Ioan 18:1-40

Împărtășește

Ioan 18:1-40 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

Zicând acestea, Iisus a ieşit cu ucenicii Săi, dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Săi. Şi Iuda, trădătorul, ştia locul, pentru că Iisus şi ucenicii Lui se adunaseră acolo adesea. Iuda, luând o trupă de soldaţi şi slujitori de la marii preoţi şi de la farisei, a venit acolo cu felinare, făclii şi arme. Iar Iisus, ştiind toate câte aveau să vină asupra sa, a ieşit şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?” I-au răspuns: „Pe Iisus Nazarineanul.” El le-a zis: „Eu sunt.” Iar Iuda, trădătorul, era şi el cu ei. Atunci când le-a spus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. Aşadar i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” Iar ei au spus: „Pe Iisus Nazarineanul.” Iisus le-a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece!” Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Nu am pierdut pe nici unul dintre cei pe care Mi i-ai dat.” Atunci Simon Petru, având o sabie, a tras-o şi l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă; numele slujitorului era Malhus. Iisus i-a zis lui Petru: „Pune-ţi sabia în teacă! Oare nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?” Atunci trupa de soldaţi, comandantul şi slujitorii iudeilor L-au prins pe Iisus şi L-au legat. L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. Caiafa era acela care îi sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor. În urma lui Iisus mergeau Simon Petru şi un alt ucenic. Iar ucenicul acela era un cunoscut de-al marelui preot şi a intrat împreună cu Iisus în curtea marelui preot. Iar Petru stătea lângă poartă, afară. Celălalt ucenic, care era un cunoscut al marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi l-a băgat pe Petru înăuntru. Slujnica portăreasă i-a zis lui Petru: „Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii omului acestuia?” El a spus: „Nu sunt.” Slujitorii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi stăteau şi se încălzeau. Era şi Petru cu ei, stând şi încălzindu-se. Atunci marele preot L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii şi învăţătura Lui. Iisus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi nu am vorbit nimic pe ascuns. De ce Mă întrebi? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iată, aceştia ştiu ce am spus Eu.” Şi, când a spus acestea, unul din gardă, care era de faţă, I-a dat o palmă lui Iisus, şi I-a zis: „Aşa Îi răspunzi Tu marelui preot?” Iisus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată-mi ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă loveşti?” Atunci Anna L-a trimis legat la Caiafa, marele preot. Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. I-au spus aşadar: „Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui?” El a tăgăduit şi a zis: „Nu sunt!” Unul dintre slujitorii marelui preot, rudă cu cel căruia îi tăiase Petru urechea, i-a spus: „Nu te-am văzut oare în grădină cu El?” Petru a tăgăduit şi îndată a cântat cocoşul. L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată mânca Paştele. Pilat a ieşit deci afară la ei şi le-a zis: „Ce învinuire aduceţi împotriva acestui om?” Ei i-au răspuns: „Dacă nu ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat pe mâna ta.” Pilat le-a spus deci: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră!” Iudeii i-au spus: „Nouă nu ne este îngăduit să ucidem pe nimeni.” Astfel s-a împlinit cuvântul lui Iisus pe care îl spusese arătând cu ce moarte avea să moară. Atunci Pilat a intrat iarăşi în pretoriu, L-a chemat pe Iisus şi I-a zis: „Tu eşti regele iudeilor?” Iisus a răspuns: „De la tine însuţi spui aceasta, sau alţii ţi-au spus despre Mine?” Pilat a răspuns: „Sunt eu iudeu? Poporul Tău şi marii preoţi Te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” Iisus a răspuns: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat, ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.” Pilat I-a spus deci: „Aşadar Tu eşti rege?” Iisus a răspuns: „Da, sunt rege. Eu pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” Pilat I-a spus: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceasta a ieşit iar la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nici o vină în El, dar la voi este obiceiul să vă eliberez pe cineva de Paşte. Vreţi deci să vi-L eliberez pe regele iudeilor?” Atunci au început să strige: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Iar Baraba era un tâlhar.

