Geneza 2:1-25
Geneza 2:1-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Așa a fost finalizată crearea cerului și a pământului împreună cu toate celelalte lucruri care le aparțin. În a șaptea zi, Dumnezeu terminase activitatea creației Sale; și atunci El „S-a odihnit” după toată această acțiune. Dumnezeu a binecuvântat a șaptea zi și a sfințit-o; pentru că în acea zi El „S-a odihnit” după toate lucrările realizate în cadrul Creației Sale. Urmează prezentarea istoriei conceperii cerului și a pământului din ziua în care Dumnezeu a făcut acest lucru. Inițial, nu exista niciun om care să lucreze pământul. Și pentru că Dumnezeu care se numește Iahve nu dăduse încă ploaie pe pământ, nu era pe el nicio plantă de mici dimensiuni și niciun arbust nu crescuse pe câmp; ci se ridica de pe el un abur care îi uda toată suprafața. Dumnezeul numit Iahve a făcut pe om din pământ și a pus în el suflare de viață. Astfel, omul a devenit o ființă vie. Apoi Dumnezeu care se numește Iahve a plantat o grădină spre Est, în Eden. Acolo, El a pus pe omul pe care-l crease. Dumnezeu numit Iahve a făcut să răsară din pământ o diversitate de pomi cu aspect estetic plăcut și care produceau fructe bune pentru hrană. El a făcut (să existe) și pomul vieții pe care l-a pus în mijlocul grădinii, împreună cu pomul cunoașterii binelui și răului. Prin grădină trecea un fluviu care o uda; el se alimenta din patru râuri. Numele primului râu este Pison. El înconjoară tot teritoriul (care s-a) numit Havila, unde există aur. În această țară al cărei aur este bun, mai există bedelion și piatră de onix. Al doilea râu se numește Ghihon. El înconjoară tot teritoriul (care s-a) numit Cuș. Al treilea râu se numește Hidechel. El curge spre (zona unde urma să fie) estul Asiriei. Al patrulea râu se numește Eufrat. Apoi Dumnezeu care se numește Iahve, a luat pe om și l-a adus în grădina Edenului – ca să o lucreze și să o păzească. Dumnezeul numit Iahve a dat omului următoarea poruncă: „Îți este permis să mănânci (fructe) conform preferințelor tale din toți pomii din grădină, cu o singură excepție: este vorba despre pomul cunoașterii binelui și răului. Din acesta să nu mănânci (fructe)! În ziua în care vei mânca (fructe) din acest pom, îți garantez că vei muri!” Dumnezeul care se numește Iahve, a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor adecvat.” Dumnezeul numit Iahve făcuse (să apară) din pământ toate animalele sălbatice care există pe câmp și toate păsările care zboară pe cer. El le-a adus la Adam ca să le pună nume; și de-atunci, acele vietăți s-au numit așa cum a decis el. Adam a stabilit câte un nume pentru fiecare dintre animalele domestice. El a mai pus nume atât păsărilor, cât și animalelor sălbatice. Dar (între toate aceste viețuitoare) nu a fost găsit niciun ajutor adecvat pentru om. Atunci Dumnezeul numit Iahve a făcut ca Adam să adoarmă și să aibă un somn profund. În acest timp, el a luat una dintre coastele lui; și apoi a completat cu mușchi locul de unde o luase. Din acea coastă luată din om, Dumnezeul numit Iahve a făcut o femeie pe care a adus-o la el. Atunci Adam a zis: „Aceasta este (făcută) din oasele și din carnea mea. Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat!” Acest fapt explică de ce (începând de-atunci) omul se desprinde de tatăl și de mama lui; apoi el se unește cu soția lui, devenind astfel un singur „corp” cu ea. Omul (din Eden) și soția lui erau amândoi neacoperiți cu haine; și (totuși) nu le era rușine (să trăiască așa).
