Ezechiel 47:1-23
Ezechiel 47:1-23 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
După aceasta m-a dus din nou la ușa casei și, iată, ape ieșeau de sub pragul casei spre est, pentru că fața casei dădea spre est și apele curgeau de sub partea dreaptă a casei, în partea de sud a altarului. Apoi m-a dus pe calea porții dinspre nord și m-a condus împrejurul căii de afară până la poarta exterioară spre calea care dă spre est; și, iată, curgeau ape pe partea dreaptă. Și când bărbatul care avea frânghia în mână a ieșit spre est, a măsurat o mie de coți și m-a trecut prin ape; apele erau până la glezne. Din nou a măsurat o mie și m-a trecut prin ape; apele erau până la genunchi. Din nou a măsurat o mie și m-a trecut; apele erau până la coapse. După aceea a măsurat o mie; și era un râu pe care nu-l puteam trece, pentru că apele crescuseră, ape de înotat, un râu care nu putea fi trecut. Și mi-a spus: Fiu al omului, ai văzut aceasta? Apoi m-a dus și m-a făcut să mă întorc la marginea râului. Acum, când m-am întors, iată, pe malul râului erau foarte mulți pomi pe o parte și pe cealaltă. Apoi mi-a spus: Aceste ape ies spre țara de est și coboară înspre deșert și se varsă în mare, când se vor vărsa în mare, apele se vor vindeca. Și se va întâmpla, că orice lucru care trăiește, care se mișcă, oriunde râurile vor curge, va trăi; și va fi o foarte mare mulțime de pești, pentru că aceste ape vor curge până acolo, fiindcă aceștia vor fi vindecați; și orice lucru, pe unde va curge râul, va trăi. Și se va întâmpla, că pescarii vor sta în picioare pe el, de la En-Ghedi chiar până la En-Eglaim; vor fi un loc pentru a întinde plase; peștii lor vor fi conform cu felul lor, ca peștii mării celei mari, peste măsură de mulți. Dar locurile ei noroioase și mlaștinile ei nu vor fi vindecate; vor fi date pentru sare. Și lângă râu, pe malul lui, de o parte și de cealaltă parte, vor crește tot felul de pomi pentru hrană, a căror frunză nu se veștejește, nici rodul lor nu va fi mistuit; el va aduce rod nou conform cu lunile lui, pentru că apele lui au ieșit din sanctuar; și rodul lui va fi pentru hrană și frunza lui pentru medicament. Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Aceasta va fi granița, în care veți moșteni țara conform cu cele douăsprezece triburi ale lui Israel; Iosif va avea două părți. Și o veți moșteni, unul ca și celălalt, referitor la ea mi-am ridicat mâna pentru a o da părinților voștri; și această țară vă va cădea ca moștenire. Și acesta va fi granița țării spre latura de nord, de la marea cea mare, calea Hetlonului, precum se merge la Țedad; Hamat, Berota, Sibraim, care este între granița Damascului și granița Hamatului; Hațer-Haticon, care este lângă ținutul Hauranului. Și granița de la mare va fi Hațar-Enon, granița Damascului și la nord spre nord și granița Hamatului. Aceasta este latura de nord. Și latura de est să o măsurați de la Hauran și de la Damasc și de la Galaad și de la țara lui Israel, lângă Iordan, de la graniță până la marea de est. Și aceasta este latura de est. Și latura de sud spre sud, de la Tamar până la apele certei în Cades, râul până la marea cea mare. Și aceasta este latura de sud spre sud. Latura de vest de asemenea va fi marea cea mare de la graniță, precum vine cineva în fața Hamatului. Aceasta este latura de vest. Astfel să împărțiți această țară între voi conform cu triburile lui Israel. Și se va întâmpla, că o veți împărți prin sorț ca moștenire, vouă și străinilor, care locuiesc temporar în mijlocul vostru, care vor naște copii printre voi; și ei să vă fie ca născuți în țară printre copiii lui Israel; ei să aibă moștenire cu voi printre triburile lui Israel. Și se va întâmpla că, în tribul în care străinul locuiește temporar, acolo să îi dați moștenirea lui, spune Domnul DUMNEZEU.
