Geneza 22:1-19
Geneza 22:1-19 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat după aceste lucruri, că Dumnezeu l-a încercat pe Avraam și i-a spus: Avraam; iar el a spus: Iată-mă. Iar el a spus: Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, Isaac, pe care îl iubești, și du-te în ținutul Moria; și adu-l acolo ca o ofrandă arsă pe unul din munții pe care ți-l voi spune. Și Avraam s-a sculat devreme dimineața și a înșeuat măgarul său și a luat doi dintre tinerii săi cu el și pe Isaac, fiul său, și a despicat lemnele pentru ofranda arsă și s-a ridicat și a mers la locul despre care Dumnezeu îi spusese. Apoi în a treia zi Avraam și-a ridicat ochii și a văzut locul de departe. Și Avraam a spus tinerilor săi: Stați aici cu măgarul; și eu și băiatul vom merge acolo și ne vom închina și ne vom întoarce la voi. Și Avraam a luat lemnele ofrandei arse și l-a pus pe Isaac, fiul său; și a luat focul în mâna sa și un cuțit; și au mers amândoi împreună. Și Isaac i-a vorbit tatălui său, Avraam, și a zis: Tată; iar el a spus: Iată-mă, fiul meu. Iar el a spus: Iată, focul și lemnele, dar unde este mielul pentru ofranda arsă? Și Avraam a spus: Fiul meu, Dumnezeu însuși se va îngriji de mielul pentru ofranda arsă; astfel au mers amândoi împreună. Și au ajuns la locul despre care Dumnezeu îi spusese; și Avraam a zidit un altar acolo și a pus lemnele în ordine și a legat pe Isaac, fiul său, și l-a pus pe altar deasupra lemnelor. Și Avraam și-a întins mâna și a luat cuțitul să înjunghie pe fiul său. Și îngerul DOMNULUI a strigat către el din cer și a spus: Avraame, Avraame; iar el a spus: Iată-mă. Și a spus: Nu pune mâna pe băiat, nici nu îi face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, văzând că nu ai cruțat pe fiul tău, singurul tău fiu, pentru mine. Și Avraam și-a ridicat ochii și a privit și, iată, în spatele lui un berbec prins cu coarnele într-un desiș; și Avraam a mers și a luat berbecul și l-a adus ca o ofrandă arsă în locul fiului său. Și Avraam a pus numele acelui loc, Iehova-Iire, așa cum este spus până în ziua de azi: În muntele DOMNULUI îngrijirea se va vedea. Și îngerul DOMNULUI a strigat din cer către Avraam a doua oară, Și a spus: Pe mine însumi am jurat, spune DOMNUL, pentru că ai făcut acest lucru și nu ai cruțat pe fiul tău, singurul tău fiu; De aceea binecuvântând te voi binecuvânta și înmulțind voi înmulți sămânța ta ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării; și sămânța ta va stăpâni poarta dușmanilor săi. Și în sămânța ta toate națiunile pământului vor fi binecuvântate, pentru că ai ascultat de vocea mea. Așa că Avraam s-a întors la tinerii săi și s-au sculat și au mers împreună la Beer-Șeba; și Avraam a locuit la Beer-Șeba.
