Exodul 9:1-20 - Compare All Versions

Împărtășește

Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. Dacă nu vrei să-l lași să plece și dacă-l mai oprești, iată, mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi, și anume va fi o ciumă foarte mare. Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel și turmele egiptenilor, așa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.» Domnul a hotărât vremea și a zis: «Mâine va face Domnul lucrul acesta în țară.»’” Și Domnul a făcut așa chiar de a doua zi. Toate turmele egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nicio vită din turmele copiilor lui Israel. Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase, și iată că nicio vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s-a împietrit și n-a lăsat pe popor să plece. Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Umpleți-vă mâinile cu cenușă din cuptor, și Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon. Ea se va preface într-o țărână care va acoperi toată țara Egiptului și va da naștere în toată țara Egiptului, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube pricinuite de niște bășici fierbinți.” Ei au luat cenușă din cuptor și s-au înfățișat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, și ea a dat naștere, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube pricinuite de niște bășici fierbinți. Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise din pricina bubelor, căci bubele erau pe vrăjitori, ca și pe toți egiptenii. Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise. Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață, du-te înaintea lui Faraon și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. Fiindcă de data aceasta am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca să știi că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul. Dacă Mi-aș fi întins mâna și te-aș fi lovit cu ciumă, pe tine și pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ. Dar te-am lăsat să rămâi în picioare ca să vezi puterea Mea și Numele Meu să fie vestit în tot pământul. Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu și dacă nu-l lași să plece, iată, mâine, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră așa de mare cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui și până azi. Pune-ți dar la adăpost turmele și tot ce ai pe câmp. Piatra are să bată pe toți oamenii și toate vitele de pe câmp, care nu vor fi intrat în case, și vor pieri.»’” Aceia dintre slujitorii lui Faraon care s-au temut de Cuvântul Domnului și-au adunat în case robii și turmele.

Apoi DOMNUL i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon și spune-i: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul evreilor: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să-Mi slujească. Căci, dacă refuzi să-l lași să plece și continui să-l oprești, iată, mâna DOMNULUI va aduce o molimă foarte grea peste vitele tale care sunt pe câmp: peste cai, peste măgari, peste cămile, peste cirezi și peste turme. Dar DOMNUL va face deosebire între vitele lui Israel și vitele Egiptului, pentru ca nimic să nu moară din ce este al fiilor lui Israel’»“. DOMNUL a hotărât o vreme, zicând: „Mâine DOMNUL va face acest lucru în țară“. În ziua următoare, DOMNUL a făcut întocmai: toate vitele egiptenilor au murit, dar dintre vitele fiilor lui Israel n-a murit niciuna. Faraon a trimis pe cineva să cerceteze și iată că niciuna dintre vitele fiilor lui Israel n-a murit. Inima lui Faraon însă a rămas împietrită și tot nu a lăsat poporul să plece. DOMNUL le-a zis din nou lui Moise și Aaron: „Umpleți-vă mâinile cu cenușă din cuptor și Moise s-o arunce spre cer, sub privirea lui Faraon. Ea se va transforma într-un praf fin peste toată țara Egiptului și va cauza bube cu puroi pe oameni și pe animale, în toată țara Egiptului“. Ei au luat cenușă din cuptor și s-au înfățișat înaintea lui Faraon. Moise a aruncat-o spre cer și ea a cauzat bube cu puroi pe oameni și pe animale. Vrăjitorii n-au putut să stea înaintea lui Moise din cauza bubelor, pentru că bubele erau și pe vrăjitori, ca pe toți egiptenii. Dar DOMNUL i-a împietrit inima lui Faraon, și acesta nu i-a ascultat, așa cum