Matei 27:32-66
Matei 27:32-66 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Iisus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii” I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar El gustând, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice: Şi-au împărţit hainele mele între ei şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi. Apoi s-au aşezat şi-L păzeau. Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Iisus, regele iudeilor.” Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga lui. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!” Marii preoţi împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, dar pe El Însuşi nu se poate mântui! Dacă este El regele lui Israel, să se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte, pentru că a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!” Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură. De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara. Şi pe la ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas puternic: „ Eli, Eli, lema sabahtani ?” adică: „ Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit ?” Unii dintre cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Îl strigă pe Ilie!” Şi îndată, unul dintre ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea. Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.” Iisus a strigat iarăşi cu glas tare şi şi-a dat duhul. Şi deodată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte după învierea lui, au intrat în Cetatea sfântă şi s-au arătat multora. Centurionul şi cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” Erau acolo şi multe femei care priveau de departe. Ele îl urmaseră pe Iisus din Galileea, ca să-I slujească. Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedeu. Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus. El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-un giulgiu curat şi l-a pus într-un mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la intrarea mormântului şi a plecat. Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului. A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, marii preoţi şi fariseii s-au dus împreună la Pilat şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: După trei zile voi învia! Dă poruncă deci ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună poporului: A înviat din morţi! Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.
Matei 27:32-66 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și pe când ieșeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon; pe el l-au constrâns să îi ducă crucea. Și când au ajuns la un loc numit Golgota, căruia i se spune Locul Căpățânii, I-au dat să bea oțet amestecat cu fiere. Și gustând, a refuzat să bea. Și l-au crucificat și și-au împărțit hainele lui, aruncând sorți; ca să se împlinească ce fusese spus de profetul: Și-au împărțit hainele mele între ei și pe cămașa mea au aruncat sorți. Și șezând, soldații îl vegheau acolo. Și i-au pus deasupra capului său acuzația lui în scris: ACESTA ESTE ISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR. Tot atunci au fost crucificați cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga. Și cei ce treceau îl înjurau, clătinând din cap, Și spunând: Tu care distrugi templul și îl zidești în trei zile, salvează-te pe tine însuți. Dacă ești tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce. Și la fel, batjocorindu-l, preoții de seamă, cu scribii și bătrânii, spuneau: Pe alții i-a salvat; pe sine însuși nu se poate salva. Dacă este el Împăratul lui Israel, să coboare acum de pe cruce și îl vom crede. S-a încrezut în Dumnezeu; să îl scape acum, dacă îl dorește. Fiindcă a spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu. De asemenea tâlharii care erau crucificați împreună cu el, îl ocărau cu aceleași cuvinte. Iar de la ora șase s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ora nouă. Și pe la ora nouă, Isus a strigat cu voce tare, spunând: Eli, Eli, lama sabactani? Care este tradus: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Și unii din cei ce stăteau acolo în picioare, când au auzit, au spus: Acesta cheamă pe Ilie. Și imediat, unul dintre ei a alergat și a luat un burete și l-a umplut cu oțet și l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea. Dar ceilalți spuneau: Lăsați-l, să vedem dacă va veni Ilie să îl salveze. Iar Isus, după ce a strigat din nou cu voce tare și-a dat duhul. Și iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos; și pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat; Și mormintele au fost deschise; și multe trupuri ale sfinților care adormiseră, s-au ridicat; Și au ieșit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora. Și centurionul și cei ce erau cu el veghind pe Isus, văzând cutremurul și lucrurile care fuseseră făcute, s-au temut foarte tare, spunând: Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu. Acolo erau și multe femei, privind de departe, care îl urmaseră din Galileea pe Isus, servindu-i, Între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și Iose, și mama copiilor lui Zebedei. Și când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el discipol al lui Isus; Acesta a mers la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să îi fie dat trupul. Și Iosif, după ce a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in, Și l-a pus într-un mormânt nou, al lui însuși, pe care îl tăiase în stâncă; și a rostogolit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. Și acolo erau Maria Magdalena și cealaltă Marie, șezând cu fața la mormânt. Și a doua zi, care urmează zilei pregătirii, preoții de seamă și fariseii s-au adunat la Pilat, Spunând: Domnule, ne amintim că înșelătorul acela a spus pe când era încă în viață: După trei zile, voi învia. De aceea poruncește ca mormântul să fie asigurat până a treia zi, ca nu cumva să vină discipolii lui noaptea să îl fure și să spună poporului: A înviat dintre morți; atunci rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi. Pilat le-a spus: Aveți o gardă; duceți-vă și asigurați-l cum puteți. Așa că ei au plecat și au asigurat mormântul, sigilând piatra și punând o gardă.