Ezechiel 47:1-23 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
M-a adus înapoi la ușa Casei. Și iată că ieșea apă de sub pragul Casei, dinspre răsărit, căci fața Casei era spre răsărit. Apa se cobora de sub partea dreaptă a Casei înspre partea de miazăzi a altarului. M-a scos pe poarta de miazănoapte și m-a făcut să ocolesc pe dinafară până la poarta de răsărit. Și iată că apa curgea din partea dreaptă. Când a înaintat omul acela spre răsărit cu măsura în mână, a măsurat o mie de coți și m-a trecut prin apă; apa îmi venea până la glezne. A mai măsurat iarăși o mie de coți și m-a pus să trec prin apă, și apa îmi venea până la genunchi. A măsurat iarăși o mie de coți și m-a trecut prin ea, și apa îmi venea până la șolduri. A măsurat iarăși o mie de coți, și atunci era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa era atât de adâncă, încât trebuia să înot – un râu care nu se putea trece. El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?” Și m-a luat și m-a adus înapoi pe malul râului. Când m-a adus înapoi, iată că pe malul râului erau o mulțime de copaci pe amândouă părțile. El mi-a zis: „Apa aceasta curge spre ținutul de răsărit, se coboară în Câmpie și se varsă în mare și, vărsându-se în mare, apele mării se vor vindeca. Orice făptură vie care se mișcă va trăi pretutindeni pe unde va curge râul, și vor fi o mulțime de pești, căci, pe oriunde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase și, pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, va fi viață. Pescarii vor sta pe malurile lui, de la En-Ghedi până la En-Eglaim, și vor întinde mrejele; vor fi pești de felurite soiuri, ca peștii Mării celei Mari, și vor fi foarte mulți. Mlaștinile și gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă sării. Dar lângă râul acesta, pe malurile lui, de amândouă părțile, vor crește tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va veșteji și roadele lor nu se vor sfârși; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieși din sfântul Locaș. Roadele lor vor sluji ca hrană, și frunzele lor – ca leac.” Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată hotarele țării pe care le-o veți împărți ca moștenire celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Iosif va avea două părți. O veți stăpâni unul ca și altul, cum am jurat cu mâna ridicată că le-o voi da părinților voștri. Țara aceasta vă va cădea deci la împărțeală ca moștenire. Iată hotarele țării: înspre miazănoapte, de la Marea cea Mare, drumul Hetlonului până la Țedad, Hamat, Berota, Sibraim, între hotarul Damascului și hotarul Hamatului, și Hațer-Haticon, spre hotarul Havranului. Astfel, hotarul va fi de la mare până la Hațar-Enon și, la miazănoapte de el, hotarul Damascului, al Țafonului și hotarul Hamatului. Acesta va fi hotarul dinspre miazănoapte. În partea de răsărit, dintre Havran și Damasc, între Galaad și țara lui Israel, hotarul va fi Iordanul, de la hotarul de miazănoapte până la marea de răsărit, și anume până la Tamar. Acesta va fi hotarul de răsărit. Hotarul de miazăzi, înspre miazăzi, va merge de la Tamar până la apele Meriba, de la Cades până la Pârâul Egiptului și până la Marea cea Mare. Acesta va fi hotarul de miazăzi. Hotarul de apus va fi Marea cea Mare până la locul unde apucă spre Hamat; acesta va fi hotarul de apus. Țara aceasta o veți împărți între voi, după semințiile lui Israel. O veți împărți însă ca moștenire prin sorți între voi și străinii care vor locui în mijlocul vostru, acei străini care vor naște copii în mijlocul vostru. Pe aceștia îi veți privi ca pe niște băștinași între copiii lui Israel. Ei să aibă moștenire prin sorți împreună cu voi între semințiile lui Israel. Străinului îi veți da moștenirea lui în seminția în care va locui”, zice Domnul Dumnezeu.
