Exodul 10:1-29
Exodul 10:1-29 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Intră la Faraon, pentru că i-am împietrit inima și inima servitorilor săi, ca să pot arăta aceste semne ale mele înaintea lui; Și ca să spui în urechile fiului tău și a fiului fiului tău, ce lucruri am lucrat în Egipt și semnele mele pe care le-am făcut printre ei, ca ei să știe că eu sunt DOMNUL. Și Moise și Aaron au intrat la Faraon și i-au spus: Astfel vorbește DOMNUL Dumnezeul evreilor: Până când vei refuza să te umilești înaintea mea? Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească. Altfel, dacă refuzi să lași poporul meu să plece, iată, mâine voi aduce lăcustele în cuprinsul tău; Și ele vor acoperi fața pământului, ca nimeni să nu poată vedea pământul; și ele vor mânca rămășița a ceea ce a scăpat, care ți-a rămas de la grindină, și vor mânca fiecare copac care crește pentru tine din câmp; Și ele vor umple casele tale și casele tuturor servitorilor tăi și casele tuturor egiptenilor, ceea ce nici părinții tăi, nici părinții părinților tăi nu au văzut, din ziua de când au fost pe pământ până în această zi. Și s-a întors și a ieșit de la Faraon. Și servitorii lui Faraon i-au spus: Până când acest om va fi o cursă pentru noi? Lasă bărbații să plece, ca să servească pe DOMNUL Dumnezeul lor; încă nu știi că Egiptul este distrus? Și Moise și Aaron au fost aduși din nou la Faraon; iar el le-a spus: Mergeți, serviți DOMNULUI Dumnezeul vostru; dar cine sunt cei ce vor merge? Și Moise a spus: Vom merge cu tinerii noștri și cu bătrânii noștri, cu fiii noștri și cu fiicele noastre, cu turmele noastre și cu cirezile noastre vom merge, pentru că trebuie să ținem o sărbătoare DOMNULUI. Iar el le-a spus: DOMNUL să fie astfel cu voi, precum o să vă las să plecați și micuții voștri; vedeți că răul este înaintea voastră. Nu așa: duceți-vă acum, cei ce sunteți bărbați, și serviți DOMNULUI; căci aceasta ați dorit. Și au fost alungați din prezența lui Faraon. Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ți mâna peste țara Egiptului pentru lăcuste, pentru ca ele să urce peste țara Egiptului și să mănânce fiecare iarbă a pământului, tot ce grindina a lăsat. Și Moise și-a întins toiagul asupra țării Egiptului și DOMNUL a adus un vânt de est peste țară toată ziua aceea și toată noaptea; și când a fost dimineață, vântul de est a adus lăcustele. Și lăcustele au urcat peste toată țara Egiptului și s-au așezat foarte apăsătoare în tot cuprinsul Egiptului; înaintea lor nu au fost astfel de lăcuste ca ele, nici după ele nu vor fi asemenea. Căci ele au acoperit fața întregului pământ, așa că țara s-a întunecat; și au mâncat fiecare iarbă a pământului și tot rodul pomilor pe care grindina i-a lăsat; și nu a rămas niciun lucru verde în copaci, sau în ierburile câmpului, prin toată țara Egiptului. Atunci Faraon a trimis după Moise și Aaron în grabă și a spus: Eu am păcătuit împotriva DOMNULUI Dumnezeul vostru și împotriva voastră. De aceea acum iartă, te rog, păcatul meu numai de această dată și rugați pe DOMNUL Dumnezeul vostru să îndepărteze de la mine numai această moarte. Și a ieșit de la Faraon și l-a implorat pe DOMNUL. Și DOMNUL a întors un vânt foarte puternic din vest, care a îndepărtat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie; nu a rămas nicio lăcustă în tot cuprinsul Egiptului. Dar DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, așa că a refuzat să lase copiii lui Israel să plece. Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ți mâna spre cer, ca să fie întuneric peste țara Egiptului, un întuneric care să poată fi pipăit. Și Moise și-a întins mâna spre cer; și a fost întuneric gros în toată țara Egiptului trei zile. Nu s-au văzut unul pe altul, nici nu s-a ridicat vreunul din locul lui pentru trei zile; dar toți copiii lui Israel au avut lumină în locuințele lor. Și Faraon a chemat pe Moise și a spus: Mergeți, serviți DOMNULUI; numai turmele voastre și cirezile voastre să rămână aici; micuții voștri să meargă de asemenea cu voi. Și Moise a spus: Tu trebuie să ne dai de asemenea sacrificii și ofrande arse, ca să sacrificăm DOMNULUI Dumnezeul nostru. Vitele noastre de asemenea vor merge cu noi, nicio copită nu va rămâne, pentru că dintre ele trebuie să luăm pentru a servi DOMNULUI Dumnezeul nostru; și nu știm cu ce trebuie să servim pe DOMNUL, până ce nu mergem acolo. Dar DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, iar el a refuzat să îi lase să plece. Și Faraon i-a spus: Du-te de la mine, ia seama la tine însuți; să nu mai vezi fața mea, pentru că în ziua când vei vedea fața mea vei muri. Iar Moise a spus: Tu ai vorbit bine, nu voi mai vedea fața ta.