Matei 27:32-66 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Pe când ieșeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon, pe care l-au silit să-I poarte crucea. Când au ajuns la locul numit Golgota, care înseamnă „Locul căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere ; dar când l-a gustat, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, au împărțit între ei hainele Lui, trăgând la sorți, [ca să se împlinească ce fusese spus prin profet: Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru veșmântul Meu au tras la sorți ]. Apoi s-au așezat și-L păzeau acolo. Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, regele iudeilor.” Împreună cu El au mai fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și altul la stânga. Trecătorii Îi aruncau blasfemii, clătinau din cap și ziceau: „Tu, care dărâmi Templul și-l zidești la loc în trei zile, izbăvește-te pe tine, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, și coboară de pe cruce!” Preoții de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl luau în râs și ziceau: „Pe alții i-a izbăvit, dar pe sine nu se poate izbăvi! Este regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el! S-a încrezut în Dumnezeu, să-l scape acum, dacă găsește plăcere în el. Doar a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»” La fel Îl ocărau și tâlharii răstigniți împreună cu El. De la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea. Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „ Elí, Elí, lemá sabahtáni? ”, care înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, au zis: „Îl cheamă pe Ilie!” Și îndată, unul dintre ei a alergat, a luat un burete, l-a umplut cu oțet , l-a pus într-o trestie și I l-a dat să bea . Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-l izbăvească!” Isus a strigat din nou cu glas tare, apoi Și-a dat duhul. Și iată, catapeteasma Templului s-a despicat în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat. Ei au ieșit din morminte după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și li s-au arătat multora. Centurionul și cei care-L păzeau pe Isus împreună cu el, văzând cutremurul și cele petrecute, s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!” Erau acolo și multe femei, care priveau de departe; ele Îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-I. Între ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedei. Când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să-i fie dat. Și luând trupul, Iosif l-a înfășurat într-un giulgiu curat și l-a pus într-un mormânt nou, al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo, stând jos în fața mormântului. În ziua care urmează după ziua pregătirii, preoții de seamă și fariseii s-au adunat la Pilat și i-au zis: „Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul acela, pe când trăia încă, a zis: «După trei zile voi învia.» Poruncește, așadar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii lui [noaptea] să-l fure și să spună poporului: «A înviat din morți!» Înșelătoria de pe urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveți strajă; mergeți și păziți cum știți!” Ei au plecat și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.
Matei 27:32-66 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Pe când ieșeau din cetate, l-au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon și l-au silit să-I ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă „Locul Căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar când l-a gustat, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți.” Apoi au șezut jos și-L păzeau. Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.” Împreună cu El au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui. Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: „Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El și ziceau: „Pe alții i-a mântuit, dar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»” Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură. De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. Și pe la ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas tare: „Eli , Eli, lama sabactani?” , adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Îl strigă pe Ilie.” Și îndată unul dintre ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să bea. Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască!” Isus a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul. Și îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și li s-au arătat multora. Sutașul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” Acolo erau și multe femei, care priveau de departe; ele Îl urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească. Între ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei. Spre seară a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo și ședeau în fața mormântului. A doua zi, care vine după Ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și fariseii s-au dus împreună la Pilat și i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă în viață, a zis: «După trei zile voi învia.» Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul și să spună norodului: «A înviat din morți.» Atunci înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți!” Ei au plecat și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.