Geneza 2:1-25 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Astfel au fost terminate cerurile și pământul și toată oștirea lor. Și în ziua a șaptea Dumnezeu și-a terminat lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea s-a odihnit de toată lucrarea lui pe care o făcuse. Și Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în aceasta s-a odihnit de toată lucrarea sa, pe care Dumnezeu a creat-o și a făcut-o. Acestea sunt generațiile cerurilor și ale pământului când au fost create, în ziua în care DOMNUL Dumnezeu a făcut pământul și cerurile, Și fiecare verdeață a câmpului, înainte ca aceasta să fi fost în pământ, și fiecare verdeață a câmpului înainte de a fi încolțit, pentru că DOMNUL Dumnezeu nu făcuse să plouă peste pământ și nu era om să are pământul. Ci un abur se ridica din pământ și uda toată suprafața pământului. Și DOMNUL Dumnezeu l-a format pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflarea vieții și omul a devenit un suflet viu. Și DOMNUL Dumnezeu a sădit o grădină înspre est, în Eden, și acolo a pus pe omul pe care l-a format. Și din pământ DOMNUL Dumnezeu a făcut să încolțească fiecare pom care este plăcut la vedere și bun pentru mâncare și pomul vieții, de asemenea, în mijlocul grădinii și pomul cunoașterii binelui și răului. Și un râu ieșea din Eden ca să ude grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru capete. Numele întâiului este Pison: acesta este cel ce înconjoară întreaga țară Havila, unde este aur. Și aurul acelei țări este bun: acolo este bedelium și piatra de onix. Și numele celui de al doilea râu este Ghihon: acesta este cel ce înconjoară întreaga țară a Etiopiei. Și numele celui de al treilea râu este Hidechel: acesta este cel ce merge spre estul Asiriei. Și al patrulea râu este Eufratul. Și DOMNUL Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, să o lucreze și să o păzească. Și DOMNUL Dumnezeu i-a poruncit omului, spunând: Din orice pom din grădină poți mânca în voie, Dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit. Și DOMNUL Dumnezeu a spus: Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit pentru el. Și din pământ DOMNUL Dumnezeu a format fiecare fiară a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le-a adus la Adam să vadă cum le va numi; și oricum a numit Adam fiecare ființa vie, acela a fost numele ei. Și Adam a dat nume tuturor vitelor și tuturor păsărilor cerului și fiecărei fiare a câmpului, dar pentru Adam nu s-a găsit un ajutor potrivit pentru el. Și DOMNUL Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste Adam; și Adam a dormit; și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc; Și din coasta pe care DOMNUL Dumnezeu a luat-o de la om, a făcut o femeie și a adus-o la om. Și Adam a spus: Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va chema femeie, pentru că a fost luată din bărbat. De aceea un bărbat va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și cei doi vor fi un singur trup. Și ei erau amândoi goi, omul și soția sa, și nu se rușinau.
Geneza 2:1-25 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse, și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea pe care a făcut-o în creație. Iată istoria cerurilor și a pământului, când au fost create. În ziua când a făcut DOMNUL Dumnezeu pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolțea încă, fiindcă DOMNUL Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era niciun om care să lucreze pământul. Ci un abur se ridica din pământ și uda toată fața pământului. DOMNUL Dumnezeu l-a plămădit pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul a devenit un suflet viu. Apoi, DOMNUL Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și l-a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. DOMNUL Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la privit și cu fructe bune de mâncat. În mijlocul grădinii erau pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului. Un râu ieșea din Eden și uda grădina, și de acolo se împărțea în patru brațe. Numele celui dintâi era Pison; el străbătea toată țara Havila, unde se găsea aur. Aurul din țara aceea era bun; acolo se găsea și bdeliu și piatră de onix. Numele celui de-al doilea braț era Ghihon; el străbătea toată țara Cuș. Numele celui de-al treilea braț era Hidechel. El curgea la răsărit de Așur. Al patrulea braț era Perat. DOMNUL Dumnezeu l-a luat pe om și l-a așezat în grădina Eden ca s-o lucreze și s-o păzească. Și i-a dat porunca aceasta: „Poți să mănânci în voie din orice pom din grădină, dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” DOMNUL Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit.” DOMNUL Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i rămânea. Omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și fiarelor câmpului, dar pentru el nu s-a găsit niciun ajutor potrivit. Atunci, DOMNUL Dumnezeu a făcut să vină peste om un somn adânc, și omul a adormit. DOMNUL Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Din coasta pe care o luase din om, DOMNUL Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Iat-o, în sfârșit, pe cea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat.” De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup. Omul și femeia lui erau amândoi goi, și nu le era rușine.
