Luca 20:20-26
Luca 20:20-26 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Şi, pândindu-L, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului. L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?” Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis: „Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” Şi nu au putut să-L prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul Său, au tăcut.
Luca 20:20-26 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și îl pândeau și au trimis spioni, care se prefăceau oameni drepți, ca să îl prindă în cuvintele lui, așa încât să îl dea puterii și autorității guvernatorului. Și l-au întrebat, spunând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nici nu cauți la fața oamenilor, ci înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. Este legiuit pentru noi să dăm taxă Cezarului, sau nu? Dar el a priceput viclenia lor și le-a spus: De ce mă ispitiți? Arătați-mi un dinar. Al cui chip și inscripție o are? Ei au răspuns și au zis: Al Cezarului. Iar el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Și nu au putut să îl prindă în cuvintele lui înaintea poporului; și s-au minunat de răspunsul lui și au tăcut.
Luca 20:20-26 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Ei Îl pândeau pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă cu vreun cuvânt și să-L dea pe mâna stăpânirii și a dregătorului. Aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu?” Isus le-a cunoscut viclenia și le-a spus: [„De ce Mă ispitiți?] Arătați-Mi un dinar! Chipul și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. El le-a zis: „Atunci dați-i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Nu L-au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
Luca 20:20-26 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Au început să-L pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să-i plătim bir cezarului sau nu?” Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Arătați-Mi un ban! Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați-i dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
Luca 20:20-26 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Intenționând să Îl predea (în final) guvernatorului, ei au trimis la El niște spioni care se prezentau ca fiind sinceri. În realitate, aceștia urmăreau afirmațiile lui Isus, pentru a le folosi împotriva Lui. Ei L-au întrebat: „Învățătorule, știm că în vorbirea Ta îi înveți pe oameni corect cum să se raporteze la Dumnezeu și că nu îi evaluezi bazat pe lucruri exterioare. Este normal să plătim Cezarului impozit, sau nu?” Isus, care le înțelesese viclenia, le-a răspuns: „De ce Mă testați? Arătați-Mi un dinar. Ale cui sunt imaginea împreună cu literele imprimate pe el?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului!” Atunci El le-a zis: „Dați Cezarului ce îi aparține și oferiți-I lui Dumnezeu ce este al Lui!” Atunci au constatat că nu pot folosi afirmațiile Lui ca pe o capcană care L-ar fi discreditat public; și mirându-se de răspunsul primit, au tăcut!
Luca 20:20-26 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
De-atuncea, ei au încercat Să Îl pândească, ne-ncetat, Și mulți iscoditori au pus, Să stea în preajma lui Iisus. Aceștia doar se prefăceau Neprihăniți, și căutau, Mereu, capcane a-I întinde – Cu vorbe – ca să-L poată prinde, Voind – mânați de ura firii – Să-L dea-n puterea stăpânirii, Pe mâna dregătorului. Astfel, iscoditorii Lui, Prinzând prilej, grabnic, s-au dus În fața Sa și-apoi, I-au spus: „Învățătorule, venim, La Tine, pentru că noi știm, Că drept, norodu-ai învățat Și că, nicicând, n-ai căutat A privi fața omului, Ci-l înveți, calea Domnului, În adevăr. Deci, Tu cum vezi Problema birului? Ce crezi? Cezarului – am vrea să știm – Se cade, bir, să îi plătim?” El le-a știut gândul ascuns, De-acea, astfel, le-a răspuns: „De ce-ncercați, vicleni să fiți Și vreți ca să Mă ispitiți? Dați-Mi un ban! Ei, ce vedeți? Ce e înscris pe el? Spuneți! Al cui e chipul desenat Și slova ce s-a încrustat, Aici, pe fața banului?” „Toate-s ale Cezarului!” – Au răspuns ei. „E-adevărat! Atuncea, dați – ce e de dat – Cezarului, iar Domnului, Să-I dați ceea ce este-al Lui!” Astfel, văzând că n-au putut, Cu vorbe-al prinde, au tăcut Cu toții și s-au minunat De-acel răspuns, ce le-a fost dat.
Luca 20:20-26 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Și urmărindu-l cu atenție, au trimis spioni care se prezentau ca fiind drepți, ca să-l prindă cu vreun cuvânt și să-l dea pe mâna autorității și a puterii guvernatorului. Ei l-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu ții cont de înfățișare, ci înveți calea lui Dumnezeu după adevăr. Ne este permis sau nu să dăm tribut Cezárului?”. El însă, cunoscând viclenia lor, le-a spus: „Arătați-mi un dinár! Ale cui sunt imaginea și inscripția?”. Ei au răspuns: „Ale Cezárului”. Atunci le-a spus: „Dați-i, așadar, Cezárului ceea ce este al Cezárului și lui Dumnezeu, ceea ce este al lui Dumnezeu!”. Astfel, nu l-au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului, ci, uimiți de răspunsul lui, au tăcut.
Luca 20:20-26 Noua Traducere Românească (NTR)
Atunci L-au urmărit îndeaproape și au trimis niște oameni perfizi, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă cu vorba și să-L poată da astfel pe mâna conducerii și autorității guvernatorului. Aceștia L-au întrebat: ‒ Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni ce este drept, și că nu favorizezi niciun om, ci-i înveți pe toți calea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu? El însă, înțelegând viclenia lor, le-a zis: ‒ Arătați-Mi un denar. Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt? Ei au zis: ‒ Ale Cezarului. El le-a zis: ‒ Prin urmare, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! Astfel, ei n-au putut să-L prindă cu vorba înaintea poporului și, uimiți de răspunsul Lui, au tăcut.
Luca 20:20-26 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Au început să pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?” Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Arătați-Mi un ban. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.