Ezechiel 47:1-23 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Apoi m-a dus înapoi la intrarea casei. Atunci am văzut că ieșea apă de sub pragul casei, spre Est. Casa era orientată cu fața spre Est. Apa venea de sub partea dreaptă a casei, dinspre partea de Sud a altarului. M-a scos prin poarta de Nord și m-a făcut să ocolesc prin exterior până la poarta exterioară care era spre Est. Acolo am văzut că apa curgea din partea de Sud. Acel bărbat a mers spre Est cu o funie de măsurat în mână. El a măsurat o mie de coți și apoi m-a trecut prin apă. Apa ajungea până la glezne. A mai măsurat o mie de coți și m-a trecut din nou prin apă. Apa era până la genunchi. A mai măsurat o mie de coți și m-a trecut din nou prin ea. Apa era până la șolduri. A măsurat încă o mie de coți. Atunci deja apa devenise un râu pe care nu îl puteam traversa cu picioarele. Crescuse atât de mult, încât se putea înota în ea. Această apă devenise un râu care nu mai putea fi parcurs cu picioarele. El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?” Apoi m-a luat și m-a adus înapoi pe malul râului. Când am ajuns, am mai văzut că pe malurile râului de pe ambele părți, erau foarte mulți copaci. El mi-a zis: „Această apă curge spre teritoriul de Est, coboară în Araba și se varsă în mare. Și în timp ce el se va vărsa în mare, apa ei se va vindeca. Pe oriunde va trece, râul va mișuna de tot felul de creaturi. Vor fi în el foarte mulți pești – pentru că celelalte ape care vor ajunge în contact cu această apă, se vor vindeca. Oriunde va ajunge acest râu, totul va avea viață. Pescarii vor sta pe malul lui de la En-Ghedi până En-Eglaim; și va fi un loc pentru plasele lor de prins pește. Peștii din acest râu vor fi de multe feluri – ca cei din Marea (supra)numită Mare. Dar mlaștinile și bălțile (ei) nu vor fi vindecate; ci vor fi lăsate pentru sare. Pe malurile râului de pe ambele părți, vor crește tot felul de pomi fructiferi. Frunzele lor nu se vor veșteji; și fructele lor nu se vor termina – pentru că vor crește la fiecare lună nouă. Și se va întâmpla așa pentru că apa râului iese din sanctuar. Fructele lor vor fi pentru mâncare, iar frunzele lor vor fi folosite pentru vindecare(a diferitelor afecțiuni ale omului).” Iahve, Cel care este Stăpân, vorbește astfel: „Îți spun acum care sunt limitele teritoriale ale țării pe care o veți împărți ca moștenire celor douăsprezece triburi formate din descendenții lui Israel. Lui Iosif îi revin două părți; dar restul țării s-o împărțiți în mod egal, așa cum am jurat cu mâna ridicată când am spus că o voi da strămoșilor voștri. Această țară va intra deci în proprietatea voastră cu drept de moștenire. Îți precizez acum care trebuie să fie limitele teritoriale ale țării. Limita de Nord va fi de la Marea (supra)numită Mare, pe drumul Hetlonului, trecând de Lebo-Hamat, spre Țedad, Berota, Sibraim – care este între limita teritorială a Damascului și a Hamatului – și Hațer-Haticon care este aproape de limita teritorială a Hauranului. Deci această limită teritorială va fi de la mare spre Hațar-Enan, paralelă cu limita teritorială de nord al Damascului, având în Nord limita teritorială a Hamatului. Acesta va fi limita teritorială de Nord. Aceea de la Est va fi între Hauran și Damasc, paralelă cu Iordanul, între Ghilad și țara lui Israel, spre Marea de la Est, până la Tamar. Aceasta va fi limita teritorială de la Est. Cea de la Sud va fi de la Tamar spre Sud, până la apele de la Meribot-Cadeș; și apoi va merge paralel cu Râul Egiptului, până la Marea (supra)numită Mare. Aceasta va fi limita teritorială de la Sud. În partea de Vest, limita teritorială va fi Marea (supra)numită Mare, până în dreptul Lebo-Hamatului. Aceasta va fi partea de Vest. Să vă împărțiți această țară între voi, conform (numărului) triburilor (formate din urmașii) lui Israel. Să o împărțiți prin tragere la sorți și să o oferiți ca moștenire atât pentru voi, cât și pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru și care au avut urmași între voi. Ei să fie pentru voi ca niște cetățeni ai (poporu)lui Israel; și astfel, să își primească moștenirea prin tragere la sorți împreună cu voi în mijlocul triburilor (formate din urmașii) lui Israel. Să le dați moștenirea în (zona unde se va stabili) tribul în care s-au așezat să locuiască. Acesta a fost mesajul lui Iahve, al Celui care este Stăpân.
