Iov 1:1-22
Iov 1:1-22 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
A fost un om în țara Uț, al cărui nume era Iov; și acel om era desăvârșit și integru și unul care se temea de Dumnezeu și evita răul. Și i s-au născut șapte fii și trei fiice. Averea lui de asemenea era șapte mii de oi și trei mii de cămile și cinci sute de perechi de boi și cinci sute de măgărițe și o gospodărie foarte mare, astfel încât acest om era cel mai mare dintre toți oamenii din est. Și fiii lui mergeau și dădeau ospețe în casele lor, fiecare la ziua lui; și trimiteau și chemau pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea cu ei. Și se întâmpla, când zilele ospețelor treceau, că Iov trimitea și îi sfințea și se ridica devreme dimineața și aducea ofrande arse conform numărului lor, al tuturor, pentru că Iov spunea: Poate că fiii mei au păcătuit și au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor. Astfel făcea Iov continuu. Și a fost o zi când fiii lui Dumnezeu au venit să se prezinte înaintea DOMNULUI; și Satan a venit de asemenea printre ei. Și DOMNUL i-a spus lui Satan: De unde vii? Atunci Satan a răspuns DOMNULUI și a zis: De la cutreierarea pământului și de la umblarea în sus și în jos pe acesta. Și DOMNUL i-a spus lui Satan: Ai luat aminte la servitorul meu Iov, că nu este niciunul asemenea lui pe pământ, un om desăvârșit și integru, unul care se teme de Dumnezeu și evită răul? Atunci Satan a răspuns DOMNULUI și a zis: Se teme Iov de Dumnezeu degeaba? Nu l-ai îngrădit pe el și casa lui și tot ce are de jur împrejur? Tu ai binecuvântat lucrarea mâinilor sale și averea lui s-a înmulțit în țară. Dar întinde-ți mâna acum și atinge tot ce are el și te va blestema în față. Și DOMNUL i-a spus lui Satan: Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu îți întinzi mâna. Astfel Satan a plecat din prezența DOMNULUI. Și a fost o zi când fiii săi și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare. Și a venit un mesager la Iov și a spus: Boii arau și măgărițele pășteau lângă ei; Și sabeenii au căzut asupra lor și i-au luat; da, au ucis servitorii cu tăișul sabiei; și doar eu singur am scăpat ca să îți aduc vestea. În timp ce el încă vorbea, a venit de asemenea un altul și a spus: Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a ars oile și servitorii și i-a mistuit; și doar eu singur am scăpat ca să îți aduc vestea. În timp ce el încă vorbea, a venit de asemenea un altul și a spus: Caldeenii au făcut trei cete și au căzut asupra cămilelor și le-au dus, da, și au ucis servitorii cu tăișul sabiei; și doar eu singur am scăpat ca să îți aduc vestea. În timp ce el încă vorbea, a venit de asemenea un altul și a spus: Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, Și, iată, a venit un vânt mare dinspre pustie și a lovit cele patru colțuri ale casei și ea a căzut peste tineri și ei sunt morți; și doar eu singur am scăpat ca să îți aduc vestea. Atunci Iov s-a ridicat și și-a rupt mantaua și și-a ras capul și a căzut la pământ și s-a închinat, Și a spus: Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce acolo: DOMNUL a dat și DOMNUL a luat; binecuvântat fie numele DOMNULUI. În toate acestea Iov nu a păcătuit, nici nu l-a acuzat pe Dumnezeu prostește.
