Ieremia 10:1-25
Ieremia 10:1-25 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Ascultați cuvântul pe care DOMNUL vi-l vorbește, casă a lui Israel; Astfel spune DOMNUL: Nu învățați calea păgânilor și nu vă descurajați la semnele cerurilor, pentru că păgânii sunt îngroziți de ele. Pentru că obiceiurile popoarelor sunt deșertăciune, pentru că unul taie un copac din pădure, lucrarea mâinilor meșteșugarului, cu securea. Ei îl împodobesc cu argint și cu aur; îl fixează cu cuie și cu ciocane, ca să nu se miște. Ei sunt drepți ca un palmier, dar nu vorbesc; trebuie să fie cărați, deoarece nu pot merge singuri. Nu vă temeți de ei; căci nu pot face rău și nici nu este în puterea lor să facă bine. Deoarece nu este nimeni asemenea ție, DOAMNE; tu ești mare și numele tău este mare în putere. Cine nu s-ar teme de tine, Împărate al națiunilor? Pentru că ție ți se cuvine teama; deoarece printre toți înțelepții națiunilor și în toate împărățiile lor, nu este nimeni asemenea ție. Dar ei sunt cu toții neghiobi și nebuni; trunchiul este o doctrină a deșertăciunilor. Argintul întins în plăci este adus din Tarsis și aurul din Ufaz, lucrarea meșteșugarului și a mâinilor topitorului; albastru și purpuriu este îmbrăcămintea lor; toate sunt lucrarea celor iscusiți. Dar DOMNUL este adevăratul Dumnezeu, el este Dumnezeul cel viu și un împărat veșnic; la furia lui pământul se va cutremura și națiunile nu vor fi în stare să suporte indignarea lui. Astfel să le spuneți: Dumnezeii care nu au făcut cerurile și pământul, ei, chiar ei, vor pieri de pe pământ și de sub aceste ceruri. El a făcut pământul prin puterea lui, el a întemeiat lumea prin înțelepciunea lui și a întins cerurile prin discernământul lui. Când își înalță vocea, o mulțime de ape sunt în ceruri, și el face aburii să se înalțe de la marginile pământului; el face fulgere împreună cu ploaia și scoate vântul din tezaurele lui. Fiecare este neghiob în cunoaștere; fiecare topitor este încurcat de chipul cioplit; căci chipul lui turnat este falsitate și nu este suflare în ele. Sunt deșertăciune și lucrarea înșelătoriilor; vor pieri în timpul cercetării lor. Partea lui Iacob nu este ca ei, pentru că el este făuritorul a toate lucrurile; și Israel este toiagul moștenirii lui: DOMNUL oștirilor este numele lui. Strânge-ți lucrurile tale din țară, locuitor al fortăreței. Pentru că astfel spune DOMNUL: Iată, de data aceasta voi azvârli pe locuitorii țării și îi voi strâmtora, ca ei să afle cum este. Vai mie din cauza vătămării mele! Rana mea este apăsătoare; dar eu am spus: Cu adevărat aceasta este o durere și trebuie să o sufăr. Cortul meu este prădat și toate frânghiile mele sunt rupte; copiii mei au ieșit de la mine și nu mai sunt; nu mai este nimeni să îmi întindă cortul și să îmi ridice perdele. Pentru că păstorii au devenit neghiobi și nu l-au căutat pe DOMNUL; de aceea nu vor prospera și toate turmele lor vor fi împrăștiate. Iată, zgomotul unui zvon a venit și o mare răscoală din țara de nord, ca să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu și o vizuină de dragoni. DOAMNE, știu că nu în om este calea sa; nu ține de omul care umblă să își îndrepte pașii săi. Corectează-mă, DOAMNE, dar cu judecată, nu în mânia ta, ca nu cumva să mă nimicești. Toarnă-ți furia asupra păgânilor care nu te cunosc și asupra familiilor care nu cheamă numele tău, pentru că l-au mâncat pe Iacob și l-au înghițit și l-au mistuit și i-au pustiit locuința.