Geneza 2:1-25 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. În ziua a șaptea Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse. Iată istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute. În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolțea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul. Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată fața pământului. Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și l-a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni la mâncare și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului. Un râu ieșea din Eden și uda grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur. Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion și piatră de onix. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș. Numele celui de al treilea este Hidechel; el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. Domnul Dumnezeu l-a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Domnul Dumnezeu i-a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!” Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Iat-o în sfârșit pe aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om.” De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup. Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.
Geneza 2:1-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Așa a fost finalizată crearea cerului și a pământului împreună cu toate celelalte lucruri care le aparțin. În a șaptea zi, Dumnezeu terminase activitatea creației Sale; și atunci El „S-a odihnit” după toată această acțiune. Dumnezeu a binecuvântat a șaptea zi și a sfințit-o; pentru că în acea zi El „S-a odihnit” după toate lucrările realizate în cadrul Creației Sale. Urmează prezentarea istoriei conceperii cerului și a pământului din ziua în care Dumnezeu a făcut acest lucru. Inițial, nu exista niciun om care să lucreze pământul. Și pentru că Dumnezeu care se numește Iahve nu dăduse încă ploaie pe pământ, nu era pe el nicio plantă de mici dimensiuni și niciun arbust nu crescuse pe câmp; ci se ridica de pe el un abur care îi uda toată suprafața. Dumnezeul numit Iahve a făcut pe om din pământ și a pus în el suflare de viață. Astfel, omul a devenit o ființă vie. Apoi Dumnezeu care se numește Iahve a plantat o grădină spre Est, în Eden. Acolo, El a pus pe omul pe care-l crease. Dumnezeu numit Iahve a făcut să răsară din pământ o diversitate de pomi cu aspect estetic plăcut și care produceau fructe bune pentru hrană. El a făcut (să existe) și pomul vieții pe care l-a pus în mijlocul grădinii, împreună cu pomul cunoașterii binelui și răului. Prin grădină trecea un fluviu care o uda; el se alimenta din patru râuri. Numele primului râu este Pison. El înconjoară tot teritoriul (care s-a) numit Havila, unde există aur. În această țară al cărei aur este bun, mai există bedelion și piatră de onix. Al doilea râu se numește Ghihon. El înconjoară tot teritoriul (care s-a) numit Cuș. Al treilea râu se numește Hidechel. El curge spre (zona unde urma să fie) estul Asiriei. Al patrulea râu se numește Eufrat. Apoi Dumnezeu care se numește Iahve, a luat pe om și l-a adus în grădina Edenului – ca să o lucreze și să o păzească. Dumnezeul numit Iahve a dat omului următoarea poruncă: „Îți este permis să mănânci (fructe) conform preferințelor tale din toți pomii din grădină, cu o singură excepție: este vorba despre pomul cunoașterii binelui și răului. Din acesta să nu mănânci (fructe)! În ziua în care vei mânca (fructe) din acest pom, îți garantez că vei muri!” Dumnezeul care se numește Iahve, a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor adecvat.” Dumnezeul numit Iahve făcuse (să apară) din pământ toate animalele sălbatice care există pe câmp și toate păsările care zboară pe cer. El le-a adus la Adam ca să le pună nume; și de-atunci, acele vietăți s-au numit așa cum a decis el. Adam a stabilit câte un nume pentru fiecare dintre animalele domestice. El a mai pus nume atât păsărilor, cât și animalelor sălbatice. Dar (între toate aceste viețuitoare) nu a fost găsit niciun ajutor adecvat pentru om. Atunci Dumnezeul numit Iahve a făcut ca Adam să adoarmă și să aibă un somn profund. În acest timp, el a luat una dintre coastele lui; și apoi a completat cu mușchi locul de unde o luase. Din acea coastă luată din om, Dumnezeul numit Iahve a făcut o femeie pe care a adus-o la el. Atunci Adam a zis: „Aceasta este (făcută) din oasele și din carnea mea. Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat!” Acest fapt explică de ce (începând de-atunci) omul se desprinde de tatăl și de mama lui; apoi el se unește cu soția lui, devenind astfel un singur „corp” cu ea. Omul (din Eden) și soția lui erau amândoi neacoperiți cu haine; și (totuși) nu le era rușine (să trăiască așa).