Exodul 10:1-29 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
DOMNUL i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci Eu am împietrit inima lui și inima slujitorilor lui, ca să fac aceste semne în mijlocul lor și ca să istorisești fiului tău și fiului fiului tău cum i-am făcut de pomină pe egipteni și ce semne am făcut în mijlocul lor! Și veți cunoaște că Eu sunt DOMNUL.” Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul evreilor: «Până când te împotrivești să te smerești înaintea Mea? Lasă-Mi poporul să plece, ca să-Mi slujească! Dacă nu vrei să-Mi lași poporul să plece, iată că mâine voi trimite lăcuste pe toată întinderea țării tale. Ele vor acoperi fața pământului, așa încât nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, ce v-a lăsat grindina: toți copacii și ceea ce vă răsare pe ogoare. Vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egiptenilor, lucru pe care nu l-au văzut nici părinții tăi, nici părinții părinților tăi, de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi.»” Moise s-a întors și a ieșit de la Faraon. Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă-i pe oamenii aceștia să plece și să-I slujească DOMNULUI, Dumnezeului lor! Nu vezi că piere Egiptul?” Așa că i-au adus înapoi la Faraon pe Moise și pe Aaron. Faraon le-a zis: „Duceți-vă și slujiți-I DOMNULUI, Dumnezeului vostru! Însă cine sunt cei ce vor merge?” Moise i-a răspuns: „Vom merge cu tinerii noștri și cu bătrânii noștri, cu fiii și cu fiicele noastre, cu turmele noastre și cu vitele noastre, căci vom avea o sărbătoare în cinstea DOMNULUI.” Faraon le-a zis: „Așa să fie DOMNUL cu voi cum vă voi lăsa eu să plecați pe voi și pe copilașii voștri! Vedeți că este rău ce v-ați pus în gând! Nu așa, ci mergeți voi, bărbații, și slujiți-I DOMNULUI, căci așa ați cerut!” Și i-au izgonit dinaintea lui Faraon. Apoi DOMNUL i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului, ca să vină lăcustele peste țara Egiptului și să mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat grindina!” Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului, și DOMNUL a făcut ca toată ziua aceea și toată noaptea peste țară să sufle un vânt dinspre răsărit. Când a venit dimineața, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele. Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s-au așezat pe toată întinderea Egiptului: atât de multe lăcuste cum n-au mai fost niciodată până atunci și nici nu vor mai fi altele asemenea. Au acoperit fața întregului pământ, așa încât acesta s-a întunecat; au mâncat toată verdeața pământului și toate roadele pomilor pe care le lăsase grindina, și n-a rămas nimic verde din copaci sau din iarba câmpului în toată țara Egiptului. Faraon i-a chemat în grabă pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI, Dumnezeului vostru, și împotriva voastră. Dar iartă-mi te rog păcatul, numai de data aceasta, și rugați-L pe DOMNUL, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine urgia aceasta de moarte!” Moise a ieșit de la Faraon și s-a rugat DOMNULUI. DOMNUL a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului. DOMNUL a îndârjit inima lui Faraon, și Faraon nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece. DOMNUL i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, și va fi întuneric peste țara Egiptului, un întuneric așa de gros încât să-l poți pipăi!” Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. Nu se vedeau unii pe alții, și nimeni nu a ieșit din casă timp de trei zile; dar toți fiii lui Israel aveau lumină în așezările lor. Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: „Duceți-vă și slujiți-I DOMNULUI! Numai turmele și vitele voastre să rămână. Copilașii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi.” Moise i-a răspuns: „Chiar dacă ne-ai da tu însuți jertfele și arderile-de-tot pe care le vom aduce DOMNULUI, Dumnezeului nostru, turmele noastre tot ar trebui să meargă cu noi și să nu rămână nicio copită din ele, căci din ele vom lua ca să slujim DOMNULUI, Dumnezeului nostru, și nu știm cum vom sluji DOMNULUI până vom ajunge acolo.” DOMNUL a îndârjit inima lui Faraon, care n-a vrut să-i lase să plece. Faraon i-a zis lui Moise: „Pleacă de la mine! Să nu cumva să-mi mai vezi fața, căci în ziua în care îmi vei vedea fața, vei muri!” Moise i-a zis: „Fie cum spui! Nu-ți voi mai vedea fața.”