Ezechiel 47:1-23 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Am fost luat și dus apoi, La ușa casei, înapoi. Și iată că eu am privit La pragul casei și-am zărit O apă care se scurgea De sub al ei prag și venea Din partea-n răsărit aflată, Căci casa fost-a așezată Cu fața către răsărit. Apa aceea a ieșit Din partea dreaptă și-apoi ea Către altar se prelingea, Spre partea lui ce se vădește, În miazăzi, că se găsește. M-a scos prin poarta cea aflată În miazănoapte așezată. Pe-afară-apoi, am ocolit Spre poarta de la răsărit. Și iată, apa se zărea Din partea dreaptă că venea. Când omu-acela a pornit Spre partea de la răsărit, În a lui mână a luat Măsura pentru măsurat. O mie coți, eu am văzut Cum măsurat-a și-am trecut Prin apa care se vădea Că pân’ la glezne îmi venea. Apoi, o mie coți, la fel, A măsurat omul acel Și-n urmă iarăși m-a făcut, Prin apă ca să fi trecut, Iar apa ‘ceea se vădea, Pân’ la genunchi că îmi venea. Apoi, o mie coți, la fel, A măsurat omul acel Și iar prin apă m-a trecut. Când am intrat, eu am văzut Că apa ‘ceea se vădea, Până la șolduri că-mi venea. Apoi, o mie coți, la fel, A măsurat omul acel Și-atunci era un râu pe care, Nu-l puteam trece în picioare, Cu apă-adâncă și socot Că puteam trece doar înot. Râul acela, am văzut Că nu putea a fi trecut. După aceea, m-a privit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Văzut-ai, fiu al omului?” Apoi, pe malul râului, M-a dus din nou. Când m-am uitat Eu, mulți copaci, am observat, Pe malurile râului, Pe ambele părți ale lui. După aceea, mi-a vorbit: „Află dar că spre răsărit Curge această apă care Trece prin câmp și-ajunge-n mare, Iar ale mării ape, toate, De astă apă-s vindecate. Astfel, orice făptură vie Care se mișcă și-o să fie Prin locurile ce-s aflate Lângă acest râu așezate, Are să poată să trăiască. Mulți pești au să se mai găsească, Mereu, în apa râului. Pe unde trece, apa lui Are să deie sănătate La apele în cale-aflate. Oriunde-ajunge râu-acel, Viață, are să deie el. Pescarii au să se adune Pe ale lui maluri. Vor pune Mreje, din En-Ghedi-ncepând, La En-Eglaim ajungând. Soiuri de pești, nenumărate, În acel râu, vor fi aflate, Căci fi-vor soiurile lor, Precum sunt peștii mărilor – Precum sunt pești-aceia cari Erau ai mării celei mari – Și vor fi-n număr foarte mare Peștii pe care râu-i are. Mlaștini și gropi, nenumărate, Nu au să fie vindecate, Căci sunt lăsate ca să cadă Toate acestea, sării, pradă. Dar lângă apa râului, Pe toate malurile lui, Pomi roditori, doar, au să crească. Frunza n-o să le veștejească, Iar roada lor nu se sfârșește. În orice lună, se vădește, Precum că ei vor da, apoi, Alte și alte roade noi, Căci tot mereu, udați ei sânt, De apa din Locașul sfânt. Ceea ce au ei să rodească, Drept hrană, are să slujească, Iar frunzele lor se vădesc Că pentru leac se folosesc.” Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată dar, ce fel de hotare, Țara, ce o-mpărțesc Eu, are. La semințiile aflate – Cari doisprezece sunt de toate – În Israel, le dăruiesc Țara, căci ele-o moștenesc. Iosif este acela care, La două părți din ea, drept are. Voi toți aveți să o primiți, Și voi o să o stăpâniți, Așa cum am jurat, odată – Ținându-Mi mâna ridicată, În fața celora pe care, Al vostru neam, părinți, îi are – Că dată are să le fie, Această țară, pe vecie. Deci țara – fără îndoială – O să vă cadă la-mpărțeală, Pentru că ea are menire De-a fi a voastră moștenire. Iată hotarele pe care, Țara, ce o primiți le are: Hotarul care se găsește În miazănoapte, se pornește Din malul mării. Firul lui Urmează al Hetlonului Cale și la Țedad sosește. Hamatul, el îl întâlnește; Berota iese-n calea lui, Ținutul Sibraimului – Dinspre hotarul așezat Între Damasc și-ntre Hamat – Hațerul-Haticonului, Spre granița Havranului. Hotarul pleacă de la mare, Pân’ la Hațer-Enon. În zare, Avea-va-n miazănoaptea lui, Hotarele Damascului, Țafonului și – totodat’ – Hotarul cel de la Hamat. Aceasta-i granița pe care Partea de miazănoapte-o are. În partea de la răsărit, Unde Havranul e găsit Și cu Damascul și – la fel – E Galaad și Israel, Hotar, Iordanul o să fie. Acest hotar are să vie Din miazănoapte, negreșit, Mergând până la răsărit, Căci trebuie acest hotar S-ajungă până la Tamar. Acesta este stabilit A fi hotar în răsărit. În miazăzi, un alt hotar O să pornească din Tamar, Până la apele chemate „Meriba”, în Cades aflate, Până la râul cel pe care, Egiptul, drept hotar, îl are, Și va ajunge-a fi oprit De malul mării, negreșit. Ăsta-i hotarul cel pe care Partea de miazăzi îl are. Hotarul care va fi pus În partea de către apus, Făcut e de marea cea mare, Până la locul cel în care Hotarul merge spre Hamat. Ăsta-i hotaru-n apus dat. Țara aceasta, între voi, Aveți să o-mpărțiți apoi, Pe semințiile pe care Neamul lui Israel le are. Ca moștenire s-o-mpărțiți Și sorții să îi folosiți Pentru-a alege între voi Și între-acei străini apoi, Care-s aflați pe-al vost’ pământ Și în al vostru mijloc sânt, Având copii. Pe ei, să știți, Drept băștinași să îi priviți, Între copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are. Să-i dați, astfel, străinului, Să aibă moștenirea lui, În seminția cea în care Va avea loc de așezare” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.
Ezechiel 47:1-23 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Apoi m-a făcut să mă întorc la intrarea templului și, iată, o apă ieșea de sub pragul casei, dinspre răsărit, pentru că fața templului era spre răsărit. Apa cobora de sub partea dreaptă a templului, dinspre sud de altar. M-a făcut să ies pe drumul porții de nord și m-a făcut să înconjur pe drumul de dinafară, lângă poarta de dinafară, care dădea spre răsărit. Și iată, apa curgea din partea dreaptă! Când omul a ieșit spre răsărit, avea o funie în mână; a măsurat o mie de coți și m-a făcut să trec prin apă: apa era până la glezne. A mai măsurat o mie și m-a făcut să trec prin apă: apa era până la genunchi; a mai măsurat o mie și m-a făcut să trec: apa era până la coapse. A mai măsurat o mie și era un râu prin care nu puteam să trec. Pentru că apele crescuseră, erau ape de înotat, un râu care nu se putea trece. Și mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?”. Apoi m-a făcut să merg să mă întorc pe malul râului. Când m-am întors, iată, pe malul râului erau foarte mulți copaci, de o parte și de alta! Și mi-a zis: „Apele acestea care ies spre regiunea din răsărit coboară în Arabáh și ajung în mare. Ieșite spre mare, vindecă apele. Orice suflet viu care mișună, la orice ajung apele râurilor, va trăi: vor fi foarte mulți pești, căci au ajuns acolo apele acestea și au vindecat: toate la care va ajunge râul vor trăi. Pescarii vor sta pe lângă el, de la En-Ghédi până la En-Egláim, cu mrejele întinse; peștii vor fi după specia lor ca peștii din Marea cea Mare: foarte mulți. Bălțile și gropile sale nu se vor vindeca, ci vor fi date pentru sare. Lângă râu, pe malurile lui, de o parte și de alta, vor crește tot felul de pomi pentru hrană. Frunza lor nu se va veșteji și rodul lor nu se va termina; vor da rod în fiecare lună, pentru că apele lui ies din sanctuar: rodul lui va fi pentru hrană și frunzele lui, pentru vindecare”. Așa spune Domnul Dumnezeu: „Acesta este teritoriul al cărui pământ îl veți da ca moștenire celor douăsprezece triburi ale lui Israél. Iosíf va avea două părți. O veți moșteni unul ca și celălalt, după cum mi-am întins mâna ca să o dau părinților voștri și țara aceasta le-a căzut lor ca moștenire. Acesta va fi hotarul țării: în partea dinspre nord, de la Marea cea Mare, pe calea spre Hetlón, la intrarea în Țedád, Hamát, Berotá, Sibráim – care este între hotarul Damáscului și hotarul din Hamát – Hațér-Haticón, spre hotarul cu Haurán. Hotarul va fi de la mare la Hațár-Enón, la hotarul Damáscului, spre nord, la hotarul din Hamát: este partea de nord. În partea de est, dintre Haurán și Damásc, dintre Galaád și țara lui Israél, este Iordánul: măsurați de la hotar până la marea de la răsărit: este partea de est. Partea de sud, spre Temán: de la apele Meríba, de la Cádeș, pe lângă râul care merge spre Marea cea Mare: este partea de sud, spre Temán. Partea de vest, la Marea cea Mare: de la hotar până în dreptul intrării în Hamát: este partea de vest. Veți împărți țara aceasta pentru voi, triburi ale lui Israél. Să o faceți să cadă [la sorți] ca moștenire pentru voi și pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru și care au dat naștere la fii în mijlocul vostru! Să fie pentru voi ca și cei născuți în țară, printre fiii lui Israél! Să faceți să le cadă [la sorți] împreună cu voi, printre triburile lui Israél! În tribul unde locuiește străinul, acolo să-i dați moștenirea lui!” – oracolul Domnului Dumnezeu.