Iov 1:1-22 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Era în țara Uț un om care se numea Iov. Omul acesta era integru și drept; se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău. I s-au născut șapte fii și trei fiice. Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și foarte mulți slujitori. Omul acesta era cel mai cu vază dintre toți Fiii Răsăritului. Fiii lui se duceau unii la alții și dădeau un ospăț la casa fiecăruia, rând pe rând; și le chemau și pe cele trei surori ale lor, ca să mănânce și să bea împreună cu ei. După ce se încheiau zilele de ospăț, Iov îi chema și-i sfințea: se scula dis-de-dimineață și aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, fiindcă zicea Iov: „Poate copiii mei au păcătuit și L-au blestemat pe Dumnezeu în inima lor.” Așa făcea Iov de fiecare dată. Într-o zi, fiii lui Dumnezeu au venit și s-au înfățișat înaintea DOMNULUI. Printre ei a venit și Satana. DOMNUL l-a întrebat pe Satana: „De unde vii?” Și Satana i-a răspuns DOMNULUI: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” DOMNUL l-a întrebat pe Satana: „L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este pe pământ niciun om integru și drept ca el, care să se teamă de Dumnezeu și să se abată de la rău.” Satana I-a răspuns DOMNULUI: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Oare n-ai făcut Tu gard ocrotitor în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul tuturor averilor sale? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, încât turmele și cirezile lui acoperă țara. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și vezi dacă nu Te va blestema în față!” Atunci DOMNUL i-a zis Satanei: „Iată, îți dau pe mână tot ce are; numai de el să nu te atingi!” Și Satana a plecat din fața DOMNULUI. Într-o zi, pe când fiii și fiicele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau și măgărițele pășteau lângă ei, și niște sabeeni au năvălit asupra lor și i-au luat, iar pe slujitori tăi i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, a ars oile și pe slujitorii tăi, și i-a mistuit. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Niște caldeeni, împărțiți în trei cete, au dat iama în cămile, le-au luat, iar pe slujitorii tăi i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare. Și deodată s-a stârnit un vânt năprasnic dinspre pustie și a izbit în cele patru colțuri ale casei; casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” Atunci, Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua și și-a ras capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat, și a zis: „Gol am ieșit din pântecele maicii mele și gol mă voi întoarce în țărână. DOMNUL a dat și DOMNUL a luat. Fie Numele DOMNULUI binecuvântat!” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc și n-a spus nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.
Iov 1:1-22 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău. I s-au născut șapte fii și trei fete. Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toți locuitorii Răsăritului. Fiii săi se duceau unii la alții și dădeau, rând pe rând, câte un ospăț. Și le pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea împreună cu ei. Și după ce treceau zilele de ospăț, Iov îi chema și îi sfințea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineață și aducea pentru fiecare dintre ei câte o ardere-de-tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit și L-au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Așa avea Iov obicei să facă. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor. Domnul i-a zis Satanei: „De unde vii?” Și Satana I-a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Domnul i-a zis Satanei: „L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.” Și Satana I-a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui acoperă țara. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față!” Domnul i-a zis Satanei: „Iată, îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Și Satana a plecat dinaintea Domnului. Într-o zi, pe când fiii și fiicele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut, a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau și măgărițele pășteau lângă ei. Și s-au aruncat niște sabeeni asupra lor, i-au luat și i-au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a aprins oile și pe slujitorii tăi și i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Niște haldeeni, înșirați în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și i-au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut. Și deodată a venit un vânt mare de dincolo de pustie și a izbit în cele patru colțuri ale casei; casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Și am scăpat numai eu, ca să-ți dau de știre.” Atunci Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!” În toate acestea Iov n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.