DOMNUL îi spusese lui Moise. După aceea, DOMNUL i-a zis lui Moise: „Scoală-te dimineață, du-te înaintea lui Faraon și spune-i: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul evreilor: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să-Mi slujească, căci de data aceasta Îmi voi trimite toate urgiile împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca să știi că nu este nimeni ca Mine pe întreg pământul. Căci, dacă Mi-aș fi întins mâna și te-aș fi lovit pe tine și pe poporul tău cu molimă, ai fi pierit de pe pământ. Dar te-am ridicat tocmai pentru scopul acesta: ca să-ți arăt puterea Mea și, astfel, Numele Meu să fie proclamat pe întreg pământul. Încă mai continui să te ridici împotriva poporului Meu ca să nu-l lași să plece? Iată, mâine, pe vremea aceasta, voi face să plouă cu o grindină așa de grea, cum n-a mai fost vreodată în Egipt, din ziua când a fost întemeiat și până acum. De aceea trimite oamenii ca să adăpostească, la loc sigur, vitele tale și tot ce ai pe câmp. Orice om și orice animal care va fi pe câmp și nu la adăpost va muri atunci când grindina va cădea peste el’»“. Aceia dintre slujitorii lui Faraon care s-au temut de Cuvântul DOMNULUI și-au adăpostit slujitorii și vitele în case

Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon și spune-i: «(Dumne)zeul evreilor care se numește Iahve îți zice: ‘Permite poporului Meu să plece ca să Mi se închine. Dacă nu îi vei permite să plece și îl vei opri din nou, mâna lui Iahve va lovi vitele de pe câmp cu o boală contagioasă gravă. Ea va afecta caii, măgarii, cămilele, cirezile și turmele. Dar Iahve va face distincție între vitele lui Israel și vitele Egiptului; și astfel, nimic din ce este al israelienilor nu va muri.’ Iahve a stabilit un timp și a spus că mâine va face să se întâmple acest lucru în țară!»” În următoarea zi, Iahve a făcut așa cum spusese: toate vitele egiptenilor au murit; dar niciuna dintre vitele israelienilor nu a murit. Faraonul a trimis pe cineva (să verifice); și a aflat că nu murise niciuna dintre vitele israelienilor. Dar inima faraonului s-a împietrit; și nici de această dată nu a permis poporului (evreu) să plece. Iahve le-a vorbit din nou lui Moise și lui Aaron, zicându-le: „Umpleți-vă mâinile cu cenușă din cuptor. Moise să o arunce în aer înaintea faraonului. Ea se va transforma într-un praf fin peste toată suprafața Egiptului; și va determina în toată țara, atât pe oameni cât și pe animale, apariția unor bube care vor produce infecție.” Ei au luat cenușă din cuptor și s-au prezentat înaintea faraonului. Moise a aruncat-o spre cer; și ea a produs bube cu infecție pe oameni și pe animale. Vrăjitorii nu au putut veni să se prezinte în fața lui Moise din cauza bubelor; pentru că acestea erau și pe ei, așa cum se întâmplase cu toți egiptenii. Dar Iahve i-a împietrit inima faraonului; și acesta nu le-a aprobat cererea (de plecare din țară), exact cum îi spusese El lui Moise. Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Scoală-te dimineață devreme, du-te înaintea faraonului și spune-i: «(Dumne)zeul evreilor care se numește Iahve, îți zice: ‘Permite poporului Meu să plece ca să Mi se închine; pentru că de această dată Îmi voi trimite toate dezastrele împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău – ca să știi că nu este nimeni ca Mine pe întregul pământ. Dacă Mi-aș fi întins mâna și te-aș fi lovit pe tine împreună cu poporul tău printr-o epidemie, ai fi dispărut de pe pământ. Dar am decis să te las să trăiești ca să îți demonstrez forța Mea; și astfel, despre numele Meu să se vorbească (între oamenii de) pe întregul pământ. Încă te mai opui poporului Meu și nu îi permiți să plece? Atunci să știi că mâine, în aceeași perioadă ca acum, voi face să cadă cea mai devastatoare grindină din câte au venit vreodată în Egipt de când a fost el întemeiat. Deci dă ordin să se adăpostească în locuri de maximă protecție atât oamenii, cât și vitele împreună cu tot ce ai pe câmp. Orice om și orice animal care va fi atunci pe câmp și nu va fi (pus) la adăpost, va muri din cauza grindinei.’»” Între slujitorii faraonului au fost unii care s-au temut de cuvântul lui Iahve. Ei și-au adăpostit sclavii și vitele în case.

