YouVersion
Pictograma căutare

Filipeni 1:15-23

Filipeni 1:15-23 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Este adevărat că unii predică despre Cristos motivați de invidie sau de un spirit de rivalitate. Dar alții fac același lucru având bune intenții; și sunt motivați de dragoste, știind că eu am primit responsabilitatea să apăr Vestea Bună. Ceilalți predică despre Cristos determinați nu de sinceritate, ci de egoismul lor. Și astfel, ei intenționează să îmi complice situația în timp ce trăiesc ca deținut… Dar, de fapt, nu acest lucru contează cel mai mult, ci faptul că se predică despre Cristos. Chiar dacă unii predică determinați de ipocrizie iar alții au motivația corectă atunci când vorbesc despre El, Cristos este proclamat peste tot! Eu mă bucur de acest lucru care va fi pentru mine motiv de bucurie și în viitor. Știu că astfel, datorită rugăciunilor voastre și cu ajutorul Spiritului lui Isus Cristos, eu voi fi eliberat. Aștept cu răbdare și speranță să nu fiu făcut de rușine. Ci doresc ca acum și oricând să fiu plin de curaj, pentru ca indiferent că trăiesc sau că mor, Cristos să fie glorificat prin mine. De fapt, eu îmi consider viața ca având sens din cauza lui Cristos; iar moartea este (astfel) un câștig! Dar dacă voi trăi în continuare în acest corp, înseamnă că voi avea posibilitatea să văd rezultatele muncii mele. Acum nu știu ce decizie să iau. Sunt în situația de a alege între aceste două posibilități: ori să abandonez această viață și să fiu cu Cristos – caz în care (pentru mine) este mult mai bine

Filipeni 1:15-23 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

E-adevărat, unii din ei, Din duh de ceartă – dragii mei – Și-mpinși de pizmă, au vorbit, Când, pe Hristos, ei L-au vestit; Dar alții, din bunăvoință, Mânați doar de a lor credință. Aceștia dar, au arătat Cum că din dragoste-au lucrat, Ca unii care știu că eu, Însărcinat am fost, mereu, Spre-a Evangheliei apărare. Primii – adică toți cei care, Din duh de ceartă, se vădesc Că, pe Hristos, ei Îl vestesc – Nu au avut un gând curat, Ci doar, mereu, au încercat A pune, lanțurilor mele, Alte necazuri, noi și grele. Dar ce ne pasă nouă, oare? Oricum ar fi astă lucrare – De ochii lumii doar purtată, Sau dintr-o inimă curată – Hristos e propovăduit În orice loc, necontenit. Iar pentru acest lucru, eu Am să mă bucur, tot mereu. Lucrul acesta – bine știu – Se va întoarce, mai târziu, Spre mântuirea mea apoi, Prin rugile pe care voi Le înălțați, neîncetat, Și-apoi prin ajutorul dat, De Duhul lui Hristos Iisus. Nădejdea mea-i în Cel de Sus, Și știu, într-adevăr, prea bine, Că nu voi fi dat de rușine – Apoi – în față-I, cu nimic. De-aceea, pot ca să vă zic, Cum că Hristos, întotdeauna, În al meu trup, va fi într-una, Cu îndrăzneală, proslăvit Prin viața mea, necontenit; Și proslăvit, de-asemenea, Va fi El și prin moartea mea. Căci a trăi – neîndoios – E, pentru mine, doar Hristos, Și-apoi, murind, eu socotesc Doar un câștig că dobândesc. Dar dacă, pe al vieții drum, Mai trebuie să stau acum, Nu am ce spune, ci gândesc Că merită să mai trăiesc. Și nu știu ce e necesar Ca să aleg, acuma dar. Din două părți, sunt strâns mereu: Vreau să mă mut, ca astfel, eu, Cu-al meu Hristos, să pot să fiu, Căci e cu mult mai bine, știu