Iov 1:1-22 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
A trăit cândva în țara Uț un om care se numea Iov. El era curat în sufletul lui, se comporta corect, avea frică de Dumnezeu și evita să facă ce este rău. În familia lui s-au născut șapte fii și trei fiice. Acest om avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgari și un mare număr de slujitori. Era cel mai remarcabil dintre toți locuitorii din Est. Fiii lui aveau obiceiul să organizeze, pe rând, câte un banchet în casa fiecăruia dintre ei. Le chemau acolo și pe cele trei surori ale lor, ca să mănânce și să bea împreună cu ei. Când se termina unul dintre banchetele lor, Iov îi chema și îi sfințea. El se trezea dimineața devreme și oferea (lui Iahve) arderi integrale pentru fiecare dintre ei, zicând: „Este posibil ca fiii mei să fi păcătuit și să Îl fi supărat pe Dumnezeu în inimile lor.” Acesta era obiceiul lui Iov. Într-o zi, fiii lui Dumnezeu au venit și s-au prezentat înaintea lui Iahve. Printre cei veniți acolo era și Satan. Atunci Iahve l-a întrebat: „De unde vii?” Satan i-a răspuns lui Iahve: „Am parcurs suprafața pământului. Vin de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Iahve l-a întrebat din nou pe Satan: „L-ai văzut pe sclavul Meu care se numește Iov? Nu mai există nimeni ca el pe pământ. El este un om cu sufletul curat, trăiește corect, are frică de Dumnezeu și evită să facă ce este rău!” Atunci Satan I-a răspuns lui Iahve: „Oare degeaba are Iov frică de Dumnezeu? Nu. Ci pentru că l-ai înconjurat cu protecția Ta; și ai grijă de familia lui! Tu ai binecuvântat tot ce lucrează el cu mâinile; și averile lui i s-au înmulțit în țară. Dar atinge-Te acum cu mâna Ta de tot ce are; și vei vedea că Te va blestema în mod direct!” Iahve i-a răspuns lui Satan: „Îți permit să faci tot ce vrei cu ce are el. Dar lui să nu îi faci nimic rău!” Atunci Satan a plecat din fața lui Iahve. Într-o zi, în timp ce fiii și fiicele lui mâncau și beau vin în casa celui mai mare dintre ei – care era primul născut (în familia lui Iov) –, a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi trăgeau plugul iar măgărițele pășteau lângă ei, niște sabeeni au venit rapid în forță împotriva lor și au luat aceste animale; iar pe slujitori i-au tăiat cu sabia. Doar eu am scăpat, ca să te anunț despre acest lucru!” În timp ce încă vorbea acela, un altul a venit și i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a ars oile și slujitorii (care erau cu ele). Acest foc i-a ars total. Doar eu am scăpat, ca să te anunț despre ce s-a întâmplat.” În timp încă vorbea și acela, a venit un altul care i-a zis: „Niște caldeeni, împărțiți în trei grupuri, au venit în forță și ți-au luat cămilele; iar pe slujitori i-au tăiat cu sabia. Doar eu am scăpat, ca să te anunț despre ce s-a întâmplat.” În timp ce încă vorbea și acela, a venit un altul care i-a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare – care este primul născut (dintre ei). Atunci, instantaneu a venit un mare vânt dinspre deșert. El a lovit în forță chiar în cele patru colțuri ale casei. Astfel, ea s-a prăbușit peste tineri; și (toți) au murit. Doar eu am scăpat, ca să te anunț despre acest lucru!” Atunci Iov s-a ridicat, și-a sfâșiat haina lungă pe care o purta la exterior peste celelalte haine și și-a ras părul de pe cap. Apoi a căzut pe pământ, s-a închinat și a zis: „Când m-a născut mama mea, am venit în această lume fără să dețin ceva. Acum mă voi întoarce în pământ la fel cum am venit (pe el)! Iahve a dat și tot El a luat. Să fie binecuvântat numele Lui!” În toate aceste circumstanțe, Iov nu a păcătuit (deloc). El nu a formulat nicio acuzație împotriva lui Dumnezeu.
Iov 1:1-22 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
În țara Uț a locuit Un om cari Iov a fost numit. El era om neîntinat; Își păstra sufletul curat, De rău, ferindu-se mereu, Căci se temea de Dumnezeu. Iov a avut mai mulți copii: Trei fete, dar și șapte fii. Avea și șapte mii de oi, Cămile vreo trei mii, iar boi, Cinci sute de perechi avea Și măgărițe-asemenea. De mulți argați era slujit, Iar dintre cei din Răsărit – Prin felu-n care s-a purtat – A fost cel mai apreciat. Feciorii lui se vizitau Și-ospețe, rând pe rând, dădeau, Poftind la aste sărbători, Mereu, pe ale lor surori. După ospețe, Iov avea Un obicei bun: își sfințea Copiii, căci el s-a gândit Că „Poate, au păcătuit Și-au supărat, pe Dumnezeu.” Astfel, după ospăț, mereu, De dimineață se trezea Și-o ardere de tot jertfea El, pentru toți copiii lui, Cerând iertarea Domnului. Dar într-o bună zi – în zori – Toți ai lui Dumnezeu feciori, La Tatăl, s-au înfățișat. Satana, și el, i-a urmat, Vârându-se-n mijlocul lor. Domnul văzându-l, răbdător, L-a întrebat: „De unde vii?” Satan a zis: „De vrei să știi, Află că am cutreierat Pământul și că m-am plimbat Pe-ntinsul lui. De-acolo