Atunci DOMNUL i-a spus lui Moise: Intră la Faraon și spune-i: Astfel vorbește DOMNUL Dumnezeul evreilor: Lasă poporul meu să plece ca să îmi servească. Căci dacă refuzi să îi lași să plece și îi vei ține pe loc, Iată, mâna DOMNULUI este asupra vitelor tale din câmp, asupra cailor, asupra măgarilor, asupra cămilelor, asupra boilor și asupra oilor tale: va fi o ciumă foarte apăsătoare. Și DOMNUL va face deosebire între vitele lui Israel și vitele Egiptului, și nu va muri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel. Și DOMNUL a rânduit un timp cuvenit, spunând: Mâine DOMNUL va face acest lucru în țară. Și DOMNUL a făcut acel lucru a doua zi și toate vitele Egiptului au murit, dar din vitele copiilor lui Israel nu a murit niciuna. Și Faraon a trimis și, iată, nu a murit niciuna dintre vitele israeliților. Și inima lui Faraon s-a împietrit și nu a lăsat poporul să plece. Și DOMNUL le-a spus lui Moise și lui Aaron: Luați-vă mâinile pline cu cenușă din cuptor și Moise să o arunce spre cer înaintea ochilor lui Faraon. Și va deveni țărână în toată țara Egiptului și va fi ulcer, răspândindu-se cu bășici pe om și pe vită, prin toată țara Egiptului. Și au luat cenușă din cuptor și au stat în picioare înaintea lui Faraon; și Moise a aruncat cenușa în sus spre cer; și aceasta a devenit un ulcer, răspândindu-se cu bășici pe om și pe vită. Și magicienii nu au putut sta în picioare înaintea lui Moise din cauza ulcerelor, pentru că ulcerul era peste magicieni și peste toți egiptenii. Și DOMNUL a împietrit inima lui Faraon și nu le-a dat ascultare; precum DOMNUL spusese lui Moise. Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Scoală-te devreme dimineața și stai în picioare înaintea lui Faraon și spune-i: Astfel vorbește DOMNUL Dumnezeul evreilor: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească. Căci de această dată voi trimite toate plăgile mele asupra inimii tale și asupra servitorilor tăi și asupra poporului tău, ca să cunoști că nu este nimeni asemenea mie pe tot pământul. Căci acum îmi voi întinde mâna, ca să te lovesc pe tine și poporul tău cu ciumă; și vei fi stârpit de pe pământ. Și tocmai pentru această cauză te-am ridicat, ca să îmi arăt în tine puterea, și ca numele meu să fie vestit peste tot pământul. Te mai înalți tu însuți împotriva poporului meu, ca să refuzi să îi lași să plece? Iată, mâine, pe timpul acesta, voi face să plouă o grindină foarte apăsătoare, așa cum nu a fost în Egipt de la întemeierea lui chiar până acum. De aceea trimite acum și adună vitele tale și tot ceea ce ai în câmp; căci fiecare om și animal care va fi găsit în câmp și nu va fi adus acasă, grindina va cădea peste ei și vor muri. Cel ce s-a temut de cuvântul DOMNULUI printre servitorii lui Faraon a pus pe servitorii săi și vitele sale să fugă în case

DOMNUL i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon și spune-i: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul evreilor: ‘Lasă-Mi poporul să plece, ca să-Mi slujească! Dacă nu vrei să-l lași să plece și încă îl mai oprești, iată că mâna DOMNULUI va fi împotriva turmelor tale care sunt pe câmp: împotriva cailor, a măgarilor, a cămilelor, a vitelor și a oilor, și va fi o ciumă foarte grea. Dar DOMNUL va face deosebire între vitele lui Israel și vitele egiptenilor, așa că nu va pieri nimic din tot ce este al fiilor lui Israel.’»” DOMNUL a hotărât vremea, zicând: „Mâine va face DOMNUL lucrul acesta în țară.” Și DOMNUL a făcut lucrul acesta chiar a doua zi. Toate vitele egiptenilor au pierit, dar n-a pierit niciuna din vitele fiilor lui Israel. Faraon a trimis să afle: și iată că nu pierise niciuna din vitele lui Israel. Dar inima lui Faraon s-a împietrit și n-a lăsat poporul să plece. DOMNUL le-a zis lui Moise și lui Aaron: „Umpleți-vă mâinile cu cenușă din cuptor, iar Moise s-o arunce spre cer, înaintea lui Faraon! Ea se va preface în pulbere peste toată țara Egiptului și va cauza niște bube umflate și bășici pe oameni și pe vite în toată țara Egiptului.” Ei au luat cenușă din cuptor și s-au înfățișat înaintea lui Faraon. Moise a aruncat-o spre cer, și ea a cauzat niște bube și bășici usturătoare pe oameni și pe vite. Iar vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise din pricina bubelor, căci bubele erau și pe vrăjitori, ca pe toți egiptenii. DOMNUL a îndârjit inima lui Faraon, și Faraon n-a ascultat de ei, după cum îi spusese DOMNUL lui Moise. DOMNUL i-a zis lui Moise: „Trezește-te dis-de-dimineață, înfățișează-te înaintea lui Faraon și spune-i: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul evreilor: ‘Lasă-Mi poporul să plece, ca să-Mi slujească, fiindcă, de data aceasta, voi trimite toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și a poporului tău, ca să știi că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul! Dacă Mi-aș fi întins mâna chiar acum și v-aș fi lovit cu ciumă pe tine și pe poporul tău, ați fi fost nimiciți de pe pământ. Totuși, te-am lăsat să rămâi în picioare ca să-ți arăt puterea Mea, așa încât Numele Meu să fie vestit pe tot pământul. Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu și dacă nu-l lași să plece, iată că, mâine, la ceasul acesta, va bate o grindină așa de grea, cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui și până azi. Așadar, pune-ți la adăpost vitele și tot ce ai pe câmp! Orice om și orice vită care se va găsi pe câmp și nu va fi la adăpost în casă va fi bătut de grindină și va pieri.’»” Aceia dintre slujitorii lui Faraon care s-au temut de Cuvântul DOMNULUI și-au grăbit slujitorii și vitele la adăpost.

Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon și spune-i: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul evreilor: ‘Lasă poporul Meu să plece ca să-Mi slujească! Dacă nu vrei să-l lași să plece și dacă-l mai oprești, iată, mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp: peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi, și anume va fi o ciumă foarte mare. Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel și turmele egiptenilor, așa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.’ Domnul a hotărât vremea și a zis: ‘Mâine va face Domnul lucrul acesta în țară.’»” Și Domnul a făcut așa chiar de a doua zi. Toate turmele egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nicio vită din turmele copiilor lui Israel. Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase: și iată că nicio vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s-a împietrit și n-a lăsat poporul să plece. Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaron: „Umpleți-vă mâinile cu cenușă din cuptor, și Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon! Ea se va preface într-o țărână care va acoperi toată țara Egiptului și va da naștere în toată țara Egiptului, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube pricinuite de niște bășici fierbinți.” Ei au luat cenușă din cuptor și s-au înfățișat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, și ea a dat naștere, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube pricinuite de niște bășici fierbinți. Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise din pricina bubelor, căci bubele erau pe vrăjitori, ca și pe toți egiptenii. Domnul i-a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum îi spusese Domnul lui Moise. Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață, du-te înaintea lui Faraon și spune-i: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul evreilor: ‘Lasă poporul Meu să plece ca să-Mi slujească! Fiindcă de data aceasta am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca să știi că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul. Dacă Mi-aș fi întins mâna și te-aș fi lovit cu ciumă, pe tine și pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ. Dar te-am lăsat să rămâi în picioare ca să vezi puterea Mea și Numele Meu să fie vestit în tot pământul. Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu și dacă nu-l lași să plece, iată, mâine, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră așa de mare, cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui și până azi. Pune-ți dar la adăpost turmele și tot ce ai pe câmp! Piatra are să bată peste toți oamenii și toate vitele de pe câmp, care nu vor fi intrat în case, și vor pieri.’»” Aceia dintre slujitorii lui Faraon care s-au temut de Cuvântul Domnului și-au adunat în case robii și turmele.