Ioan 18:1-40 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

După ce Isus a spus acestea, a ieșit cu discipolii lui dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină în care a intrat el și discipolii lui. Și Iuda, de asemenea, care l-a trădat, știa locul acela pentru că Isus se aduna deseori acolo cu discipolii săi. Atunci Iuda, primind o ceată de oameni și ofițeri de la preoții de seamă și farisei, a venit acolo cu lămpi și torțe și arme. Isus așadar, știind toate cele ce urmau să vină asupra lui, a ieșit înainte și le-a spus: Pe cine căutați? Ei i-au răspuns: Pe Isus din Nazaret. Isus le-a spus: Eu sunt. Și Iuda de asemenea, care l-a trădat, stătea în picioare cu ei. Imediat ce le-a spus Isus: Eu sunt, s-au dat înapoi și au căzut la pământ. Atunci i-a întrebat din nou: Pe cine căutați? Iar ei au spus: Pe Isus din Nazaret. Isus a răspuns: V-am zis că eu sunt; de aceea dacă pe mine mă căutați, lăsați pe aceștia să meargă; Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: Dintre aceia pe care mi i-ai dat nu am pierdut pe niciunul. Atunci Simon Petru, având o sabie, a scos-o și a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Numele robului era Malhus. Atunci Isus i-a spus lui Petru: Pune-ți sabia în teacă; paharul pe care mi l-a dat Tatăl, să nu îl beau? Atunci ceata și căpetenia și ofițerii iudeilor l-au luat pe Isus și l-au legat, Și l-au dus întâi la Ana, fiindcă el era socrul lui Caiafa, care era marele preot în anul acela. Iar Caiafa era cel care le recomandase iudeilor că este de folos să moară un singur om pentru popor. Și Simon Petru urma pe Isus și tot așa alt discipol; discipolul acela era cunoscut marelui preot și a intrat cu Isus în curtea palatului marelui preot. Petru însă stătea în picioare afară la ușă. Atunci celălalt discipol, care îi era cunoscut marelui preot, a ieșit și i-a vorbit portăresei și l-a adus pe Petru înăuntru. Atunci servitoarea, portăreasa, i-a spus lui Petru: Nu cumva și tu ești dintre discipolii acestui om? Nu sunt, a spus el. Și robii și ofițerii, după ce făcuseră un foc de cărbuni pentru că era frig, stăteau în picioare și se încălzeau; iar Petru stătea în picioare cu ei și se încălzea. Atunci marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui și despre doctrina lui. Isus i-a răspuns: Eu am vorbit deschis lumii; eu totdeauna am învățat în sinagogă și în templu, unde se adună întotdeauna iudeii și nu am spus nimic în taină. De ce mă întrebi? Întreabă-i pe cei care m-au auzit ce le-am vorbit; iată, ei știu ce am spus eu. Și după ce a vorbit astfel, unul dintre ofițerii care stăteau în picioare acolo, l-a lovit cu palma pe Isus, spunând: Așa răspunzi marelui preot? Isus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, adu mărturie despre răul acesta, dar dacă am vorbit bine, de ce mă bați? Iar Ana l-a trimis legat la Caiafa, marele preot. Și Simon Petru stătea în picioare și se încălzea. Ei așadar i-au spus: Nu cumva ești și tu dintre discipolii lui? El a negat și a spus: Nu sunt. Unul dintre robii marelui preot, fiind rudă cu acela a cărui ureche o tăiase Petru, a spus: Nu te-am văzut eu în grădină cu el? Atunci Petru a negat din nou și imediat a cântat cocoșul. Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa până la sala de judecată; și era dis-de-dimineață și ei nu au intrat în sala de judecată, ca să nu se întineze, ci să mănânce paștele. Pilat atunci a ieșit afară la ei și a spus: Ce acuzație aduceți împotriva acestui om? Ei au răspuns și i-au zis: Dacă nu ar fi fost un răufăcător, nu ți l-am fi predat. Atunci Pilat le-a spus: Luați-l voi și judecați-l conform cu legea voastră. De aceea iudeii i-au spus: Nouă nu ne este legiuit să ucidem pe nimeni. Ca să se împlinească cuvântul lui Isus pe care îl spusese, arătând cu ce moarte avea să moară. Atunci Pilat a intrat din nou în sala de judecată și l-a chemat pe Isus și i-a spus: Ești tu Împăratul iudeilor? Isus i-a răspuns: De la tine însuți spui aceasta, sau alții ți-au spus-o despre mine? Pilat a răspuns: Sunt eu iudeu? Națiunea ta și preoții de seamă mi te-au predat; ce ai făcut? Isus a răspuns: Împărăția mea nu este din această lume; dacă împărăția mea ar fi din această lume, atunci servitorii mei ar lupta ca nu cumva să fiu predat iudeilor; dar acum împărăția mea nu este de aici. Atunci Pilat i-a spus: Așadar, ești tu împărat? Isus a răspuns: Tu spui că eu sunt împărat. Eu, pentru aceasta m-am născut și din această cauză am venit în lume, să aduc mărturie adevărului. Toți care sunt din adevăr ascultă vocea mea. Pilat i-a spus: Ce este adevărul? Și după ce a spus aceasta a ieșit din nou la iudei și le-a spus: Eu nu găsesc nicio vină în el. Dar voi aveți un obicei, să vă eliberez pe unul la paște; doriți așadar să vă eliberez pe Împăratul iudeilor? Atunci toți au strigat din nou, spunând: Nu pe acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era un tâlhar.