Matei 27:32-66 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În timp ce ieșeau din oraș, au întâlnit pe un om din Cirena care se numea Simon; și l-au obligat să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns într-un loc numit „Golgota” care înseamnă „Locul craniului”, I-au dat să bea vin amestecat cu pelin; dar după ce a gustat, a refuzat să îl bea. După ce L-au crucificat, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți. Astfel s-a întâmplat exact ce fusese anunțat prin intermediul profetului care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei; și au tras la sorți pentru cămașa Mea.” Apoi au stat jos și Îl păzeau. Deasupra capului, I-au scris vina: „Acesta este Isus, Regele iudeilor”. Împreună cu El au (mai) fost crucificați doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui. Cei care treceau și priveau ce se întâmpla, Îl ridiculizau, dădeau din cap și ziceau: „Tu care (ai zis că) strici Templul și că îl reconstruiești în trei zile, salvează-Te (mai întâi) pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!” Liderii preoților împreună cu scribii și cu bătrânii, Îl ridiculizau și ei, zicând: „Pe alții «i-a salvat»; dar pe Sine nu Se poate salva! Dacă este Regele Israelului, să coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu?! Să Îl scape acum Dumnezeu, dacă Îl iubește! Pentru că a pretins că este Fiul lui Dumnezeu!” Tâlharii care erau crucificați împreună cu El, Îl insultau în mod asemănător. De la a șasea oră a zilei până la a noua, s-a făcut întuneric în toată țara. Când era a noua oră din zi, Isus a strigat cu voce tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai abandonat?” Unii dintre cei care stăteau acolo, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Îl strigă pe Ilie.” Imediat, unul dintre ei a luat un burete, l-a înmuiat în oțet, l-a pus în capătul unei trestii și i L-a dat să bea. Dar ceilalți ziceau: „Lasă-L! Să vedem dacă va veni Ilie să Îl salveze!” Isus a strigat din nou cu mare intensitate în voce; și apoi a murit. Imediat, perdeaua din interiorul templului s-a rupt pe la mijloc de sus până jos. Pământul a produs un cutremur, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și mulți sfinți au înviat în corpurile pe care le avuseseră inițial. Ei au ieșit din morminte; și după învierea Lui, au intrat în oraș, prezentându-se în fața multora. Centurionul și cei care păzeau pe Isus împreună cu el, s-au speriat foarte mult în timp ce observau cutremurul și tot ce s-a întâmplat. Ei au zis: „Suntem siguri că Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” Acolo erau și multe femei care priveau de la depărtare. Ele urmaseră pe Isus din Galileea, ca să Îi slujească. Între ele era Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iose, împreună cu soția lui Zebedei. Spre seară a venit un om bogat din Arimateea. Se numea Iosif și era un discipol al lui Isus. El s-a dus la Pilat și i-a cerut aprobarea să ia corpul lui Isus de pe cruce. Pilat a dat ordin să îi fie dat. Iosif a luat corpul lui Isus și l-a înfășurat într-o pânză curată de in. Apoi l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă și care era proprietatea lui. La sfârșit, a rostogolit o mare piatră la intrarea în mormânt și a plecat. Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo și stăteau în fața mormântului. A doua zi, care urmează zilei Pregătirii (pentru sărbătoare), liderii preoților și fariseii s-au dus împreună la Pilat și i-au zis: „Stăpâne, ne-am amintit că Acel înșelător, în timp ce era viu, a zis: «După trei zile voi învia!» Dorim să dai ordin ca mormântul să fie bine păzit până a treia zi. Să nu existe posibilitatea ca discipolii Lui să vină să Îi fure corpul și apoi să spună că a înviat. Dacă totuși s-ar întâmpla așa, această eroare finală ar fi mai gravă decât prima.” Pilat le-a zis: „Aveți la dispoziție o gardă. Duceți-vă și păziți cum puteți.” Ei au plecat și au asigurat paza mormântului, sigilând piatra și instalând garda.