Ieremia 10:1-25 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Ascultați cuvântul pe care vi-l vorbește Domnul, casă a lui Israel! Așa vorbește Domnul: „Nu vă luați după felul de viețuire al neamurilor și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele! Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie un lemn din pădure; mâna meșterului îl lucrează cu securea, îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc cu cuie și ciocane, ca să nu se clatine. Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveți și nu vorbesc; sunt duși de alții, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă niciun rău și nu sunt în stare să facă niciun bine!” Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție Ți se cuvine teama, căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor niciunul nu este ca Tine. Toți laolaltă sunt proști și fără minte, știința idolilor nu este decât deșertăciune, e lemn. Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur din Ufaz; meșterul și mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate de meșteri iscusiți. Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu și un Împărat veșnic. Pământul tremură de mânia Lui, și neamurile nu pot să sufere urgia lui. Așa să le vorbiți: „Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri de pe pământ și de sub ceruri.” Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. La tunetul Lui urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere fulgerelor și ploii și scoate vântul din cămările Lui. Atunci se arată omul cât este de prost cu știința lui și orice argintar rămâne de rușine cu chipul lui cioplit, căci idolii lui nu sunt decât minciună și nu este nicio suflare în ei; sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri când va veni pedeapsa. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui – Domnul Oștirilor este Numele Lui. Ia din țară legătura cu ce este al tău, tu, care ești în strâmtorare, căci așa vorbește Domnul: „Iată, de data aceasta îi voi arunca departe pe locuitorii țării. Îi voi strânge de aproape, ca să simtă.” „Vai de mine! Sunt zdrobită. Mă doare rana. Dar eu zic: «O nenorocire a dat peste mine și o voi suferi.» Cortul îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele.” Păstorii s-au prostit, nu L-au căutat pe Domnul; de aceea n-au propășit și li se risipesc toate turmele. Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de șacali. Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă. Pedepsește-mă, Doamne, dar cu măsură, și nu în mânia Ta, ca să nu mă nimicești! Varsă-Ți urgia peste neamurile care nu Te cunosc și peste popoarele care nu cheamă Numele Tău, căci îl mănâncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc și-i pustiesc locuința!
Ieremia 10:1-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
„Descendenți ai lui Israel, ascultați cuvântul pe care vi-l spune Iahve! El vă vorbește astfel: «Nu învățați comportamentul celorlalte popoare; și nu vă speriați de semnele cerului, chiar dacă acestor popoare le este frică de ele. Obiceiurile celorlalte popoare sunt inutile. Ei taie un copac din pădure. Apoi, mâna meșterului îl lucrează cu uneltele de cioplit. Îl împodobesc cu argint și îl poleiesc cu aur, fixându-l cu ciocane și folosind cuie, ca să nu se miște din locul lui. Acei idoli sunt ca niște sperietori într-o grădină cu pepeni: ei nu pot vorbi. Sunt transportați de alții, pentru că nu pot merge. Să nu vă temeți de ei; pentru că nu vă pot face niciun rău și nu sunt capabili să vă facă nici bine!»” „Nici măcar unul (dintre ceilalți zei) nu este ca Tine, Doamne! Tu ești mare; și numele Tău este cunoscut – datorită forței Tale. Cine și-ar permite să nu își manifeste reverența și respectul