Ioan 18:1-40 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)

După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Săi. Iuda, vânzătorul, știa și el locul, pentru că Isus Se adunase de multe ori acolo cu ucenicii Săi. Așadar, Iuda a luat o cohortă de soldați și gărzi de la preoții de seamă și de la farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a ieșit și le-a zis: „Pe cine căutați?” Ei I-au răspuns: „Pe Isus Nazarineanul!” Isus le-a zis: „Eu Sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. Când le-a zis Isus: „Eu Sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus Nazarineanul”, I-au zis ei. Isus a răspuns: „V-am spus că Eu Sunt. Dacă pe Mine Mă căutați, lăsați-i pe aceștia să se ducă!” (A zis aceasta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.”) Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe slujitorul marelui-preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Slujitorul se numea Malhus. Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă! Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau oare nu-l voi bea?” Cohorta, căpitanul și gărzile din partea iudeilor L-au prins pe Isus și L-au legat. L-au dus întâi la Anna, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare-preot în anul acela. Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru popor.” Simon Petru Îl urma pe Isus împreună cu un alt ucenic. Ucenicul acela era cunoscut marelui-preot și a intrat după Isus în curtea marelui-preot. Petru însă a rămas afară la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui-preot, a ieșit, a vorbit cu portăreasa și l-a băgat pe Petru înăuntru. Slujnica portăreasă i-a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt!”, a răspuns el. Slujitorii și gărzile care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea. Marele-preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față; întotdeauna am dat învățătură în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei ce au auzit ce le-am vorbit; iată, aceștia știu ce am spus.” Când a spus El acestea, una dintre gărzile aflate acolo I-a dat o palmă lui Isus, zicând: „Așa răspunzi marelui-preot?” Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?” Anna L-a trimis legat la marele-preot Caiafa. Simon Petru stătea și se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva și tu ești dintre ucenicii lui?” El a tăgăduit și a zis: „Nu sunt!” Unul din slujitorii marelui-preot, rudă cu cel căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu el în grădină?” Petru iarăși a tăgăduit și îndată a cântat cocoșul. L-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineață. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze, ci să poată mânca Paștele. Atunci a ieșit Pilat afară la ei și le-a zis: „Ce învinuire aduceți împotriva omului acestuia?” Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă acesta n-ar fi fost un răufăcător, nu l-am fi dat noi în mâinile tale!” Pilat le-a zis: „Luați-l voi și judecați-l după Legea voastră!” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorbele lui Isus prin care arătase cu ce moarte avea să moară. Pilat a intrat iarăși în pretoriu, L-a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești tu regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „De la tine zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?” Pilat a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău și preoții de seamă te-au dat în mâinile mele. Ce ai făcut?” „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă Împărăția Mea era din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor. Dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.” „Atunci, un rege tot ești!”, I-a zis Pilat. „Tu însuți spui că sunt rege”, a răspuns Isus. „Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume: ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, Pilat a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în el. Dar, fiindcă la voi este obiceiul să vă eliberez pe cineva de Paște, vreți să vi-l eliberez pe regele iudeilor?” Atunci, toți au strigat din nou: „Nu pe acesta, ci pe Barabba!” Iar Barabba era un tâlhar.

Ioan 18:1-40 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui. Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. Iuda deci a luat ceata ostașilor și aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?” Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret.” Isus le-a zis: „Eu sunt.” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați-i pe aceștia să se ducă!” – A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul dintre aceia pe care Mi i-ai dat.” – Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă! Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor L-au prins deci pe Isus și L-au legat. L-au dus întâi la Ana, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare-preot în anul acela. Și Caiafa era cel ce le dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.” Simon Petru mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele-preot și a intrat cu Isus în curtea marelui-preot. Petru însă a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care îi era cunoscut marelui-preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița și l-a băgat pe Petru înăuntru. Atunci slujnica, portărița, i-a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul dintre ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el. Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea. Marele-preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat norodul în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.” La auzul acestor cuvinte, unul dintre aprozii care stăteau acolo I-a dat o palmă lui Isus și I-a zis: „Așa îi răspunzi marelui-preot?” Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă bați?” Ana L-a trimis legat la marele-preot Caiafa. Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii Lui?” El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt.” Unul din robii marelui-preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” Petru iar s-a lepădat. Și îndată a cântat cocoșul. L-au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineața. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele. Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceți împotriva omului acestuia?” Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.” Atunci Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după Legea voastră!” „Nouă nu ne este îngăduit de lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. – Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. – Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, L-a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” Isus i-a răspuns: „De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?” Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?” „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.” „Atunci un Împărat tot ești”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El. Dar fiindcă voi aveți obicei să vă slobod pe cineva de Paște, vreți să vi-L slobod pe Împăratul iudeilor?” Atunci toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba era un tâlhar.