Geneza 22:1-19 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
După aceste lucruri, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam și i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac, du-te în ținutul Moria și adu-l acolo ardere-de-tot pe un munte pe care ți-l voi spune!” Avraam s-a sculat dis-de-dimineață, a pus șaua pe măgar și a luat cu el doi slujitori, împreună cu Isaac, fiul său. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot, iar apoi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. A treia zi, Avraam și-a ridicat ochii și a văzut locul de departe. Și Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm și apoi ne vom întoarce la voi.” Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus în spinarea lui Isaac, fiul său, și a luat în mână focul și cuțitul. Și au mers împreună înainte. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?” „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea-de-tot.” Și au mers împreună înainte. Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, a așezat pe el lemnele, l-a legat pe Isaac, fiul său, și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi, Avraam a întins mâna și a luat cuțitul, ca să-l înjunghie pe fiul său. Dar Îngerul DOMNULUI l-a strigat din ceruri și i-a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. Îngerul i-a zis: „Să nu întinzi mâna asupra băiatului și să nu-i faci nimic; căci acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine!” Avraam și-a ridicat ochii, a privit și, iată, în spate era un berbec prins cu coarnele într-un tufiș. Avraam s-a dus, a luat berbecul și l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său. Și Avraam a pus locului aceluia numele Adonai yiré . De aceea se zice și azi: „În muntele DOMNULUI se va purta de grijă.” Îngerul DOMNULUI l-a strigat a doua oară din ceruri pe Avraam și a zis: „«Pe Mine însumi jur», zice DOMNUL, «pentru că ai făcut lucrul acesta și nu l-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta negreșit și-ți voi înmulți foarte mult seminția, ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării. Seminția ta va stăpâni porțile vrăjmașilor ei. Prin seminția ta se vor binecuvânta între ele toate neamurile pământului, pentru că ai ascultat de glasul Meu!»” Avraam s-a întors la slujitorii săi, ei s-au sculat și au plecat împreună la Beer-Șeba. Și Avraam a locuit la Beer-Șeba.
Geneza 22:1-19 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
După aceste lucruri, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam și i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac, du-te în țara Moria și adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune!” Avraam s-a sculat dis-de-dimineață, a pus șaua pe măgar și a luat cu el două slugi și pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot și a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. A treia zi, Avraam a ridicat ochii și a văzut locul de departe. Și Avraam le-a zis slugilor sale: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm și apoi ne vom întoarce la voi.” Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac și a luat în mână focul și cuțitul. Și au mers astfel amândoi împreună. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?” „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuși va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Și au mers amândoi împreună înainte. Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. L-a legat pe fiul său Isaac și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avraam a întins mâna și a luat cuțitul ca să-l înjunghie pe fiul său. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” Avraam a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș; și Avraam s-a dus de a luat berbecul și l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său. Avraam i-a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice și azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”. Îngerul Domnului l-a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam și a zis: „«Pe Mine Însumi jur», zice Domnul, «pentru că ai făcut lucrul acesta și nu l-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța, și anume ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării; și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!»” Avraam s-a întors la slugile sale și s-au sculat și au plecat împreună la Beer-Șeba, căci Avraam locuia la Beer-Șeba.