față de Tine? Tu ești Regele (tuturor) popoarelor! De Tine trebuie să se teamă toți oamenii! Printre toți înțelepții popoarelor și în toate regatele lor, nu există nimeni ca Tine! Toți împreună sunt incapabili și nebuni. Toată «știința» lor se bazează pe idolii lor absurzi, făcuți din lemn. Argintul bătut este adus din Tarșiș; iar aurul vine din Ufaz. Statuile făcute de meșter și de aurar sunt apoi îmbrăcate cu pânze vopsite cu albastru și cu roșu aprins. Toate sunt lucrate de meșteri competenți. Dar (numai) Iahve este adevăratul Dumnezeu! El este Dumnezeul Viu și Regele Etern. Când Se mânie El, pământul se cutremură și popoarele nu pot suporta indignarea Lui! Din această cauză, să le vorbiți astfel: «Acești zei care nu au făcut cerul și pământul, vor dispărea de pe suprafața pământului și de sub cer.» Dar Iahve a făcut pământul prin forța Lui. El a conceput lumea cu înțelepciunea Lui și a făcut cerul cu inteligența Lui. Când vine tunetul Lui, urlă apele din cer. El înalță norii de la marginile pământului, trimite fulgerele și ploaia, scoțând vântul din camerele Lui. Toți oamenii sunt limitați și fără cunoștință. Orice prelucrător în aur ajunge să îi fie rușine de idolii lui – pentru că statuile lui turnate sunt numai minciună și nu respiră deloc. Ele nu au nicio valoare, pentru că sunt o lucrare ridicolă! Când va veni vremea să fie pedepsiți (cei care îi venerează), vor muri. Dar Cel care este moștenirea (urmașilor) lui Iacov, nu se comportă ca ei. El a creat totul; și Israel este tribul care beneficiază de moștenirea Lui. Numele Lui este Iahve, Dumnezeul Armatelor.” „Tu care ești sub asediu, adună-ți lucrurile din țară; pentru că Iahve a zis: «Să știți că de această dată îi voi arunca departe pe cei care locuiesc în țară. Voi aduce suferință împotriva lor, ca să poată fi prinși!»” „Vai de mine! Sunt strivit! Rana mea nu poate fi vindecată! Dar îmi zic: «Aceasta este boala pe care o am (din partea Lui); și trebuie să o suport.» Cortul meu este distrus. Toate funiile mele sunt rupte. Fiii mei s-au îndepărtat de mine; și nu mai sunt. Nu a mai rămas nimeni să îmi instaleze cortul din nou și care să îmi ridice draperiile. Mintea păstorilor a regresat; și nu L-au căutat pe Iahve. Din această cauză nu au progresat; și li s-au risipit toate turmele. Constatăm că a apărut o veste. Ea spune că un mare cutremur se apropie din țara de la Nord, ca să transforme orașele din teritoriul urmașilor lui Iuda într-un deșert și într-un cuib de șacali. Doamne, știu că viața unui om nu îi aparține lui; și nici nu poate el ca să își conducă pașii atunci când umblă. Pedepsește-mă, Doamne, ca să mă corectezi; dar să faci acest lucru cu măsură. Nu acționa atunci când ești mânios, pentru că altfel m-ai reduce la nimic. Revarsă-Ți supărarea peste popoarele care nu Te cunosc; și acționează astfel împotriva clanurilor care nu invocă numele Tău – pentru că ele l-au mâncat pe Iacov, l-au devorat, l-au decimat și i-au distrus locuința!”
Ieremia 10:1-25 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Tu, casă a lui Israel, Domnu-ți vorbește-n acest fel: „Nu căutați a trăi voi, La fel ca neamurile-apoi, Iar de semnele cerului Nu-i fie teamă nimănui, Căci neamurile, doar, sunt cele Care vădesc teamă de ele. Deșert e obiceiul lor – Al tuturor popoarelor. Taie un lemn, dintr-o pădure, Iar meșterul, cu o secure, Îndată are să-l cioplească Și are să-l împodobească Cu aur și argint, frumos, Și-l țintuiește, ne-ndoios, În cuie, când l-a terminat, Pentru a nu fi clătinat; Căci niște idoli, doar, sunt ei. De-aceea, acești dumnezei Sunt precum e o sperietoare De păsări, pusă pe ogoare, Unde sunt castraveți aflați. Ei nu vorbesc și-s așezați În câmp, de către oameni. Ei – Adică idolii acei – Sunt