Ioan 18:1-40 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

După ce a spus aceste cuvinte, Isus a plecat cu discipolii Săi pe partea cealaltă a pârâului Chedron, unde era o grădină în care a intrat împreună cu ei. Iuda, trădătorul, cunoștea și el acel loc, pentru că Isus Se dusese de multe ori acolo împreună cu discipolii Săi. Deci Iuda a venit acolo, conducând grupul soldaților, gărzile trimise de liderii preoților și fariseii care veniseră cu torțe și cu arme. Știind ce urmează să se întâmple, Isus a mers spre ei și i-a întrebat: „Pe cine căutați?” Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a spus: „Eu sunt!” Iuda, trădătorul, era și el împreună cu ei. Când Isus le-a zis „Eu sunt!”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” Ei I-au zis: „Pe Isus din Nazaret!” Isus a răspuns: „V-am spus (deja) că Eu sunt. Deci dacă pe Mine Mă căutați, lăsați-i pe aceștia să plece.” A vorbit astfel, ca să se confirme cuvintele pe care le spusese: „Nu am pierdut pe niciunul dintre aceia pe care Mi i-ai dat.” Simon Petru care avea o sabie, a scos-o și a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Acel sclav se numea Malhu. Isus i-a zis lui Petru: „Pune sabia înapoi în teacă! Oare (crezi că) voi refuza să beau «paharul» pe care Mi l-a dat Tatăl?” Grupul soldaților, comandantul lor și gărzile iudeilor, L-au prins pe Isus și L-au legat. L-au dus întâi la Ana – socrul lui Caiafa care era mare preot în acel an. Iar Caiafa era cel care le dăduse iudeilor acest sfat: „Este mai bine să moară un singur om, decât să fie distrus tot poporul!”. Simon Petru mergea după Isus împreună cu un alt discipol care era cunoscut marelui preot. Astfel, amândoi au primit aprobarea să intre în curtea marelui preot. Dar Petru a rămas afară la ușă. Celălalt discipol – cunoștința marelui preot – a ieșit, a vorbit cu femeia de la intrare și l-a adus pe Petru înăuntru. Atunci, acea femeie care își făcea serviciul la intrare, i-a zis lui Petru: „Ești și tu unul dintre discipolii acestui Om?” El a răspuns: „Nu sunt!” Sclavii și gărzile care erau acolo, făcuseră un foc cu cărbuni, pentru că era frig. Petru stătea împreună cu ei și se încălzea. Marele preot L-a întrebat pe Isus despre discipolii Lui și despre învățătura Sa. Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit oamenilor în public. Totdeauna am învățat mulțimile de oameni în sinagogă și în (zona de lângă) templu, unde se adună toți iudeii. Nu am spus nimic în secret. De ce dorești să aflii de la Mine (despre această învățătură)? Întreabă-i pe cei care M-au auzit vorbind, pentru că ei știu ce am spus!” Auzind acest răspuns, un gardian care stătea acolo, I-a dat o palmă lui Isus și i-a zis: „Așa vorbești Tu marelui preot?” Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, demonstrează! Dar dacă am răspuns bine, de ce Mă bați?” Ana L-a trimis legat la marele preot care se numea Caiafa. Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei i-au zis: „Oare nu ești și tu unul dintre discipolii Lui?” El a negat, răspunzând: „Nu sunt!” Unul dintre sclavii marelui preot – rudă cu acela căruia Petru îi tăiase urechea – a zis: „Oare nu te-am văzut eu împreună cu El în grădină?” Atunci Petru s-a dezis din nou. Și imediat a cântat cocoșul… Apoi, de la Caiafa, L-au dus pe Isus în sala de judecată. Era dimineața. Ei nu au intrat în sala de judecată, ca să nu devină astfel descalificați pentru sărbătorirea Paștelor. Pilat a ieșit și le-a zis: „Care este acuzația pe care o formulați împotriva acestui om?” Ei i-au răspuns: „Dacă nu ar fi fost Unul care face lucruri rele, nu L-am fi adus să Ți-l predăm.” Atunci, Pilat le-a zis: „Luați-L și judecați-L conform legii voastre!” Iudeii i-au zis: „Legea noastră nu ne permite să omorâm pe nimeni!” Aceste cuvinte au fost spuse ca să se întâmple exact cum anunțase Isus atunci când spusese cum urma să moară. Pilat a intrat din nou în sala de judecată, L-a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Din proprie inițiativă spui acest lucru, sau ți l-au spus alții despre Mine?” Pilat a răspuns: „Sunt eu iudeu? Tocmai națiunea Ta și liderii preoților ei mi Te-au predat. Ce ai făcut?” Isus a răspuns: „Regatul Meu nu este din această lume. Dacă el ar fi aparținut de această lume, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat ție. Dar (acum este evident că) Regatul Meu nu aparține acestei lumi.” Pilat i-a zis: „Atunci rezultă că Tu oricum ești un fel de Rege!” Isus a răspuns: „Da, Eu sunt Rege. De fapt, cu acest scop M-am născut; și am venit în lume ca să fac declarații despre adevăr. Oricine este de partea adevărului, ia în considerare ce vorbesc Eu.” Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a formulat această întrebare, a ieșit în fața iudeilor și le-a zis: „Nu I-am găsit nicio vină! Dar pentru că obișnuiți să cereți grațierea cuiva cu ocazia sărbătoririi Paștelor, vă propun ca acela să fie «Regele iudeilor». Acceptați oferta mea?” Atunci toți au strigat: „Nu acceptăm! Grațiază-ni-l pe Baraba!” Iar acel Baraba era un criminal.