Matei 27:32-66 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iisus era cu crucea-n spate, Când, la ieșirea din cetate, Pe drum, un om au întâlnit, Pe care-ostașii l-au oprit. Acel om, Simon, se numea Și în Cirene locuia. Iisus, fiind foarte slăbit, Simon a fost, atunci, silit De către ceata de soldați, Să-I ducă crucea, căci aflați Erau pe firul drumului, Ce suie coasta dealului Chemat Golgota – tălmăcit, „Al căpățânii”, e numit. Ostași-ajunși în acel loc, I-au dat – să-și bată, de El, joc – Vinul, cu fiere-amestecat. Iisus, însă, când l-a gustat, Nu a voit să îl mai bea, Deși setea Îl chinuia. Apoi, bătut și huiduit, De cei care L-au însoțit, Iisus porni să urce dealul, Să-și bea până la fund pocalul De umilință și amar, Pășind pe-al Golgotei calvar. Pe culme-a fost crucificat, Iar hainele I le-au luat. Trăgând la sorți, le-au împărțit, Spre-a împlini ce-a fost vestit Printr-un proroc. Vorbind de ele, „Și-au împărțit hainele Mele” – Spusese el – „cămașa Mea, Sorți-au decis cui să se dea.” Sfârșind hainele-I de-mpărțit, Soldați-au stat și L-au păzit. Deasupra crucii lui Iisus, O însemnare, ei au pus, Pe ea fiindu-I scrijelită Vina care I-a fost găsită. Noroadele ce-n deal s-au dus, Puteau citi scrisul: „Iisus, Împărat al Iudeilor”. Pe dealul căpățânilor, Lângă Iisus, au răstignit Și doi tâlhari. I-au potrivit, Pe unu-n dreapta lui Iisus, Iar altu-n stânga Lui l-au pus. Toți trecătorii Îl priveau, Dădeau din cap și îi spuneau, Râzându-I batjocoritor: „Ești Regele Iudeilor! Tu, care-ai spus că Templu-l strici, Dar în trei zile, îl ridici, Acum, ai face foarte bine, Ca să Te mântui și pe Tine! De ești Fiul lui Dumnezeu, Deloc n-are să-Ți fie greu, Ca, de pe cruce, să cobori – Noi credem, iar Tu n-ai să mori!” La fel, și preoții cei mari – Cu-ai lor bătrâni și cărturari – Își băteau joc de El, zicând: „Pe mulți i-ai mântuit, dar când, Chiar El trebuie mântuit, Iată-L, nu poate! Negreșit, De-i Împărat în Israel, Pogoare-Se, și-om crede-n El! În Dumnezeu – cum am văzut – Neîncetat, S-a încrezut. Să-L scape, căci ne-a spus mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!” Chiar și tâlharii, condamnați Atuncea, și crucificați – Deși, asemeni Lui, răbdau – Doar în batjocură-I vorbeau. De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, O beznă grea s-a pogorât; Sub al ei văl, a zăvorât Țara și toți oamenii ei. În ceasu-al nouălea, acei, Care lângă Iisus erau – Soldați, sau cei care treceau Pe-acolo, doar din întâmplare – Îl auziră strigând tare, Parcă să-nfrunte-ai vremii ani: „O, Eli Lama Sabactani!” Cuvintele care s-au spus, Pe cruce, de