fără viață, nu aleargă, Căci n-au picioare ca să meargă. De-aceea, voi să n-aveți teamă, Pentru că ei – de bună seamă – Nu pot a face rău sau bine.” „Nici unul nu este ca Tine, O, Doamne! Mare Te vădești, Iar al Tău Nume-L întărești Doar prin puterea Ta cea mare. Teamă de Tine, cine n-are, Când Tu ești Împăratul lor, Al tuturor neamurilor? De Tine doar – de bună seamă – Trebuie toți ca să se teamă, Căci dintre oamenii deștepți, Dintre ai lumii înțelepți, Nu se găsește nimenea Care să-Ți fie-asemenea. Toți oamenii de pe pământ Doar niște proști, în față-Ți, sânt. Idolii lor nu se pot pune Cu Tine, căci deșertăciune Și lemn este a lor ființă, Precum și-ntreaga lor știință! La Tarsis, oamenii se duc Și foi de-argint ei își aduc, Iar din Ufaz și-au cumpărat – În urmă – aurul curat. Meșteri-apoi le prelucrează Și-un idol ei întruchipează. Apoi vin cei ce-s iscusiți, Care sunt la cusut vestiți, Să-i facă haine minunate, Din materiale colorate Într-un albastru străveziu Și-asemenea în purpuriu. Dar Domnul este Dumnezeu, Căci El este Cel viu, mereu. El este Cel adevărat Și este veșnic Împărat. Dacă Se mânie Preasfântul, Va tremura întreg pământul Și neamurile au să fie Lovite de a Lui urgie, Iar pe pământ nici un om nu-i, Să sufere urgia Lui.” „Așa să le vorbiți: „Toți cei Care se cheamă dumnezei, Dar n-au făcut acest pământ Și cerurile câte sânt, Pieri-vor de pe-ntinsul lui Și de sub fața cerului. Dar El e Cel care-a putut, Pământul să îl fi făcut – Precum a fost a Lui plăcere – Numai prin marea Sa putere. A-ntins înaltul cerului, Doar prin înțelepciunea Lui. Pricepere a arătat, Când lumea a întemeiat. La glasul tunetului Lui, Urlă apele cerului. De mâna Lui, ridicați sânt Norii din capăt de pământ. Dă naștere fulgerelor Și-asemenea și ploilor. Apoi, dă drumul vântului Și-l scoate din cămara Lui. Atunci, a omului știință Și-arată a ei neputință, Iar omul – precum și-al său rost – Se vede cât este de prost. Cel care argintar se ține, Dat e atuncea de rușine, Cu chipul ce și l-a cioplit, Că orice idol – negreșit – Numai minciună se vădește Căci viața nu-l însuflețește. Un dumnezeu, mare sau mic, Este un lucru de nimic. El este numai o lucrare Ce se vădește-nșelătoare Și are să se prăpădească, Pedeapsa când o să lovească. Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.” „Tu, care ești la strâmtorare, Ia legătura cea pe care O ai; tu, care ești în țară, Ia-o și-apoi scoate-o afară!” „Căci Domnu-a zis: „Iată, voiesc, Pe cei ce-n țară locuiesc, Departe să-i arunc. Apoi, Îndeaproape strânge-i-voi, Să sufere și să simțească.” Atuncea o să se vorbească: „O, vai de mine! Sunt zdrobită Și am dureri, căci sunt rănită!” „Dar eu voi zice: „Negreșit, Nenorocirea m-a lovit, Însă am să o sufăr eu! Acum, ajuns-a cortul meu, Trântit să fie, la pământ, Iar frânghiile-i rupte sânt. Feciorii mei m-au părăsit Și nimeni nu s-a mai găsit Cortul să mi-l întindă-apoi Și să-mi ridice pânze noi! Iată, păstorii s-au prostit Și astfel n-au mai propășit, Pentru că ei au încetat, Pe Domnul a-L fi căutat. De-aceea, ei se pomenesc Că turmele se risipesc. Vuit se-aude-n depărtare! Din miazănoapte, zarvă mare, Spre Iuda, se îndreaptă iară, Lovind cetățile din țară. Ele-au să fie pustiite Și de șacali, doar, locuite.” „Știu, Doamne: soarta omului Nu este în puterea lui. De-asemeni, el n-are putere, Pașilor lui de a le cere Ca să îl poarte, dintr-odată, Către o țintă mult visată. Mă pedepsește, Domn al meu, Dar cu măsură, te rog eu, Căci nu vreau să mă nimicești, Atunci când mâniat Tu ești! Varsă urgia Ta cea mare Doar peste neamurile care Nu Te cunosc și peste lume Căci ea nu cheamă al Tău Nume. Aceste neamuri îl topesc Pe Iacov și îl nimicesc. Ele îi înghițesc ființa Și îi dărâmă locuința.”