Ioan 18:1-40 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Iisus sfârșit-a de vorbit; Peste-un pârâu – Chedron numit – Cu ucenicii, a trecut. Ei, o grădină, au văzut, Acolo, și-au intrat în ea. Dar vânzătorul cunoștea Grădina, pentru că Iisus, De multe ori, pe-ai Săi i-a dus, În locu-acel, când le-a vorbit. Iuda, de oaste însoțit Și de aprozi trimiși de cei Mai mari preoți și Farisei – Purtând cu sine, fiecare, Făclii, arme și felinare – Pornit-au, grabnic, ca să vină, Să-L poată prinde, în grădină, De-ndată, pe Domnul Iisus. Dar El, știind totul, a spus, Ieșindu-le-n întâmpinare: „Pe cine căutați voi, oare?” Ei ziseră: „Pe-Acel Iisus, Din Nazaret”, iar El le-a spus: „Iată-Mă! Eu sunt!” Iuda sta, Încremenit și asculta. Când a rostit Iisus, „Eu sânt!”, Cu toți, cu fața la pământ, Căzură, după ce s-au tras, Mai înapoi, cu câte-un pas. Iisus, din nou, i-a întrebat: „Pe cine oare-ați căutat?” Ei ziseră iar: „Pe Iisus, Din Nazaret.” „Dar v-am mai spus Că Eu sunt!” – le răspunse El. „Deci, dacă pe Iisus, Acel Din Nazaret, Îl căutați, Iată că L-ați găsit. Lăsați, Însă, pe toți aceia care Cu Mine sunt, ca fiecare, Să plece.” Astfel a vorbit, Ca vorbele ce le-a rostit, Să se-mplinească: „N-am pierdut, Pe cei ce-n grijă i-am avut, Pe care, chiar Tu Mi i-ai dat.” Atuncea, Petru a-ncercat Să-L apere, de acea gloată, Care se strânse-mprejur, roată. Avea o sabie, la el; A scos-o și-a lovit pe cel Cari, mai aproape, s-a găsit. Omul acela s-a vădit Că-i rob al marelui preot. Petru i-a retezat, de tot, Urechea dreaptă, robului – Malhu era numele lui. Iisus i-a zis lui Petru-apoi: „Îți pune sabia-napoi, În teacă! Ori crezi că nu vreau, Acest pahar, ca să îl beau, Când Mi-a fost dat de Tatăl Meu? Dar pentru el, venit-am Eu!” Ostașii, căpitanul lor Și-aprozi mulți – ai Iudeilor – Au pus dar, mâna, pe Iisus, Și L-au legat. Apoi, L-au dus – Întâi – la Ana, la cel care, Socru, al preotului mare, Era. Caiafa s-a numit Cel ce fusese hărăzit Mare preot, în anu-acel. Iudeii, sfătuiți de el Fuseseră – căci el a spus, Când a vorbit, despre Iisus: „Mai de folos e, bunăoară, Pentru norod, un om să moară.” Petru, după Iisus, mergea; Alt ucenic, de-asemenea, Pășea, în urma lui Iisus. Acesta, după El, s-a dus, Până la curtea celui care Era, atunci, preotul mare. De preot, fiind el știut, Să intre-n curte, a putut. Petru, însă, rămase-afară; Dar celălalt a ieșit iară, Cu portărița, a vorbit, Și-astfel, și Petru-a fost primit, În curte. Chiar când a intrat, De portăriță, fu-ntrebat: „Ia stai puțin, ceva, să-ți zic! Nu ești și tu, un ucenic, Aflat în ceata lui Iisus?” „Nu, nu! Eu nu sunt!”– Petru-a spus. Robii și-aprozii au aprins Un foc, căci frigul, i-a cuprins. În jurul focului, stăteau Cu toții și se încălzeau. Petru, tăcut, merse și el, Spre-a se-ncălzi, la focu-acel. Marele preot a voit, De la Iisus, ca – lămurit – Să afle, cine L-a urmat Și ce învățături a dat, Discipolilor Săi. Iisus L-a privit țintă-n ochi și-a spus: „Pe față, lumii, i-am vorbit! Așadar, am împărtășit, Învățătura Mea, mereu, În sinagogi și-n Templu. Eu Am cuvântat îndeajuns Și nu am zis nimic ascuns. Întotdeauna, Eu eram Printre Iudei și le vorbeam. Însă, de ce