eu Acuma vin.” „Pe robul Meu – Pe Iov” – Domnul a întrebat – „În vremea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat! El are sufletul curat, Se-abate de la rău mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu.” Satan Îi zise Domnului: „Oare degeaba-i teama lui? Degeaba crede-n Dumnezeu? Doar văd destul de bine eu, Că-n toate, Tu l-ai ocrotit – Tot ce-i al lui, Tu ai păzit Și-apoi ai binecuvântat Ceea ce mâna i-a lucrat. Acum, turmele lui fiind În număr mare, se întind În toată țara. Sunt convins Că dacă Tu Te-ai fi atins De tot ce-a dobândit în viață, El Te-ar fi blestemat în față!” Domnul răspunse, de îndată: „În ale tale mâini, Eu, iată, Las tot ceea ce, azi, Iov are – Toată averea lui cea mare! De-un lucru doar, să te păzești: Pe al Meu rob, să nu-l lovești!” Satana, de la Domnul Sfânt, Se-ntoarse, grabnic, pe pământ. Odată, fost-au invitați, Ca de-obicei – surori și frați – La fiul cari i s-a născut Întâi, lui Iov, și-au petrecut Cu toții, după pofta lor. La Iov, veni un slujitor Și-astfel i-a spus: „Boii arau, Iar măgărițele pășteau, Când niște Sabeeni veniră, Fără de veste. Îi loviră Pe slujitori și ți-au luat Avutul tot. Eu am scăpat, Și într-un suflet am fugit, De totul ți-am istorisit!” Când încă solul mai vorbea, Spre ei un alt argat zorea: „Focul lui Dumnezeu” – a zis Acesta – „din ceruri trimis, Ți-a ars și slujitori și oi! Eu am scăpat și înapoi, Aici, grabnic m-am înturnat, Să îți vestesc ce s-a-ntâmplat!” Pe când încă mai vorbeau ei, Altul veni: „Niște Haldei – Trei cete eu am numărat – Ca vulturii s-au aruncat Peste-a ta turmă de cămile, Luând apoi, bietele zile, Ale oricărui slujitor, Cu ascuțișul spadei lor. Numai eu singur am scăpat Și iată că te-am înștiințat!” Dar relele nu s-au sfârșit, Căci un alt sol veni, grăbit: „Fiii și fiicele-ți erau La-ntâiul tău născut. Ședeau La masă-atunci când s-a pornit Un vânt năprasnic ce-a izbit, În patru colțuri, casa lor, Căzând asupra fraților. Ai tăi copii, toți, au murit, Când peste ei s-a prăbușit Clădirea. Eu, doar, am scăpat Și-n grabă mare-am alergat Să te-nștiințez!” Iov i-a privit, S-a ridicat și, buimăcit, De toate câte le-a aflat, Mantaua el și-a sfâșiat Și și-a tuns capul. Prăbușit Cu fața la pământ, zdrobit De-aste-ntâmplări, s-a închinat, Lui Dumnezeu și-a cuvântat: „Din pântece, gol, am ieșit Când m-am născut, și e vădit Că-n inima pământului, Gol merg, prin voia Domnului! Domnul mi-a dat, El mi-a luat: Să fie binecuvântat, În veci, Numele Domnului!” Iov astfel – în vorbirea lui – N-a spus nimica negândit; Cu vorba, n-a păcătuit În fața Domnului; n-a scos Nici un cuvânt necuviincios, Privind pe Creatorul său, Ferindu-se de-a face rău.
Iov 1:1-22 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Era un om în ținutul Uț, al cărui nume era Iob. Omul acesta era integru și drept, se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. Și i s-au născut șapte fii și trei fiice. Avea turme: șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și foarte mulți servitori. Omul acesta era cel mai mare dintre toți fiii răsăritului. Fiii lui mergeau și făceau ospăț în casa fiecăruia pe rând Și trimiteau să le cheme pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea cu ei. După ce trecea turul zilelor de ospăț, Iob trimtea ca să-i sfințească. Se trezea dimineața și aducea arderi de tot după numărul tuturor. Căci Iob spunea: „Poate fiii mei au păcătuit și l-au «binecuvântat» pe Dumnezeu în inima lor”. Așa făcea Iob în toate zilele. Dar a fost o zi când au venit fiii lui Dumnezeu să stea înaintea Domnului. Și a venit și Satàna în mijlocul lor. Domnul i-a zis lui Satàna: „De unde vii?”. Satàna i-a răspuns Domnului și a zis: „Am străbătut pământul și m-am plimbat pe-acolo”. I-a zis Domnul lui Satàna: „Ai băgat de seamă că nu este nimeni ca slujitorul meu Iob: integru și drept, se teme de Dumnezeu și se ferește de rău”. Satàna i-a răspuns Domnului și a zis: „Oare degeaba se teme Iob de Dumnezeu? Oare nu l-ai protejat pe el, casa lui și tot ce este al lui de jur împrejur? Ai binecuvântat lucrarea mâinii sale și turmele lui se răspândesc în țară. Însă întinde-ți mâna și atinge-te de tot ceea ce are! Oare nu te va «binecuvânta» în față?”. Domnul i-a zis lui Satàna: „Iată, tot ceea ce are el este în mâna ta! Numai spre el să nu-ți întinzi mâna!”