Isaia 14:3-14
Isaia 14:3-14 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și se va întâmpla în ziua când DOMNUL îți va da odihnă din întristarea ta și din teama ta și din robia grea în care ai fost făcut să servești, Că vei duce acest proverb împotriva împăratului Babilonului și vei spune: Cum a încetat opresorul! Orașul de aur s-a sfârșit! DOMNUL a frânt toiagul celor stricați și sceptrul conducătorilor. Cel ce a lovit pe popor în furie cu o lovitură neîncetată, cel ce a condus națiunile în mânie este persecutat și nimeni nu împiedică aceasta. Întregul pământ este în odihnă, este liniștit; ei izbucnesc în cântare. Da, brazii și cedrii Libanului se bucură de tine, spunând: De când ești doborât niciun tăietor nu s-a urcat împotriva noastră. Iadul de dedesubt s-a mutat pentru tine, să te întâmpine la venirea ta; stârnește pe morți pentru tine, chiar pe cei mai de seamă ai pământului; a ridicat de pe tronurile lor pe toți împărații națiunilor. Toți îți vor vorbi și îți vor spune: Ai devenit de asemenea slab ca noi, ai devenit asemenea nouă? Fastul tău este coborât în mormânt, de asemenea și zgomotul violelor tale; viermele s-a răspândit sub tine și viermii te acoperă. Cum ai căzut din cer, Lucifer, fiu al dimineții, cum ești retezat la pământ, cel care ai slăbit națiunile! Fiindcă ai spus în inima ta: Eu mă voi înălța la cer, îmi voi ridica tronul deasupra stelelor lui Dumnezeu, voi ședea de asemenea pe muntele adunării, în părțile de nord; Eu mă voi înălța deasupra înălțimilor norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.
Isaia 14:3-14 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruțare. Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. Până și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: «De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie.» Locuința Morților se mișcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai-marii pământului, îi scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor. Toți iau cuvântul ca să-ți spună: «Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi.» Strălucirea ta s-a coborât și ea în Locuința Morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea și viermii te vor acoperi. Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.»
Isaia 14:3-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În ziua în care Iahve îți va da odihnă după ce va trece durerea, necazul și munca extenuantă la care ai fost obligat, vei râde de regele Babilonului, spunând: «Cum a încetat să existe cel care mă exploatase! Cum a încetat violența lui! Iahve a rupt toiagul celor răi și sceptrul conducătorilor. El l-a distrus pe cel care bătea în mod arogant popoarele cu lovituri fără sfârșit. Iahve a eliminat pe cel care conducea națiunile cu mânie și care le persecuta fără să aibă milă de cineva. Întregul pământ se bucură de odihnă și de pace; și toți oamenii își manifestă spontan bucuria prin cântece. Chiar și chiparoșii din Liban se bucură de tine împreună cu cedri; și zic: ‘De când ai fost trântit, nimeni nu vine să ne mai taie!’ Locuința morților de jos este provocată să te întâmpine la sosire. Iahve trezește sufletele morților ca să te salute. El îi trezește pe toți cei care au fost conducători ai pământului. Îi ridică de pe tronurile lor pe toți cei care au fost regi ai popoarelor. Toți vor vorbi și îți vor spune: ‘Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca noi; ai devenit exact cum suntem noi!’ Faima ta este coborâtă în locuința morților împreună cu sunetul harpelor tale. Larvele îți sunt patul pe care vei sta; și te vei înveli cu viermi. Vai, cum ai căzut din cer, – tu care ai fost luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost aruncat la pământ, tu cel care dominai popoarele! Tu ai zis în inima ta: ‘Mă voi înălța la cer; îmi voi ridica tronul deasupra stelelor lui Dumnezeu! Voi sta pe muntele adunării, pe înălțimile de la Nord! Mă voi înălța deasupra norilor, și mă voi face ca Cel Foarte Înalt!’