Mă-ntrebi, pe Mine? Eu zic, ca să-i întrebi – mai bine – Pe cei care M-au auzit, Despre tot ceea ce-am vorbit! Ei sunt aici! Ei M-au adus Și – foarte bine – știu, ce-am spus!” Atuncea, un aprod zelos, S-a ridicat, iute, de jos, Și, peste față, L-a lovit, Cu palma și-apoi I-a vorbit, Strigând înfuriat, de tot: „Cum poți, ca marelui preot, Să îi răspunzi, în acest fel?!” Iisus Se-ntoarse către el Spunând: „Dacă rău am vorbit, Arată-Mi unde am greșit! Dar dacă Eu vorbit-am bine, De ce dai tu, acum, în Mine?!” Ana gândit-a că Iisus Trebuie, la Caiafa, dus, Și L-a trimis, la el, legat. Simon – zis Petru – a mai stat, Pe lângă foc, când, cineva – Văzându-l – bănui ceva Și-l întrebă: „Ia stai un pic! Nu ești și tu un ucenic, Din ceata omului Acel?!” „Nu sunt! Nicicând, n-am fost cu El!”, Răspunse Petru-nspăimântat, Celui care l-a întrebat. Un rob, al preotului mare – Rudă cu acel rob pe care, Petru, cu sabia-l lovise – Se-apropie de el, și-i zise: „Îmi pare că te cunosc, bine! Nu te-am văzut, oare, pe tine, Azi, în grădină? Nu ești oare, Tu, ucenicu-acela care, Urechea, unui rob aflat, Atunci, acolo, ai tăiat? Hai, spune! De ce nu vorbești? Spune că ucenic Îi ești!” Petru, din nou, s-a lepădat, Și-atunci, cocoșul a cântat. La judecată-apoi, Iisus, De la Caiafa, a fost dus. Se luminase-a lumii față, Căci se făcuse dimineață. În sala pentru judecat, Nici un Iudeu nu a intrat, Căci Paștele se-apropiau Și, să se spurce, nu voiau. Pilat, afară, a ieșit Și-a zis: „Ce pâră, i-ați găsit, Acestui om?” „Multe, sunt ele! De n-ar fi făcător de rele, Crezi că la tine-am fi ajuns, Cu El, acum?” – ei i-au răspuns. Pilat le-a zis: „Atunci, luați-L Și-n Legea voastră, judecați-L!” „Pe nimenea, noi nu putem, Să omorâm! Opriți suntem, De Legea noastră!” – ei au spus. Astfel, ceea ce-a zis Iisus, Când despre moartea Sa vorbise, Prin spusa lor, se împlinise. Pilat se-ntoarse, de îndată, În sala pentru judecată, Unde, Iisus a fost chemat. Apoi, pe Domnul, L-a-ntrebat, Privind la El, pătrunzător: „Ești Rege, al Iudeilor?” „Spui lucru-acesta, de la Tine, Sau ți-au spus alții, despre Mine!”– Zise Iisus. „Dar, ce sunt Eu? Îți pare că aș fi Iudeu? Doar neamul Tău” – zise Pilat – „În a mea mână, Te-a lăsat! Mai bine-mi spui, de la-nceput, Cu vorbă bună, ce-ai făcut.” „Nu e a Mea Împărăție, Din lume. De-ar fi fost să fie, Atuncea, slujitorii Mei, În mâinile ăstor Iudei, Pe Mine, nu M-ar fi lăsat” – Zise Iisus – „ci-ar fi luptat. Însă, a Mea Împărăție, Nu e de-aici.” „Dar, spune-mi, mie, Ca să-nțeleg” – zise Pilat – „Tu ești, însă, un Împărat. Așa e?” „Da” – a zis Iisus – „Sunt Împărat, precum ți-am spus. Eu, pentru-aceasta, sunt născut, Și am făcut tot ce-am făcut. De când, în lume, am venit, Despre-adevăr doar, am vorbit. Cine-i din adevăr, mereu, Va asculta, de glasul Meu.” Pilat mai puse o-ntrebare: „Ce este adevărul, oare?” Apoi, Pilat, iar a ieșit Și, cu Iudeii, a vorbit: „Eu, nici o vină, nu-I găsesc. Dar, dacă vreți, vă slobozesc, De Paște – cum obișnuiți – Pe cineva, precum doriți. Pe al „Iudeii Împărat”, Să-L slobozesc?” Toți au strigat: „Nu! Nu! Noi nu-L vrem pe Iisus! Baraba trebuie-a fi pus, Acum, în libertate!” Dar, Baraba era un tâlhar.