Ezechiel 47:1-23 Noua Traducere Românească (NTR)
După aceea, m-a dus înapoi la intrarea Casei. Și iată că ieșea apă de sub pragul Casei, înspre est, căci Casa era cu fața spre est. Apa venea de sub partea dreaptă a Casei, de la sud de altar. M-a scos prin poarta de nord și m-a făcut să ocolesc prin exterior până la poarta exterioară dinspre est. Și iată că apa se prelingea din partea dreaptă. Bărbatul acela a ieșit spre est cu o sfoară de măsurat în mână, a măsurat o mie de coți și apoi m-a trecut prin apă. Apa era până la glezne. A mai măsurat o mie de coți și m-a trecut iarăși prin apă. Apa era până la genunchi. A mai măsurat o mie de coți și m-a trecut din nou prin ea. Apa era până la coapse. A măsurat încă o mie de coți și iată că apa devenise acum un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa crescuse atât de mult, încât se putea înota în ea. Aceasta devenise un râu care nu mai putea fi traversat. El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?“. Apoi m-a luat și m-a adus înapoi pe malul râului. Când am ajuns, iată că pe malurile râului, de o parte și de alta, erau foarte mulți copaci. El mi-a zis: „Această apă curge spre teritoriul din est, coboară în Araba și se varsă în mare. Când se varsă în mare, apele mării se vor vindeca. Orice ființă vie, care mișună acolo unde curge râul, va trăi. Vor fi foarte mulți pești pentru că, acolo unde va ajunge apa aceasta, apele se vor vindeca. Pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, totul va prinde viață. Pescarii vor sta de-a lungul lui; de la En-Ghedi până la En-Eglaim va fi un loc de aruncat năvoadele. Vor fi foarte mulți pești, de orice fel, ca peștii din Marea cea Mare. Mlaștinile și bălțile însă nu vor fi vindecate, ci vor fi lăsate pentru sare. Pe malurile râului, de ambele părți, vor crește tot felul de pomi fructiferi. Frunzele lor nu se vor veșteji și roadele lor nu se vor sfârși căci vor rodi în fiecare lună și aceasta pentru că apa râului iese din Sfântul Lăcaș. Roadele lor vor fi pentru mâncare, iar frunzele lor pentru vindecare“. Așa vorbește Stăpânul DOMN: „Acestea sunt granițele țării pe care o veți împărți ca moștenire celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Lui Iosif îi revin două părți, dar restul țării s-o împărțiți în mod egal, așa cum am jurat, cu mâna ridicată, că o voi da strămoșilor voștri. Țara aceasta va intra deci în moștenirea voastră. Aceasta va fi granița țării: partea de nord va fi de la Marea cea Mare, pe drumul Hetlonului, trecând de Lebo-Hamat, spre Țedad, Berota, Sibraim (care este între granița Damascului și granița Hamatului) și Hațer-Haticon care este aproape de granița Hauranului. Așadar, granița va fi de la mare spre Hațar-Enan, de-a lungul graniței de nord a Damascului, având în nord granița Hamatului. Aceasta va fi partea de nord. Partea de est, între Hauran și Damasc, între Ghilad și țara lui Israel, va fi Iordanul, de la graniță până la marea din est, și anume până la Tamar. Aceasta va fi partea de est. Partea de sud va fi de la Tamar spre sud, până la apele de la Meribot-Kadeș, și apoi de-a lungul Râului Egiptului, până la Marea cea Mare. Aceasta va fi partea de sud. În partea de vest, granița va fi Marea cea Mare până în dreptul Lebo-Hamatului. Aceasta va fi partea de vest. Să vă împărțiți țara aceasta între voi, potrivit cu semințiile lui Israel. S-o împărțiți ca moștenire atât pentru voi, cât și pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru și cărora li s-au născut fii în mijlocul vostru. Ei să fie pentru voi ca niște băștinași între fiii lui Israel. Să-și primească moștenirea împreună cu voi, în mijlocul semințiilor lui Israel. În orice seminție va locui străinul, acolo îi veți da moștenirea, zice Stăpânul DOMN.
