au iubit sfaturile mele și au nesocotit toate mustrările mele, de aceea se vor hrăni cu rodul umbletelor lor și se vor sătura cu sfaturile lor. Căci împotrivirea proștilor îi ucide și liniștea nebunilor îi pierde, dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău.”