Geneza 22:1-19 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
După toate acestea, Dumnezeu l-a trecut pe Avraam printr-un examen, zicându-i: „Avraam!” El a răspuns: „Sunt aici(, Doamne).” Dumnezeu i-a spus: „Ia-l pe fiul tău care se numește Isaac și care este singurul tău fiu ce provine din tine (și Sara). Împreună cu acest fiu pe care-l iubești, du-te în zona Moria pe unul dintre munții despre care îți voi spune; și sacrifică-l acolo exact ca pe un animal oferit integral (pe altar).” Avraam s-a sculat dimineața devreme și a pus șaua pe măgar. Apoi i-a luat pe doi dintre slujitori împreună cu fiul lui numit Isaac, a tăiat lemne (de foc) pentru arderea integrală (a sacrificiului de pe altar) și a plecat spre locul despre care îi spusese Dumnezeu. A treia zi, Avraam a privit spre orizont și a văzut locul de la mare distanță. Atunci el le-a zis slujitorilor: „Rămâneți aici împreună cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina și apoi ne vom întoarce la voi.” Avraam a luat lemnele pentru sacrificiul care urma să ardă integral și le-a pus în spatele fiului lui numit Isaac; iar el a dus focul și cuțitul. Astfel se deplasau cei doi împreună. Isaac i-a zis tatălui lui care se numea Avraam: „Tată!” El a răspuns: „Da, fiule.”. Atunci Isaac l-a întrebat: „Observ că avem focul și lemnele; dar unde este mielul pentru sacrificiul integral (de pe altar)?” Avraam i-a răspuns: „Fiule, Dumnezeu în mod personal va avea grijă să ne ofere mielul pentru acest sacrificiu.” Și astfel, cei doi și-au continuat drumul împreună până au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l arătase lui Avraam. El a construit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. Apoi l-a legat pe fiul lui care se numea Isaac și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Atunci și-a întins mâna și a luat cuțitul, intenționând să îl înjunghie pe fiul lui. Dar Îngerul lui Iahve l-a strigat din cer: „Avraam! Avraam!” El a răspuns: „Sunt aici.” Atunci Îngerul i-a zis: „Să nu pui mâna pe copil. Nu îi face nimic (rău); pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu. Și ai demonstrat acest lucru prin faptul că acceptând să asculți de Mine, nu ai scăpat (de la moarte) nici măcar pe singurul tău fiu.” Atunci Avraam a privit înainte și a văzut un berbec care își încurcase coarnele într-un tufiș. S-a dus, a luat berbecul, l-a sacrificat și l-a ars total (pe altar) în locul fiului lui. Avraam a numit acel loc „Iahve va avea grijă”. Acest fapt explică de ce se spune și astăzi: „Pe muntele unde Iahve va avea grijă.” Îngerul lui Iahve l-a strigat pe Avraam din cer pentru a doua oară; și i-a vorbit astfel: „Iahve îți zice: «Jur pe Mine Însumi: pentru că ai făcut acest lucru și nu l-ai scăpat (de la moarte) pe singurul tău fiu iubit (pentru ca să asculți de Mine), te voi binecuvânta din abundență și îți voi înmulți foarte mult urmașii. Ei vor deveni atât de numeroși, încât vor fi ca stelele din cer și ca nisipul de pe malul mării. Descendenții tăi vor deveni proprietarii orașelor dușmanilor lor. Și pentru că M-ai ascultat, prin ‘sămânța’ ta vor fi binecuvântate toate popoarele pământului.»!” Avraam s-a întors la slujitorii lui. Apoi ei s-au ridicat și au mers împreună la Beer-Șeba. Avraam și-a stabilit locuința acolo.
Geneza 22:1-19 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
După această întâmplare, Domnul l-a pus la încercare Pe-Avram. „Avrame!” – El îi spuse. Îndată, „Iată-mă” – răspunse Avram, iar Domnul a vorbit. „Să iei pe fiul tău iubit – Deci pe Isac; vă pregătiți, Spre țara Moria porniți Și când acolo poposești, Vreau, pe Isac, să Mi-l jertfești, Pentru că Eu așa socot, Să Mi-l dai ardere de tot.” Nici un cuvânt n-a spus, măcar, Avram, ci, șeaua, pe măgar, O puse-a doua zi, în zori. Luă, cu el, doi slujitori, Și pe Isac. Au mai luat Lemne de foc și au plecat Spre locul ce le-a fost vestit. A treia zi, când a privit, Avram, în fața sa, în zare, Recunoscu, din depărtare, Locul ales de Dumnezeu. A zis slugilor sale: „Eu Și cu Isac, o să plecăm, Pentru că vrem să ne-nchinăm Lui Dumnezeu, iar voi veți sta Aici și ne veți aștepta.” Avram puse lemnele toate, La fiul său, Isac, în spate; Apoi, luă cuțit și focul Și o porniră înspre locul Care-i fusese arătat. Atunci Isac l-a întrebat: „Tată!” „Ce