Ieremia 10:1-25 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Ascultați cuvântul pe care vi-l spune Domnul, casă a lui Israél! Așa vorbește Domnul: „Nu învățați calea neamurilor și nu vă înspăimântați de semnele cerului, căci neamurile se înspăimântă de ele! Obiceiurile neamurilor sunt deșertăciune: e lemn pe care [cineva] îl taie din pădure, lucrarea mâinilor celui care cioplește cu securea. Îl înfrumusețează cu argint și cu aur, îl întăresc cu cuie și cu ciocan ca să nu se miște. Ei sunt ca o sperietoare într-un câmp de pepeni: nu vorbesc, trebuie să fie purtați, întrucât nu pășesc; nu vă temeți de ei, căci ei nu pot face nici rău, nici bine!”. Nu este nimeni ca tine, Doamne! Tu ești mare și mare este numele tău în putere. Cine nu se va teme de tine, rege al neamurilor? Căci ție ți se cuvine [aceasta]. Între toți înțelepții neamurilor și în toate regatele lor nu este nimeni asemenea ție. Totodată ei sunt și proști, și nebuni. Doctrină a deșertăciunilor este lemnul. Argint bătut este adus din Tarșíș și aur, din Ufáz, lucrare meșteșugită a mâinilor topitorului; haina lor este de purpură stacojie și violetă, toate sunt lucrare de înțelepți. Domnul este Dumnezeul adevărat; el este Dumnezeul vieții și rege veșnic. De mânia lui se cutremură pământul și neamurile nu pot [suporta] indignarea sa. Așa să spuneți: „Dumnezeii care nu au făcut cerul și pământul, aceștia vor pieri de pe pământ și de sub cer”. Dar el a făcut pământul cu puterea lui, a stabilit lumea prin înțelepciunea lui și cu priceperea lui a întins cerurile. Când dă drumul glasului său, e un vuiet de ape în ceruri; face să urce negura de la marginile pământului, el face fulgerele pentru ploaie și face să iasă vântul din vistieriile sale. Căci tot omul poate să devină prost de la cunoaștere, orice topitor poate fi făcut de rușine de chipul turnat, căci idolul este o înșelăciune și nu este suflare în el. Ei sunt deșertăciune, lucrare caraghioasă; când vor fi vizitați, vor pieri. Însă nu ca ei este partea lui Iacób, căci [Domnul] este cel care a plăsmuit toate, iar Israél este tribul moștenirii sale: Domnul Sabaót este numele lui. Adună-ți din țară bunurile, tu care locuiești în fortăreață! Căci așa vorbește Domnul: „Iată, eu îi voi arunca, de data aceasta, pe locuitorii țării și-i voi strâmtora ca ei să poată să găsească!”. Vai de mine, din cauza rănii mele; lovitura mea este de nevindecat, iar eu am zis: „Aceasta este boala mea și o voi suporta”! Cortul meu este devastat și toate funiile mele au fost rupte. Fiii mei au ieșit de la mine: nu mai este nimeni care să întindă cortul meu și să-mi ridice pânzele. Păstorii s-au prostit, nu l-au căutat pe Domnul, de aceea nu au avut succes și toate turmele lor au fost împrăștiate. Un zgomot se aude; iată, vine și un cutremur din ținutul de nord ca să facă din cetățile lui Iúda o ruină, locuință a șacalilor! Eu știu, Doamne, că nu ține de om calea lui, că nu ține de nimeni să meargă și să-și stabilească pașii. Corectează-mă, Doamne, dar după dreptate, nu după mânia ta, ca să nu mă nimicești! Ci revarsă-ți furia asupra neamurilor care nu te cunosc, asupra familiilor care nu cheamă numele tău, pentru că l-au devorat pe Iacób, l-au devorat, l-au consumat și au pustiit locuința lor!
Ieremia 10:1-25 Noua Traducere Românească (NTR)
Ascultați cuvântul pe care vi-l spune DOMNUL, Casă a lui Israel: „Așa vorbește DOMNUL: «Nu învățați calea națiunilor și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor, chiar dacă națiunile se înspăimântă de ele. Căci obiceiurile popoarelor sunt deșertăciune. El taie un copac din pădure și mâna meșterului îl lucrează cu dalta. Îl împodobește cu argint și aur și îl fixează cu ciocane și cuie ca astfel să nu se clatine. Ca niște sperietori pe un teren cu castraveți, idolii lor nu pot vorbi. Ei sunt purtați de alții, căci nu pot merge. Nu vă temeți de ei, căci nu vă pot face niciun rău și nu sunt în stare să vă facă niciun bine»“. Niciunul nu este ca Tine, DOAMNE! Tu ești mare și Numele Tău este măreț în putere. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al națiunilor? Ție Ți se cuvine teama! Căci printre toți înțelepții națiunilor și în toate regatele lor nu este nimeni ca Tine. Dar ei sunt nebuni și proști; învățătura deșertăciunilor este doar o bucată de lemn. Argintul bătut este adus din Tarșiș și aurul din Ufaz; Ceea ce au făcut meșterul și rafinorul este îmbrăcat apoi în albastru și purpuriu; toate sunt lucrate de meșteri pricepuți. DOMNUL însă este adevăratul Dumnezeu. El este Dumnezeul cel Viu și Împăratul cel Veșnic. Când El Se mânie, pământul se cutremură și națiunile nu pot suporta indignarea Lui. „De aceea, așa să le vorbiți: «Acești dumnezei, care nu au făcut cerurile și pământul, vor pieri de pe pământ și de sub ceruri»“. El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui și a întins cerurile prin priceperea Lui. La auzirea glasului Lui, urlă apele din ceruri. El înalță norii de la marginile pământului, trimite fulgerele și ploaia și scoate vântul din cămările Lui. Orice om este prost, fără cunoștință; fiecare aurar este făcut de rușine cu idolul lui. Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună și n-au nicio suflare în ele. Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură. La vremea pedepsei lor, vor pieri. Dar Dumnezeu, partea de moștenire a lui Iacov, nu este precum aceștia, căci El este Cel Ce a creat totul, iar Israel este seminția moștenirii Lui – DOMNUL Oștirilor este Numele Lui. Adună-ți lucrurile din țară, tu care ești sub asediu, căci așa vorbește DOMNUL: „Iată, de data aceasta îi voi arunca departe pe cei ce locuiesc în țară; voi aduce suferință peste ei ca să poată fi prinși“. Vai de mine! Sunt zdrobit! Rana mea este fără vindecare! Dar îmi zic: „Aceasta îmi este boala și trebuie s-o îndur“. Cortul meu este distrus; toate funiile îmi sunt rupte. Fiii mei s-au depărtat de la mine și nu mai sunt; nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăși cortul și să-mi ridice draperiile. Păstorii s-au prostit și nu L-au căutat pe DOMNUL. De aceea n-au prosperat și li s-au împrăștiat toate turmele. Iată, se aude o veste: un mare cutremur se apropie din țara de nord, ca să prefacă cetățile lui Iuda într-o pustietate, într-o vizuină de șacali. Știu, DOAMNE, că nu depinde de om calea lui, nici nu depinde de om când umblă să-și îndrepte pașii. Disciplinează-mă, DOAMNE, dar numai cu măsură; nu în mânia Ta, ca nu cumva să mă reduci la nimic. Varsă-Ți furia asupra națiunilor care nu Te cunosc, și asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău. Căci ele l-au devorat pe Iacov; l-au devorat, l-au distrus și i-au pustiit locuința.
Ieremia 10:1-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Ascultați Cuvântul pe care vi-l vorbește Domnul, casa lui Israel! Așa vorbește Domnul: „Nu vă luați după felul de viețuire al neamurilor și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie un lemn din pădure; mâna meșterului îl lucrează cu securea; îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc cu cuie și ciocane, ca să nu se clatine. Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveți și nu vorbesc; sunt duși de alții, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă niciun rău și nu sunt în stare să facă niciun bine.” Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție Ți se cuvine teama, căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor, niciunul nu este ca Tine. Toți, laolaltă, sunt proști și fără minte, știința idolilor nu este decât deșertăciune, e lemn! Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur din Ufaz; meșterul și mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate de meșteri iscusiți. Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu și un Împărat veșnic. Pământul tremură de mânia Lui și neamurile nu pot să sufere urgia lui. Așa să le vorbiți: „Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri de pe pământ și de sub ceruri.” Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere fulgerelor și ploii și scoate vântul din cămările Lui. Atunci se arată omul cât este de prost cu știința lui și orice argintar rămâne de rușine cu chipul lui cioplit, căci idolii lui nu sunt decât minciună și nu este nicio suflare în ei; sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri când va veni pedeapsa. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui – Domnul oștirilor este Numele Lui. Ia din țară legătura cu ce este al tău, tu, care ești în strâmtorare! Căci așa vorbește Domnul: „Iată, de data aceasta voi arunca departe pe locuitorii țării. Îi voi strânge de aproape, ca să simtă.” „Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana! Dar eu zic: ‘O nenorocire a dat peste mine și o voi suferi!’ Cortul îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele!” Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propășit și li se risipesc toate turmele. Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de șacali. Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă. Pedepsește-mă, Doamne, dar cu măsură, și nu în mânia Ta, ca să nu mă nimicești! Varsă-Ți urgia peste neamurile care nu Te cunosc și peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc și-i pustiesc locuința.