către Iisus – În al durerilor ceas greu – Înseamnă: „Dumnezeul Meu, Oare, de ce M-ai părăsit?” Toți cei care L-au auzit, Și-au zis: „Îl strigă pe Ilie.” Din cei ce s-au vădit să fie Acolo, unul a plecat Cu un burete înmuiat Bine-n oțet, pe cari l-a dus Și într-o trestie l-a pus, Să-I dea să bea. Apoi I-a-ntins Bățul acela, dar l-au prins Ortacii săi. Dorind să știe, I-au zis: „Stai! Să vedem, Ilie, De va veni să-L mântuiască!” Continuând ei să vorbească, Iisus, iarăși, a mai strigat, Și-n urmă, Duhul, și L-a dat. Perdeaua-n Templu așezată, În două, fost-a sfâșiată, Pământul s-a cutremurat Și stâncile s-au despicat; Tot cerul fost-a zguduit, Domnul Iisus când a murit. Multe morminte s-au deschis, Și mulți sfinți, din al morții vis, În acel timp, au fost treziți. De mulți, au fost, atunci, zăriți, Căci după ce au înviat, Ei, în cetate, au intrat. Sutașul, cei care-L păzeau Și toți cei care se aflau, Pe deal, în preajma lui Iisus, Cuprinși de-o cruntă groază-au spus: „A fost, precum a zis mereu: A fost Fiul lui Dumnezeu!” Multe femei, pe deal, erau, Mai la o parte, și priveau La cele ce s-au întâmplat. De multă vreme, L-au urmat, Să Îl slujească, pe Iisus – Din Galileea s-au tot dus Pe urma Lui, fără de teamă. Maria – a lui Iacov mamă Și a lui Iose – se afla Acolo-n grupul acela. De-asemenea, printre femei, Era soața lui Zebedei, Și Magdalina – ea avea Încă un nume: Maria. Când înserarea s-a lăsat, Pe deal, veni un om bogat. Acesta, Iosif, se numea Și-n Arimateea locuia; Un ucenic, de-al lui Iisus, Era și el. Iosif s-a dus Să-i ceară trupul, iar Pilat A poruncit să-i fie dat. Când Iosif, trupul, l-a primit, Cu o bucată L-a-nvelit, De pânză, și L-a așezat Într-un mormânt, proaspăt săpat În stânci, tocmai de către el. Apoi, peste mormântu-acel, O piatră mare-a prăvălit, Drept ușă, Celui adormit. Cele două Marii erau Acolo și, la el, priveau. A doua zi, preoții mari – Cu Farisei și cărturari – S-au dus, cu toții, la Pilat: „Doamne, iată că am uitat – Acuma doar, ne-am amintit – Înșelătoru-a pomenit Spunând, pe când încă, trăia: „A treia zi, voi învia!” Deci, poruncește, negreșit, Să fie bine-acum păzit, Mormântul Său, trei zile-n rând, Să nu le dea, cumva, prin gând, Discipolilor, să-I răpească Trupul și-apoi să răspândească Vestea că El a înviat. Așa de se va fi-ntâmplat, Această-nșelăciune are S-ajungă a fi și mai mare Decât e cea de prima dată.” „Aveți o strajă acordată” – Le-a spus Pilat. „Faceți cum vreți! Păziți mormântul, cum puteți!” Ei s-au întors, de la Pilat, Cu straja care li s-a dat, Mormântul l-au pecetluit Și-au pus soldați de la păzit.