e?” – Avram a spus. „Iată că toate le-am adus – Și foc și lemne. Negreșit, De mielul ce va fi jertfit, Se pare că noi am uitat?” „Copile, nu fi-ngrijorat, Ci-n Domnu-ncrezători să fim – Un miel, ne dă El, să-l jertfim.” Sosind la locul cel ales De Dumnezeu, ei au purces Ca să zidească un altar. Avram a pus lemnele, iar De-asupra lor, a așezat Pe fiul său, și l-a legat. Când s-a întins după cuțit, Din cer, un înger i-a vorbit: „Să nu pui mâna pe băiat, Căci știu acum, cu-adevărat, Că tu te temi de Dumnezeu Și că ai să-L asculți mereu. Pe al tău fiu – văzut-am bine – Nu l-ai cruțat tu, pentru Mine.” Avram ochii și-a ridicat Și-n urma lui a observat Că un berbec e încâlcit În mărăcini; el l-a jertfit, Iar locul, nume-a căpătat „Domnul, de grijă, a purtat”. Până în zilele acestea, Acelui loc îi merse vestea, Iar muntele făcu, din nume, Și peste veacuri, un renume. Când despre munte se vorbește, Se spune „Domnul se-ngrijește”. Sub acest nume-i cunoscut, Fiind de către toți știut. Din nou, din ‘naltul cerului, Chemă îngerul Domnului Pe-Avram, zicând: „Ascultă bine Ce spune Domnul: „Jur pe Mine! Pentru că nu ai pregetat Și pe-al tău fiu nu l-ai cruțat Să-l aduci jertfă pentru Mine, Te binecuvântez pe tine Și foarte mult te înmulțesc. Al tău neam, Eu am să îl cresc Cât stelele din ‘naltul zării Și cât nisip pe țărmul mării. Va stăpâni peste acei Care vor fi vrăjmașii ei – Va stăpâni cetatea lor. Iar pe pământ, orice popor, În tine-i binecuvântat, Pentru că tu ai ascultat Porunca Mea” – îngerul spuse. Avram se-ntoarse și se duse La slujitorii săi și-apoi, Luară drumul înapoi, Spre Beer-Șeba mergând zorit – Pe-atunci, acolo-a locuit.
Geneza 22:1-19 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
După aceste lucruri, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abrahám și i-a zis: „Abrahám!”. El a răspuns: „Iată-mă!”. I-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău [fiu] pe care îl iubești, pe Isáac, și du-te în ținutul Moría și adu-mi-l acolo ca ardere de tot pe un munte pe care ți-l voi spune eu!”. Abrahám s-a sculat dis-de-dimineață, și-a legat măgarul și a luat cu el doi slujitori și pe Isáac, fiul său. A tăiat lemnele pentru arderea de tot, s-a ridicat și a plecat spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. A treia zi, Abrahám și-a ridicat ochii și a văzut locul de departe. Le-a zis Abrahám slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul, iar eu și tânărul ne ducem până acolo; ne vom prosterna și după aceea ne vom întoarce la voi!”. Abrahám a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus pe [umerii] lui Isáac, fiul său; a luat în mâna sa focul și cuțitul și au plecat amândoi împreună. Isáac i-a spus lui Abrahám, tatăl său: „Tată!”, iar el a răspuns: „Iată-mă, fiul meu!”. Și a spus: „Iată focul și lemnele! Dar unde este animalul pentru jertfă?”. Abrahám a zis: „Dumnezeu va avea grijă el de mielul pentru arderea de tot, fiul meu!”. Au mers amândoi, împreună, și au ajuns la locul pe care li-l spusese Dumnezeu. Abrahám a zidit acolo altarul și a așezat lemnele; l-a legat pe Isáac, fiul său, și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Abrahám și-a întins mâna și a luat cuțitul ca să-l înjunghie pe fiul său. Atunci îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: „Abrahám, Abrahám!”. El a spus: „Iată-mă!”. Și i-a zis: „Să nu-ți ridici mâna asupra tânărului și să nu-i faci niciun rău, căci acum știu că te temi de Dumnezeu și nu l-ai cruțat pe unicul tău fiu pentru mine!”. Abrahám și-a ridicat ochii, a privit și, iată, un berbec era în spatele lui prins cu coarnele într-un tufiș! Abrahám s-a dus, a luat berbecul și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. Abrahám a numit locul acela: „Domnul va vedea”; de aceea se zice și astăzi: „pe munte Domnul se arată”. Îngerul Domnului l-a chemat din cer a doua oară pe Abrahám și a zis: „Mă jur pe mine însumi – oracolul Domnului – pentru că ai făcut lucrul acesta și nu l-ai cruțat pe unicul tău fiu, te voi binecuvânta și îți voi înmulți descendența ca stelele cerului și ca nisipul care este pe țărmul mării și descendența ta va stăpâni cetățile dușmanilor săi. Prin descendența ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu”. Abrahám s-a întors la servitorii săi, s-au ridicat și au plecat împreună la Béer-Șéba. Și a locuit Abrahám la Béer-Șéba.