Ezechiel 47:1-23 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
M-a adus înapoi la ușa casei. Și iată că ieșea apă de sub pragul casei, dinspre răsărit, căci fața casei era spre răsărit. Apa se cobora de sub partea dreaptă a casei înspre partea de miazăzi a altarului. M-a scos pe poarta de miazănoapte și m-a făcut să ocolesc pe dinafară până la poarta de răsărit. Și iată că apa curgea din partea dreaptă. Când a înaintat omul acela spre răsărit cu măsura în mână, a măsurat o mie de coți și m-a trecut prin apă; apa îmi venea până la glezne. A mai măsurat iarăși o mie de coți și m-a pus să trec prin apă, și apa îmi venea până la genunchi. A măsurat iarăși o mie de coți și m-a trecut prin ea, și apa îmi venea până la șolduri. A măsurat iarăși o mie de coți, și atunci era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa era atât de adâncă, încât trebuia să înot – un râu care nu se putea trece. El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?” Și m-a luat și m-a adus înapoi pe malul râului. Când m-a adus înapoi, iată că pe malul râului erau o mulțime de copaci pe amândouă părțile. El mi-a zis: „Apa aceasta curge spre ținutul de răsărit, se coboară în câmpie și se varsă în mare și, vărsându-se în mare, apele mării se vor vindeca. Orice făptură vie, care se mișcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul și vor fi o mulțime de pești; căci, pe oriunde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase și, pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, va fi viață. Pescarii vor sta pe malurile lui, de la En-Ghedi până la En-Eglaim, și vor întinde mrejele; vor fi pești de felurite soiuri, ca peștii Mării celei Mari, și vor fi foarte mulți. Mlaștinile și gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă sării. Dar, lângă râul acesta, pe malurile lui, de amândouă părțile, vor crește tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va veșteji și roadele lor nu se vor sfârși; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieși din Sfântul Locaș. Roadele lor vor sluji ca hrană și frunzele lor, ca leac.” Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată hotarele țării pe care o veți împărți ca moștenire celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Iosif va avea două părți. O veți stăpâni unul ca și altul, cum am jurat cu mâna ridicată că o voi da părinților voștri. Țara aceasta vă va cădea deci la împărțeală ca moștenire. Iată hotarele țării: înspre miazănoapte, de la Marea cea Mare, drumul Hetlonului până la Țedad, Humat, Berota, Sibraim, între hotarul Damascului și hotarul Hamatului, Hațer-Haticon, spre hotarul Havranului. Astfel, hotarul va fi de la mare până la Hațar-Enon și, la miazănoapte de el, hotarul Damascului, Țafonului și hotarul Hamatului. Acesta va fi hotarul dinspre miazănoapte. În partea de răsărit, dintre Havran și Damasc, între Galaad și țara lui Israel, hotarul va fi Iordanul, de la hotarul de miazănoapte până la marea de răsărit, și anume până la Tamar. Acesta va fi hotarul de răsărit. Hotarul de miazăzi, înspre miazăzi, va merge de la Tamar până la apele Meriba, de la Cades până la pârâul Egiptului și până la Marea cea Mare. Acesta va fi hotarul de miazăzi. Hotarul de apus va fi Marea cea Mare până la locul unde apucă spre Hamat; acesta va fi hotarul de apus. Țara aceasta o veți împărți între voi, după semințiile lui Israel. O veți împărți însă ca moștenire prin sorți între voi și între străinii care vor locui în mijlocul vostru, acei străini care vor naște copii în mijlocul vostru. Pe aceștia îi veți privi ca pe niște băștinași între copiii lui Israel. Ei să aibă moștenirea prin sorți împreună cu voi între semințiile lui Israel. Străinului îi veți da moștenirea lui în seminția în care va locui”, zice Domnul Dumnezeu.