Geneza 2:1-25 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Astfel au fost sfârșite toate, Și la al lor loc așezate. Ziua a șaptea a venit, Iar Dumnezeu S-a odihnit. Domnul a binecuvântat A șaptea zi. N-a mai lucrat În ea, ci doar S-a odihnit Și astă zi, El a sfințit. Iată istoria cerului, Precum și a pământului – Cu toate au luat ființă Doar prin a Domnului voință. În ziua când s-a început Pământ și cer de s-au făcut, Un copăcel nu se găsea, Nici iarba încă nu-ncolțea, Pentru că nu fusese ploaie – Pământul ca să îl înmoaie – Iar omul, încă, nu era Pe lume, pentru a-l lucra. Cu aburul de ape dat, Pământul, doar, era udat. Atunci Domnul a modelat – Din lut – un om, și i-a suflat, Un duh de viață-n nări, și știu Că l-a făcut un suflet viu. Dumnezeu Domnul a sădit Grădina care s-a numit Eden. În ea l-a așezat Pe al Său om, și pomi i-a dat – Frumoși și buni – pentru mâncare. Era-n acea grădină mare, Atunci, și pomul cunoștinței, Care deschide conștiinței Ochii spre bine sau spre rău. În Eden, în mijlocul său – Fiind cel mai apreciat – Al vieții pom era aflat. Un râu din Eden lin curgea Și-n patru brațe se-mpărțea. Întâiul braț era Pison, Înconjurând precum un zvon, Întreaga țară Havila, În care aur se afla. Aurul țării este bun, Dar mai găsești – cum alții spun – Onix și alte nestemate – La fel de bune sunt cu toate. Al doilea râu este Ghihon. Ca nume, e cu primu-n ton; Hotar al țării Cuș e el. Al treilea este Hidechel – Sau Tigru – cum mai e chemat – La est de-Asiria aflat. Ultimul râu ce s-a ivit, E Eufratul, negreșit. Deci, în Eden l-a așezat Domnul, pe om, și l-a lăsat Grădina să o îngrijească Și-al ei pământ să îl muncească. Însă ‘nainte de-al lăsa, El, omului, i-a spus așa: „Din orice pom, din care vrei – Ca să mănânci – poți ca să iei. Numai din unul, nu dori, Să te înfrupți, căci vei muri! Ferește-te, căci va fi rău, Dacă te-atingi de fructul său! Domnul, adânc, a cugetat Și-apoi astfel a cuvântat: „E-nsingurat omul acel; Un ajutor fac pentru el.” Domnul, cu măiestria Lui, Făcut-a păsări cerului, Umplu pământul de-animale, Apoi creațiile Sale Le-a dus la om, să le numească – Un nume să le născocească. Omul, la ele, s-a uitat Și tuturor nume le-a dat. Doar pentru el nu s-a găsit Ceva, să-i fie potrivit, Ca să îi stea alăturea Și sprijin să-l poată avea. Văzând aceasta, Dumnezeu L-a cufundat într-un somn greu. Din trupul celui adormit A scos o coastă, și-a lipit Carnea la loc, cum era ea. Din acea coastă, femeia, A zămislit-o Duhul Lui Și-a pus-o-n fața omului. Când a văzut-o lângă el, Omul a glăsuit astfel: „Iată, acuma s-a găsit Un ajutor ce-i potrivit Ca să îmi șeadă-alăturea – Care e scos din carnea mea. „Femeie”, va fi ea chemată, Căci din bărbat a fost luată.” De-aceea omul va lăsa Pe tatăl și pe mama sa, De soața lui se va lipi, Iar cei doi doar un trup vor fi.” Deși omul și soața lui Se aflau goi, lor – nici unui – De-acest fapt nu le-a fost rușine, Căci nu știau ce-i rău s-au bine.