Isaia 14:3-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când îți va da Domnul odihnă Și ai s-ajungi a găsi tihnă În urma frământării tale Și-a trudei de pe a ta cale – Date de greul jug purtat, În vremea-n cari rob te-ai aflat, Pentru-mpăratul cel pe care, În frunte Babilonu-l are – Atunci, un cântec vei cânta, Cari va cuprinde viața ta: „Iată, asupritorul meu A dispărut. De-al său jug greu – Acuma – m-am eliberat, Iar asuprirea a-ncetat, Căci Dumnezeul meu Cel Sfânt Și-a întins brațul și a frânt Toiagul celor răi din fire, Nuiaua lor de stăpânire. Cel care, în urgia lui, Popoarele pământului Le-a tot lovit peste obraz – Mereu, și nu le-a dat răgaz – E prigonit, fără cruțare. E prigonit acela care, Popoarele pământului Le supunea-n mânia lui. Pământul va primi odihnă Și se va bucura de tihnă, Pacea fiind asupra lui. Toți oamenii pământului Vor chiui de veselie Și vor cânta cu bucurie. Cedrii cei mândri și frumoși, Alăturea de chiparoși – În al Libanului ținut – Se bucură că ai căzut, Zicând: „Nu mai e nimenea Care să vină și să vrea Ca să ne taie! A căzut Cel care, să ne taie-a vrut!” N-au tihnă morți-n somnul lor, Căci locuința morților Se mișcă – de-un fior pătruns, Până-n adâncul ei ascuns – Să te primească, la sosire, Trezindu-i la a ta venire, Pe toți oameni-aceia cari, Peste pământ erau mai mari. Din somnul lor, vor fi sculați Ai neamurilor împărați. Cu toții îți vor spune-apoi: „Iată că ești la fel ca noi! Aicea dacă ai pătruns, Fără putere ai ajuns!” În locuința morților, Tu vei avea, însoțitor, Nemărginita-ți strălucire Ce-mpodobea a ta mărire Și sunetul de alăute, Căci – așternuturi – ai făcute Din strat de viermi doar. Năpădit Vei fi de ei și-acoperit. Vai ție! Vai, cum ai căzut Din cer, tu care-ai fost făcut Luceafărul strălucitor! Vai ție, fiu al zorilor! Vai ție, cum ai fost lovit Și la pământ ai fost trântit, Tu, care-ai fost biruitor Al tuturor neamurilor! În a ta inimă ai spus: „Mă voi sui în ceruri, sus! Am să-mi pun jilțul de domnie Acolo, căci voiesc să fie Deasupra stelelor pe care, În mână, Dumnezeu le are. Muntele dumnezeilor – Muntele adunării lor – În miazănoapte-mi va da mie, Un loc care al meu să fie. Mă voi sui, triumfător – Apoi – pe vârful norilor, Și am să fiu la fel și eu, Ca Prea Înaltul Dumnezeu!”
Isaia 14:3-14 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În ziua în care Domnul te face să te odihnești de necazul tău, de tulburarea și de sclavia ta cea grea la care ai fost supus, atunci vei rosti această satiră împotriva regelui Babilónului și vei spune: „Cum a încetat asupritorul și cum a încetat datoria! Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor. Cel care lovea popoarele cu furie, lovind fără încetare, cel care stăpânea cu mânie neamurile, este stăpânit fără cruțare. Tot pământul se odihnește în liniște; [oamenii] izbucnesc în strigăte de bucurie. Până și chiparoșii și cedrii din Libán se bucură pe seama ta: «De când zaci tu, nu s-a mai ridicat [nimeni] împotriva noastră să ne taie». Șeólul de dedesubt se agită pentru tine ca să te întâmpine la venirea ta, umbrele se ridică împotriva ta; pe toate căpeteniile pământului îi fac să se ridice de pe tronurile lor, pe toți regii neamurilor. Toți vor răspunde și vor spune împotriva ta: «Și tu ai slăbit ca și noi și ai devenit asemenea nouă!». A coborât în Șeól măreția ta, sunetul alăutei tale; larvele zac sub tine și viermii sunt acoperământul tău. Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, dominator al neamurilor! Tu ziceai în inima ta: «Voi urca în cer, deasupra stelelor lui Dumnezeu voi stabili tronul meu, voi sta pe muntele adunării, în partea de nord. Voi urca deasupra înălțimilor norilor și voi fi asemenea Celui Preaînalt».
Isaia 14:3-14 Noua Traducere Românească (NTR)
În ziua în care DOMNUL îți va da odihnă, după durerea, necazul și munca grea la care ai fost supus, vei rosti această pildă cu privire la împăratul Babilonului și vei zice: „Cum a încetat asupritorul! Cum a încetat urletul lui! DOMNUL a frânt toiagul celor răi, sceptrul stăpânitorilor, pe cel ce lovea popoarele cu furie, cu lovituri fără oprire, pe cel ce conducea națiunile cu mânie, cu o persecuție fără cruțare. Întreg pământul se bucură de odihnă și pace și toți oamenii izbucnesc în cântări de bucurie. Până și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de tine, zicând: «De când ai fost doborât, nimeni nu s-a ridicat să ne mai taie!». Locuința Morților de jos este stârnită să te întâmpine la sosire. Pentru tine ea trezește umbrele, pe toți conducătorii pământului; îi ridică de pe tronurile lor pe toți împărații națiunilor. Toți vor vorbi și-ți vor spune: «Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca și noi, ai devenit asemenea nouă!». Splendoarea ta este coborâtă în Locuința Morților, împreună cu sunetul harfelor tale. Larvele îți sunt așternut, iar viermii îți sunt învelitoare. Cum ai căzut din ceruri, tu, cel strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, cuceritor al națiunilor! Tu ai zis în inima ta: «Mă voi înălța la ceruri, îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi ședea pe muntele adunării, în părțile îndepărtate ale nordului! Mă voi înălța deasupra norilor și mă voi face asemenea Celui Preaînalt!».
Isaia 14:3-14 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruțare. Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. Până și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ Locuința morților se mișcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor. Toți iau cuvântul ca să-ți spună: ‘Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!’ Strălucirea ta s-a coborât și ea în Locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea și viermii te vor acoperi. Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’