Ioan 18:1-40 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Spunând acestea, Isus a ieșit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cédron, unde era o grădină în care a intrat el și discipolii lui. Dar știa și Iúda, trădătorul, locul [acela], pentru că de multe ori Isus se aduna acolo împreună cu discipolii săi. Așadar, Iúda, luând cohorta și servitori de la arhierei și farisei, a venit acolo cu felinare, torțe și arme. Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieșit și le-a zis: „Pe cine căutați?”. I-au răspuns: „Pe Isus Nazarinéanul”. El le-a zis: „Eu sunt”. Era acolo cu ei și Iúda, cel care l-a trădat. Când le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. Atunci, i-a întrebat a doua oară: „Pe cine căutați?”, iar ei au zis: „Pe Isus Nazarinéanul”. Isus le-a răspuns: „V‑am spus că eu sunt. Așadar, dacă mă căutați pe mine, lăsați-i pe aceștia să plece!”. Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe niciunul”. Atunci Símon Petru, care avea o sabie, a scos-o și l-a lovit pe servitorul arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă; iar numele servitorului era Malhus. Dar Isus i-a zis lui Petru: „Pune-ți sabia în teacă! Oare să nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatăl?”. Atunci, cohorta, comandantul și servitorii iudeilor l-au luat pe Isus și l-au legat. L-au dus mai întâi la Ánna, căci era socrul lui Caiáfa, care era marele preot al acelui an. Caiáfa era acela care dăduse iudeilor sfatul: „Este mai bine să moară un singur om pentru popor”. Iar Símon Petru și celălalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot și a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot. Petru stătea afară, lângă poartă. Atunci celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieșit și a vorbit cu portăreasa și a intrat și Petru. Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru: „Nu cumva ești și tu dintre discipolii acelui om?”. El i-a zis: „Nu sunt”. Stăteau acolo slujitorii și servitorii; făcuseră un foc – pentru că era frig – și se încălzeau. Și Petru stătea cu ei și se încălzea. Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui și despre învățătura sa. Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față. Întotdeauna am învățat în sinagogă și în templu, unde se adună toți iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns. De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată, ei știu ce am spus!”. Îndată ce a spus acestea, unul dintre servitori, care stătea în preajmă, i-a dat o palmă lui Isus, spunând: „Așa răspunzi tu marelui preot?”. Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, dă mărturie despre rău! Dar dacă [am vorbit] bine, de ce mă lovești?”. Atunci Ánna l-a trimis legat la Caiáfa, marele preot. Iar Símon Petru stătea și se încălzea. Atunci ei i-au spus: „Nu cumva ești și tu dintre discipolii lui?”. El a negat și a zis: „Nu sunt”. Unul dintre servitorii marelui preot, o rudă a celui căruia Petru i‑a tăiat urechea, i-a zis: „Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?”. Dar Petru a negat din nou și îndată a cântat cocoșul. Atunci l-au adus pe Isus de la Caiáfa la pretoriu. Era dimineață. Dar ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se profaneze și să poată [mânca] Paștele. Pilát a ieșit deci la ei și a spus: „Ce acuzație aduceți împotriva acestui om?”. Au răspuns și i-au zis: „Dacă nu ar fi fost acesta un răufăcător, nu l-am fi dat [pe mâna ta]”. Atunci, Pilát le-a zis: „Luați-l voi și judecați-l voi după Legea voastră!”. Iudeii i-au spus: „Nouă nu ne este permis să ucidem pe nimeni”. Astfel trebuia să se împlinească cuvântul pe care îl spusese el, arătând de ce [fel de] moarte avea să moară. Pilát a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus și i-a zis: „Tu ești regele iudeilor?”. Isus a răspuns: „De la tine însuți spui aceasta sau ți-au spus alții despre mine?”. Pilát a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău și arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?”. Isus a răspuns: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s‑ar fi luptat ca să nu fiu dat pe [mâna] iudeilor. Dar acum împărăția mea nu este de aici”. Atunci Pilát i-a zis: „Așadar, ești rege?”. Isus i-a răspuns: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”. Pilát i-a zis: „Ce este adevărul?”. După ce a spus aceasta, [Pilát] a ieșit din nou la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc în el nicio vină. Dar este un obicei la voi ca de Paște să vă eliberez pe cineva; așadar, vreți să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”. Atunci au strigat din nou, spunând: „Nu pe acesta, ci pe Barába”. Iar Barába era un tâlhar.