Geneza 2:1-25 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Astfel s-au împlinit cerurile și pământul și toată oștirea lor. Și a împlinit Dumnezeu în ziua a șaptea lucrarea pe care o făcuse. Și s-a odihnit în ziua a șaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse. Și Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ea s-a odihnit de la toată lucrarea pe care a creat-o atunci când a făcut-o. Acestea sunt originile cerului și ale pământului, atunci când au fost create. Când Domnul Dumnezeu a făcut pământul și cerul, nu era pe pământ nicio plantă a câmpului și nu răsărise iarbă pe câmpie, pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era încă niciun om care să lucreze pământul. Un izvor ieșea din pământ și uda toată fața pământului. Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și omul a devenit ființă vie. Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Éden, spre răsărit, și l-a pus acolo pe omul pe care îl plăsmuise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat, pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoașterii binelui și răului. Un râu ieșea din Éden ca să ude grădina și de acolo se împărțea în patru brațe. Numele celui dintâi este Pișón; el înconjoară toată țara Haviláh, unde [se găsește] aur. Aurul din țara aceea este bun; acolo [se găsește] bdeliu și piatră de onix. Și numele celui de-al doilea râu este Ghihón; el înconjoară toată țara Cuș. Numele celui de-al treilea râu este Tígru; el curge la răsărit de Așúr. Al patrulea râu este Eufrát. Domnul Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Édenului ca să o lucreze și să o păzească. Și Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din toți pomii grădinii poți mânca, însă din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri!”. Și Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui”. Domnul Dumnezeu a plăsmuit din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care avea să-l dea omul fiecărei ființe vii, acela era numele ei. Omul a pus deci nume tuturor animalelor, păsărilor cerului și tuturor ființelor câmpului. Dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui. Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului și el a adormit. Și a luat una din coastele sale și a închis locul ei cu carne. Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din om și a adus-o la om. Și omul a zis: „Aceasta, în sfârșit, este os din oasele mele și carne din carnea mea. Aceasta se va numi femeie, pentru că din bărbat a fost luată”. De aceea, îi va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi un singur trup. Amândoi, bărbatul și femeia lui, erau goi, dar nu se rușinau unul de altul.
Geneza 2:1-25 Noua Traducere Românească (NTR)
Astfel au fost sfârșite cerurile, pământul și întreaga lor armată. În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse. El S-a odihnit în ziua a șaptea de toată lucrarea pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ea S-a odihnit de toată lucrarea pe care a făcut-o în creație. Aceasta este istoria cerurilor și a pământului, când au fost create, în ziua când DOMNUL Dumnezeu a făcut pământul și cerurile. Pe pământ nu era încă niciun tufiș, iar iarba câmpului nu încolțise încă, pentru că DOMNUL Dumnezeu nu dăduse ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul, ci un izvor se ridica din pământ și uda toată suprafața pământului. Atunci DOMNUL Dumnezeu l-a creat pe Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață, iar Adam a devenit un suflet viu. DOMNUL Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în est, și l-a pus acolo pe omul pe care îl crease. DOMNUL Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni pentru hrană, precum și Pomul Vieții, în mijlocul grădinii, și Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului. Un râu ieșea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărțea în patru brațe. Numele celui dintâi este Pișon. El înconjura toată țara Havila, unde este aur. Aurul acelei țări este bun. Acolo se găsesc și bedelion și piatră de onix. Numele celui de-al doilea râu este Ghihon. El înconjura toată țara Cuș. Numele celui de-al treilea râu este Hiddekel. El curge în partea de est a Așurului. Al patrulea râu este Eufratul. DOMNUL Dumnezeu l-a luat pe Adam și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească. DOMNUL Dumnezeu i-a poruncit lui Adam, zicând: „Să mănânci, desigur, din orice pom din grădină, dar din Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, sigur vei muri!“. Apoi DOMNUL Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit“. DOMNUL Dumnezeu a creat din pământ fiecare vietate a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care Adam îl punea fiecărei ființe vii, acela îi era numele. Adam le-a pus nume tuturor vitelor și păsărilor cerului și fiecărei vietăți a câmpului, însă pentru el nu s-a găsit niciun ajutor potrivit. Atunci DOMNUL Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. El a luat una dintre coastele lui și a închis carnea la locul ei. Și, din coasta pe care a luat-o din Adam, DOMNUL Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la Adam. Atunci Adam a zis: „În sfârșit, aceasta este os din oasele mele și carne din carnea mea. Aceasta se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat“. De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar ei vor fi un singur trup. Omul și soția lui erau amândoi goi și nu le era rușine.
Geneza 2:1-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse. Iată istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute. În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolțea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul. Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată fața pământului. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu. Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni la mâncare și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului. Un râu ieșea din Eden și uda grădina, și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur. Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion și piatră de onix. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș. Numele celui de al treilea este Hidechel. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.” De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup. Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.
