Isaia 1:12-14 - Compare All Versions

Împărtășește

Când veniți să vă arătați înaintea mea, cine a cerut aceasta din mâna voastră, ca să îmi călcați curțile? Nu mai aduceți daruri deșarte; tămâia este o urâciune pentru mine; lunile noi și sabatele, chemarea adunărilor, nu le pot suporta; este nelegiuire, chiar adunarea solemnă. Sufletul meu urăște lunile voastre noi și sărbătorile voastre rânduite; ele sunt tulburare pentru mine; am obosit a le purta.

Când veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.

Cine v-a cerut să vă prezentați înaintea Mea (astfel), profanându-Mi curțile? Nu mai aduceți sacrificii degeaba! Mi-e scârbă de tămâia voastră! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nedreptatea. Nu suport (sărbători pentru) lunile noi, nici Sabatele și adunările voastre. Sufletul Meu urăște lunile voastre noi și sărbătorile voastre! Ele au devenit o greutate pentru Mine; și am obosit să o mai (su)port.

Cine vă cere să veniți Ca jertfe să Îmi dăruiți Și curțile să Îmi spurcați, Când vreți, în fața Mea, să stați? Nu-Mi mai dați daruri de mâncare, Care nu sunt folositoare, Căci scârbă Mi se face Mie, Când voi Îmi dăruiți tămâie! Iată, nu mai vreau nici luni noi! Nu vreau Sabate, de la voi! Nu vreau nici sărbători în care, Vă strângeți toți, în adunare, Căci nu mai pot privi, cum știți Nelegiuirea s-o uniți Cu sărbătoarea, ne-ncetat! Lucrul acest M-a supărat Și-ajuns-am să urăsc apoi, Lunile voastre cele noi Și praznicele voastre. Iată, Ele, povară, Mi se-arată Și să le sufăr, nu mai pot, Căci ele M-au scârbit, de tot!

Când veniți să vă prezentați în fața mea, cine cere acestea din mâinile voastre călcând în picioare curțile mele? Nu mai aduceți ofrande zadarnice! Tămâia este abominábilă pentru mine, luna nouă, sabátul și chemarea la adunare! Nu suport nedreptatea și solemnitatea. Sufletul meu urăște lunile voastre noi și sărbătorile voastre: au devenit o povară pentru mine, am obosit să le suport!

Cine v-a cerut să vă înfățișați înaintea Mea, pângărindu-Mi curțile? Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost! Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea: lunile noi, sabaturile și adunările voastre. Sufletul Meu urăște lunile voastre noi și sărbătorile voastre. Ele au devenit o povară pentru Mine; am obosit să le mai port.

Când veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.