Domnul i-a zis lui Moise: „Mergi la Faraón și spune-i: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‹Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească! Căci dacă tu refuzi să-l lași [să plece] și dacă te întărești împotriva lui, iată, mâna Domnului va fi asupra turmelor tale care sunt pe câmp: asupra cailor, asupra măgarilor, asupra cămilelor, asupra vitelor și asupra oilor, [și va fi] o molimă cumplită! Domnul va face deosebire între turmele lui Israél și turmele egipténilor și nu va muri nimic din toate câte sunt ale fiilor lui Israél› ». Domnul a hotărât un timp și a zis: «Mâine va face Domnul lucrul acesta în țară»”. Domnul a făcut aceasta a doua zi. Toate turmele egipténilor au murit, dar din turmele fiilor lui Israél n-a murit niciun [animal]. Faraón a trimis [să vadă] și iată că niciun [animal] din turmele lui Israél nu pierise! Dar inima lui Faraón s-a împietrit și n-a lăsat poporul [să plece]. Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaròn: „Umpleți-vă mâinile cu funingine din cuptor și Moise s-o arunce spre cer înaintea ochilor lui Faraón! Se va face pulbere peste toată țara Egiptului și vor fi bube supurânde care produc bășici pe oameni și pe animale în toată țara Egiptului”. Ei au luat funingine din cuptor și au stat înaintea lui Faraón; Moise a aruncat-o spre cer și ea s-a făcut bube, bășici supurânde pe oameni și pe animale. Magii n-au putut să stea înaintea lui Moise din cauza bubelor, căci bubele erau pe magi și pe toți egipténii. Domnul a împietrit inima lui Faraón și el nu i-a ascultat, după cum îi spusese Domnul lui Moise. Domnul i-a zis lui Moise: „Trezește-te dimineață, stai înaintea lui Faraón și spune-i: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‹Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească! Fiindcă, de data aceasta, voi trimite toate plăgile mele asupra ta, asupra slujitorilor tăi și asupra poporului tău, ca să știi că nu este nimeni ca mine pe tot pământul. Căci dacă mi-aș fi întins mâna și v-aș fi lovit cu ciumă pe tine și pe poporul tău, ai fi fost șters de pe pământ. Însă pentru aceasta te-am lăsat să rămâi [în picioare], ca să vezi puterea mea și ca numele meu să fie vestit pe tot pământul. Dacă te mai ridici împotriva poporului meu nelăsându-l [să plece], iată, eu voi face să plouă mâine pe timpul acesta grindină foarte grea, cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui și până astăzi! Acum, trimite și pune-ți la adăpost turmele și tot ce ai pe câmp! Peste toți oamenii și peste toate animalele care se găsesc pe câmp și nu vor intra în casă va cădea grindină peste ei și vor muri› »”. Aceia dintre servitorii lui Faraón care s-au temut de cuvântul Domnului și-au adunat în grabă în case servitorii și turmele.

Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Te duci la Faraon și-i spui: „Ascultă vorba Domnului, Al Domnului Evreilor: „Să-l lași dar, pe al Meu popor, Ca să se ducă în pustie, Unde să Îmi slujească Mie. De nu-l lași, de te-mpotrivești Și dacă ai să-l mai oprești, Simți-vei mâna Domnului, Asupra ta. Căci brațul Lui, Peste-a ta turmă se va-ntinde Și-ntregul câmp îl va cuprinde, Lovind măgari și cai și boi, Cămile și turme de oi. Cu ciumă o să le lovească Și are să le nimicească. Dar turmele lui Israel Vor fi păzite-atunci, de El; Căci Dumnezeu, seama, va ține, De ceea ce îi aparține Poporului Său – nici o vită, De ciumă, nu va fi lovită, Ci ale Egiptenilor Turme, atuncea, pieri-vor.” Domnul, un timp, a stabilit, Și-a zis: „Mâine e potrivit Ca-n astă țară să-mplinesc Lucrul pe cari, azi, îl vestesc.” A doua zi chiar, Domnu-a vrut Să facă ce-a zis și-a făcut Întocmai, precum a vestit. Turmele, toate, au pierit, Din țara Egiptenilor; Dar cele-ale copiilor Lui Israel, toate, scăpară Fără ca vreo vită să piară. Atuncea, marele-mpărat A vrut a ști ce s-a-ntâmplat: Din turmele lui Israel – Plin de uimire – află el, Că nici o vită n-a pierit. Dar și acum și-a împietrit Inima sa, și-n țara lui, Opri poporul Domnului. Domnul, pe Moise, l-a chemat – Și pe Aron – și-a cuvântat: „Cenușă, din cuptor, luați Și la-mpăratul vă-nturnați. Moise, apoi, sub ochii lui, Către înaltul cerului, Să o arunce de îndată. Cenușa fi-va preschimbată Într-o țărână ce va face – Pe oameni și pe dobitoace – S-apară niște bube rele. Beșici fierbinți, vor naște ele, Pe pielea animalelor Și-a tuturor oamenilor.” Atunci, cenușă au luat, Cei doi, și-au mers la împărat. Sub ochii Faraonului, Către înaltul cerului, Moise, cenușă, a zvârlit. Îndată, ea a devenit O plagă, care s-a întins Peste-al Egiptului cuprins. Pielea locuitorilor – Precum și-a animalelor – Cu bube rele, s-a spuzit. Acestea au pricinuit, Îndată, doar beșici fierbinți, Care-au născut mari suferinți. Toți vrăjitorii s-au umplut De bube și-astfel, n-au putut Ca să se ducă la-mpărat, Atuncea când el i-a chemat. Domnul – așa cum a vorbit Întâi, cu Moise – i-a-mpietrit Inima iar, lui Faraon, Care, de Moise și Aron, Nu s-a lăsat înduplecat, Căci vorba nu le-a ascultat. Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată ce ai de împlinit: Mâine, te scoli de dimineață, Îi ieși lui Faraon în față Și îi transmiți ce îți spun Eu: „Așa vorbește Dumnezeu, Domnul Evreilor: „Îl lasă, Pe-al Meu popor, acum, să iasă Din țara ta, ca, în pustie, Să meargă, să-Mi slujească Mie. Dacă n-asculți de vorba Mea, Îți voi trimite – vei vedea! – În contra ta, de astă dată, Toate urgiile de-ndată, Și voi ținti inima ta. Acestea se vor îndrepta Către întregul tău popor, Către oricare slujitor Din slujba ta, ca să știi bine, Că nu e nimenea ca Mine, Pe al pământului cuprins. Mâna, dacă Mi-aș fi întins, Cu ciumă ca să te lovesc – Pe tine, pe cei cari trăiesc În țară și supuși îți sânt – Ați fi pierit de pe pământ. Însă-n picioare te-am lăsat Să stai – deși n-ai ascultat – Doar ca să vezi ce tare-s Eu Și pentru ca Numele Meu, Pe tot pământu-a fi vestit! Ia seama la ce ți-am vorbit, Căci dacă te împotrivești Și ai să-ncerci să îl oprești Pe-al Meu popor, încă o dată, Mâine, voi face ca să bată – Exact la acest ceas în care Eu îți vorbesc – o piatră mare. Iar piatra care o să vie, Atât de mare o să fie, Cum nu s-a pomenit vreodată, De când e țara-ntemeiată. S-adăpostești – te sfătuiesc – Turmele care se găsesc Pe câmp acum. Să intre-n casă Toți oamenii. Să nu mai iasă, La acel ceas, nimeni, afară, Pentru că iată, au să piară Oameni și vitele aflate Pe câmpuri, când piatra va bate.” Slujbașii Faraonului, Cari, de cuvântul Domnului Teamă aveau, iute s-au dus Și-apoi, la adăpost, și-au pus Turme și robi. Tot ce-au avut, În case-au dus, căci s-au temut.