Geneza 22:1-19 Noua Traducere Românească (NTR)
După toate acestea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam și i-a zis: ‒ Avraam! El a răspuns: ‒ Iată-mă! Dumnezeu i-a zis: ‒ Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care-l iubești, pe Isaac, du-te în regiunea Moria și jertfește-l acolo ca ardere-de-tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune. Avraam s-a sculat dimineață, și-a pus șaua pe măgar, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea-de-tot, și apoi a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu. A treia zi, Avraam și-a ridicat ochii și a văzut locul de departe. Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi“. Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot și le-a pus pe umerii fiului său Isaac, iar el a dus focul și cuțitul. Și cei doi au plecat împreună. Isaac i-a zis tatălui său, Avraam: ‒ Tată! El a răspuns: ‒ Iată-mă, fiule. Isaac i-a zis: ‒ Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot? Avraam i-a răspuns: ‒ Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea-de-tot, fiule. Și cei doi au mers împreună mai departe. Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a construit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. După aceea, l-a legat pe fiul său Isaac și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avraam și-a întins mâna și a luat cuțitul ca să-l înjunghie pe fiul său. Dar Îngerul DOMNULUI l-a strigat din Ceruri și i-a zis: ‒ Avraam! Avraam! El a răspuns: ‒ Iată-mă! Îngerul i-a zis: ‒ Nu pune mâna pe băiat. Nu-i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine. Avraam și-a ridicat ochii, s-a uitat și iată că înapoia sa era un berbec prins cu coarnele într-un tufiș. S-a dus, a luat berbecul și l-a jertfit ca ardere-de-tot în locul fiului său. Avraam a pus acelui loc numele „DOMNUL va purta de grijă“. De aceea se spune și astăzi: „La muntele DOMNULUI, El va purta de grijă“. Îngerul DOMNULUI l-a strigat din Ceruri pentru a doua oară pe Avraam și i-a zis: „Deoarece ai făcut acest lucru și nu l-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, jur pe Mine Însumi“, zice DOMNUL, „că te voi binecuvânta cu adevărat și-ți voi înmulți foarte mult urmașii, cât stelele cerurilor și cât nisipul de pe țărmul mării. Urmașii tăi vor stăpâni poarta dușmanilor lor, iar prin urmașul tău vor fi binecuvântate toate națiunile pământului, pentru că M-ai ascultat“. Avraam s-a întors la slujitorii săi, iar ei s-au ridicat și au mers împreună cu el la Beer-Șeba. Și Avraam a locuit în Beer-Șeba.
Geneza 22:1-19 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam și i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune.” Avraam s-a sculat dis-de-dimineață, a pus șaua pe măgar și a luat cu el două slugi și pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot și a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. A treia zi, Avraam a ridicat ochii și a văzut locul de departe. Și Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul ne vom duce până colo să ne închinăm și apoi ne vom întoarce la voi.” Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac și a luat în mână focul și cuțitul. Și au mers astfel amândoi împreună. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?” „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuși va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Și au mers amândoi împreună înainte. Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi, Avraam a întins mâna și a luat cuțitul, ca să înjunghie pe fiul său. Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el. Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” Avraam a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș, și Avraam s-a dus de a luat berbecul și l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice și azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”. Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam și a zis: „‘Pe Mine Însumi jur’, zice Domnul, ‘pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța, și anume: ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării, și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’” Avraam s-a întors la slugile sale și s-au sculat și au plecat împreună la Beer-Șeba, căci Avraam locuia la Beer-Șeba.