Ioan 18:1-40 Noua Traducere Românească (NTR)

După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Chidron, unde era o grădină. El și ucenicii Lui au intrat în ea. Iuda, cel care L-a trădat, cunoștea și el acel loc, pentru că Isus Se întâlnise adesea cu ucenicii Săi acolo. Prin urmare, Iuda a luat o cohortă și niște gărzi de-ale conducătorilor preoților și de-ale fariseilor, și au venit acolo cu candele, torțe și arme. Isus, știind tot ce urmează să I se întâmple, a ieșit și i-a întrebat: ‒ Pe cine căutați? Ei I-au răspuns: ‒ Pe Isus nazarineanul! El le-a zis: ‒ Eu sunt! Iuda, cel care L-a trădat, stătea și el împreună cu ei. Când Isus le-a zis: „Eu sunt!“, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. El i-a întrebat din nou: ‒ Pe cine căutați? Ei I-au zis: ‒ Pe Isus nazarineanul! Isus a răspuns: ‒ V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutați, lăsați-i pe aceștia să se ducă! Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care-l spusese: „N-am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i-ai dat“. Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus. Însă Isus i-a zis lui Petru: „Pune-ți sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?“. Atunci cohorta, comandantul ei și gărzile iudeilor L-au arestat pe Isus, L-au legat și L-au dus mai întâi la Ana. Căci acesta era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. Iar Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor. Simon Petru și un alt ucenic L-au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut de marele preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut de marele preot, a ieșit și a vorbit cu portăreasa, apoi l-a adus pe Petru înăuntru. Atunci slujnica, portăreasa, i-a zis lui Petru: ‒ Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii Acestui Om? El a zis: ‒ Nu sunt! Sclavii și gărzile făcuseră un foc de cărbuni, pentru că era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea. Marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis. Întotdeauna i-am învățat pe oameni în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iată că ei știu ce am vorbit“. După ce a spus Isus acestea, un slujitor din gărzile care stăteau acolo I-a dat o palmă lui Isus, zicând: ‒ Așa-i răspunzi marelui preot? Isus i-a răspuns: ‒ Dacă am spus ceva rău, dovedește ce anume este rău. Dar dacă am spus ce este bine, de ce Mă bați? Ana L-a trimis legat la Caiafa, marele preot. Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei l-au întrebat: ‒ Nu cumva ești și tu dintre ucenicii Lui? Dar el a negat și a zis: ‒ Nu sunt! Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis: ‒ Nu te-am văzut eu în grădină cu El? Petru a negat din nou. Și imediat a cântat cocoșul. Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era în zori. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească și să poată mânca jertfa de Paște. Așadar, Pilat a ieșit la ei și le-a zis: ‒ Ce acuzație aduceți împotriva Acestui Om? Ei au răspuns și i-au zis: ‒ Dacă Acesta nu era Unul Care face rău, nu L-am fi dat pe mâna ta! Atunci Pilat le-a zis: ‒ Luați-L voi și judecați-L potrivit cu Legea voastră! Iudeii i-au răspuns: ‒ Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară. Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Isus și I-a zis: ‒ Ești Tu Împăratul iudeilor? Isus a răspuns: ‒ De la tine însuți spui lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine? Pilat a răspuns: ‒ Sunt eu cumva iudeu? Poporul Tău și conducătorii preoților Te-au dat pe mâna mea! Ce-ai făcut? Isus a răspuns: ‒ Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum, Împărăția Mea nu este de aici. Atunci Pilat I-a zis: ‒ Deci ești Tu Împărat? Isus a răspuns: ‒ Tu o spui: sunt Împărat! Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu. Pilat L-a întrebat: ‒ Ce este adevărul? Și zicând aceasta, a ieșit din nou la iudei și le-a zis: ‒ Eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El. Dar este obiceiul vostru să vă eliberez un deținut cu ocazia Paștelui. Vreți deci să vi-L eliberez pe Împăratul iudeilor? Ei au strigat din nou: ‒ Nu pe El, ci pe Barabba! Barabba era un răsculat.

Ioan 18:1-40 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui. Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. Iuda deci a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?” Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.” A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.” Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. Isus a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor au prins deci pe Isus și L-au legat. L-au dus întâi la Ana, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. Și Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.” Simon Petru mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. Petru însă a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița și a băgat pe Petru înăuntru. Atunci, slujnica, portărița, a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el. Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea. Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat pe norod în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.” La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus și a zis: „Așa răspunzi marelui preot?” Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă bați?” Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa. Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt.” Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” Petru iar s-a lepădat. Și îndată a cântat cocoșul. Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele. Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceți împotriva omului acestuia?” Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.” Atunci, Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” Isus i-a răspuns: „De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?” Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?” „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.” „Atunci, un Împărat tot ești!”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El. Dar, fiindcă voi aveți obicei să vă slobozesc pe cineva de Paște, vreți să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?” Atunci, toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba era un tâlhar.