. Și Satàna a ieșit dinaintea Domnului. Într-o zi, fiii și fiicele lui mâncau și beau vin în casa fratelui lor, a celui dintâi născut. A venit un mesager la Iob și a zis: „Boii arau și măgărițele pășteau alături de ei. Dar au venit asupra lor sabeenii și i-au prădat, iar pe tineri i-au lovit cu ascuțișul sabiei; am scăpat numai eu, ca să-ți fac cunoscut”. Pe când el încă vorbea, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a ars turma, iar pe tineri i-a devorat. Am scăpat numai eu, ca să-ți fac cunoscut”. Pe când el încă vorbea, a venit un altul și a zis: „Caldéii au făcut trei grupuri și au năvălit asupra cămilelor și le-au capturat, iar pe tineri i-au lovit cu ascuțișul sabiei; am scăpat numai eu, ca să-ți fac cunoscut”. Pe când el încă vorbea, a venit un altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, a celui întâi născut. Și, iată, un vânt mare a venit dinspre pustiu și a lovit cele patru colțuri ale casei; ea a căzut peste tineri și ei au murit; am scăpat numai eu, ca să-ți fac cunoscut”. Atunci Iob s-a ridicat, și-a sfâșiat mantia, și-a ras capul, a căzut la pământ și s-a prosternat. Și a zis: „Gol am ieșit din sânul mamei mele și gol mă voi întoarce acolo. Domnul a dat și Domnul a luat: să fie numele Domnului binecuvântat!”. În toate acestea, Iob nu a păcătuit și nu a făcut [nimic] dezgustător față de Dumnezeu.
Iov 1:1-22 Noua Traducere Românească (NTR)
Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. I s-au născut șapte fii și trei fete. El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Estului. Fiii lui obișnuiau să meargă unii la alții și să țină, pe rând, câte un ospăț în casa fiecăruia. Ei le chemau și pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea împreună cu ei. Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea. El se scula dimineață devreme și aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor“. Așa făcea Iov în fiecare zi. Într-o zi, fiii lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea DOMNULUI. Satan a venit și el în mijlocul lor. DOMNUL l-a întrebat pe Satan: ‒ De unde vii? Satan i-a răspuns DOMNULUI și a zis: ‒ De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe întinsul lui. DOMNUL l-a întrebat pe Satan: ‒ Te-ai uitat la slujitorul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Atunci Satan I-a răspuns DOMNULUI și a zis: ‒ Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu ai pus tu un gard de protecție în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și averile lui i s-au înmulțit în țară. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față. DOMNUL i-a zis lui Satan: ‒ Iată, îți dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu-ți întinzi mâna! Atunci Satan a plecat dinaintea DOMNULUI. Într-o zi, în timp ce fiii și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, cel întâi născut, a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgărițele pășteau lângă ei, niște șabeeni s-au năpustit asupra lor, i-au luat, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri și a ars oile și slujitorii și i-a nimicit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Niște caldeeni, împărțiți în trei cete, au năvălit, ți-au luat cămilele, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. Și iată că un vânt puternic a suflat dinspre deșert, a izbit în cele patru colțuri ale casei și, astfel, casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. Atunci Iov s-a ridicat, și-a sfâșiat mantia și și-a ras capul. Apoi s-a aruncat la pământ, s-a închinat și a zis: „Gol am ieșit din pântecul mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! DOMNUL a dat, DOMNUL a luat, fie Numele DOMNULUI binecuvântat!“. În toate acestea Iov n-a păcătuit și n-a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.
Iov 1:1-22 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău. I s-au născut șapte fii și trei fete. Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toți locuitorii Răsăritului. Fiii săi se duceau unii la alții și dădeau, rând pe rând, câte un ospăț. Și pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea împreună cu ei. Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineață și aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Așa avea Iov obicei să facă. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Și Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.” Și Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui acoperă țara. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față.” Domnul a zis Satanei: „Iată, îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Și Satana a plecat dinaintea Domnului. Într-o zi, pe când fiii și fiicele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut, a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau și măgărițele pășteau lângă ei. Și s-au aruncat niște sabeeni asupra lor, i-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a aprins oile și pe slujitorii tăi și i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Niște haldeeni, înșirați în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.” Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut. Și deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie și a izbit în cele patru colțuri ale casei; casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Și am scăpat numai eu, ca să-ți dau de știre.” Atunci, Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.