Matei 27:32-66 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În timp ce ieșeau, au găsit un om din Ciréne cu numele de Símon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea. Ajungând la locul numit Gólgota, care înseamnă locul Craniului, i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar el, gustând, n-a voit să bea. După ce l-au răstignit, au împărțit hainele lui aruncând zarurile; apoi, așezându-se, au rămas acolo să-l păzească. Au pus deasupra capului său cauza [condamnării], scrisă [astfel]: „Acesta este Isus, regele iudeilor”. Atunci au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga. Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap și spunând: „Tu, care dărâmi templul și-l construiești în trei zile, salvează-te pe tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”. La fel și arhiereii îl luau în râs împreună cu cărturarii și cu bătrânii și spuneau: „Pe alții i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacă este regele Israélului, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el! S-a încrezut în Dumnezeu! Să-l salveze acum dacă îl iubește! Pentru că spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”. Chiar și tâlharii răstigniți împreună cu el îl insultau. De la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ceasul al nouălea. Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Elí, Elí, lemá sabactáni?”, care înseamnă „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. Unii dintre cei care stăteau acolo, auzind, spuneau: „Acesta îl cheamă pe Ilíe!”. Și, îndată, unul dintre ei a alergat și, luând un burete, l-a înmuiat în oțet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea. Iar ceilalți spuneau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilíe să-l salveze!”. Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, și-a dat duhul. Și, iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților morți au înviat și, ieșind din morminte, după învierea lui, au venit în cetatea sfântă și s-au arătat multora. Atunci centurionul și cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat și au spus: „Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu!”. Erau acolo și multe femei care priveau de departe. Unele îl urmaseră pe Isus din Galiléea slujindu-i. Printre ele erau Maria Magdaléna, Maria, [mama] lui Iacób și a lui Iosíf, și mama fiilor lui Zebedéu. Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimatéea, al cărui nume era Iosíf, care era și el discipol al lui Isus. Acesta, apropiindu-se, i-a cerut lui Pilát trupul lui Isus. Atunci Pilát a poruncit să-i fie dat. Iosíf, luând trupul [lui Isus], l-a înfășurat într-un giulgiu curat și l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat. Iar Maria Magdaléna și cealaltă Marie ședeau acolo, înaintea mormântului. În ziua următoare, cea care este după ziua Pregătirii, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilát și i-au spus: „Domnule, ne-am amintit că acel înșelător a spus pe când mai trăia încă: «După trei zile, voi învia». Poruncește deci să fie sigilat mormântul până în ziua a treia, ca nu cumva să vină discipolii lui să-l fure și să spună poporului: «A înviat din morți»! Iar înșelătoria aceasta de pe urmă ar fi mai rea decât prima”. Pilát le-a zis: „Aveți garda, mergeți și sigilați cum știți!”. Ei s-au dus și au asigurat mormântul, sigilând, împreună cu garda, piatra.
Matei 27:32-66 Noua Traducere Românească (NTR)
Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea. După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți pentru ele, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profet: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea“. Apoi s-au așezat jos și Îl păzeau acolo. Îi puseseră deasupra capului acuzația pe care era scris: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. Tot atunci au fost răstigniți împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta, iar altul la stânga Lui. Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, dă-Te jos de pe cruce!“. Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl batjocoreau, zicând: „Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu, dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“. La fel Îl insultau și răsculații care erau răstigniți împreună cu El. De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. Cam pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „ Eli, Eli, lema sabactani ?“, care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“. Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“. Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l-a umplut cu oțet de vin, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea. Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“. Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și-a dat duhul. Și iată că draperia Templului s-a rupt în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au fost înviate. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s-au arătat multora. Centurionul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Într-adevăr Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“. Acolo mai erau și multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea și Îi slujiseră. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif – și mama fiilor lui Zebedei. Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el ucenic al lui Isus. Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in curată și L-a pus în propriul său mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. Maria Magdalena și cealaltă Maria erau și ele acolo, șezând înaintea mormântului. A doua zi, cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s-au adunat la Pilat și i-au zis: ‒ Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“. Așadar, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să-L fure, apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“. Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima! Pilat le-a răspuns: ‒ Aveți o gardă. Duceți-vă și întăriți-l cum știți! Ei s-au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra.
Matei 27:32-66 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Pe când ieșeau din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă „Locul căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au tras la sorți.” Apoi au șezut jos și-L păzeau. Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.” Împreună cu El, au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui. Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: „Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El și ziceau: „Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: ‘Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’” Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură. De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!” Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea. Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.” Isus a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul. Și îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora. Sutașul și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” Acolo erau și multe femei, care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească. Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei. Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo și ședeau în fața mormântului. A doua zi care vine după Ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și fariseii s-au dus împreună la Pilat și i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă în viață, a zis: ‘După trei zile voi învia.’ Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul și să spună norodului: ‘A înviat din morți!’ Atunci, înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți.” Ei au plecat și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.