Exodul 10:1-29 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci le-am împietrit inima lui și slujitorilor lui ca să fac semnele Mele în mijlocul lor și ca să le istorisești fiului tău și fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor! Și veți cunoaște că Eu sunt Domnul.” Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul evreilor: «Până când ai de gând să nu vrei să te smerești înaintea Mea? Lasă poporul Meu să plece ca să-Mi slujească! Dacă nu vrei să lași poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine niște lăcuste pe toată întinderea țării tale. Ele vor acoperi fața pământului de nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toți copacii care cresc pe câmpiile voastre, vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egiptenilor. Părinții tăi și părinții părinților tăi n-au văzut așa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi.»” Moise a plecat și a ieșit de la Faraon. Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă-i pe oamenii aceștia să plece și să-I slujească Domnului, Dumnezeului lor! Tot nu vezi că piere Egiptul?” I-au întors la Faraon pe Moise și Aaron. „Duceți-vă”, le-a zis el, „și slujiți-I Domnului, Dumnezeului vostru! Care și cine sunt cei ce vor merge?” Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii și bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu oile și boii noștri, căci avem să ținem o sărbătoare în cinstea Domnului.” Faraon le-a zis: „Așa să fie Domnul cu voi cum vă voi lăsa eu să plecați pe voi și pe copiii voștri! Luați seama, căci este rău ce aveți de gând să faceți! Nu, nu, ci duceți-vă voi, bărbații, și slujiți-I Domnului, căci așa ați cerut!” Și i-au izgonit dinaintea lui Faraon. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului, ca să vină lăcustele peste țara Egiptului și să mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra!” Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului, și Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste țară toată ziua și toată noaptea aceea. Dimineața, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele. Lăcustele au venit peste țara Egiptului și s-au așezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese și nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste. Au acoperit toată fața pământului de nu se mai vedea pământul; au mâncat toată iarba de pe pământ și tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra, și n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată țara Egiptului. Faraon i-a chemat îndată pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, și împotriva voastră. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta și rugați-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, să îndepărteze de la mine și urgia aceasta de moarte!” Moise a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului. Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului. Domnul i-a împietrit inima lui Faraon, și Faraon nu i-a lăsat pe copiii lui Israel să plece. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, și va fi întuneric peste țara Egiptului, așa de întuneric de să se poată pipăi!” Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. Nici nu se vedeau unii pe alții și nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel era lumină. Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: „Duceți-vă și slujiți-I Domnului! Să nu rămână în țară decât oile și boii voștri; copiii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi.” Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuți jertfele și arderile-de-tot pe care I le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru, și turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi și să nu rămână o unghie din ele, căci din ele vom lua ca să-I slujim Domnului, Dumnezeului nostru, iar până vom ajunge acolo nu știm ce vom alege ca să-I aducem Domnului.” Domnul i-a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a vrut să-i lase să plece. Faraon i-a zis lui Moise: „Ieși de la mine! Să nu cumva să te mai arăți înaintea mea, căci, în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.” „Da”, a răspuns Moise, „nu mă voi mai arăta înaintea ta!”
Exodul 10:1-29 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon; pentru că am împietrit atât inima lui, cât și a slujitorilor lui. Procedând astfel, am decis ca să fac aceste minuni în mijlocul lor, pentru ca voi să puteți povesti copiilor și nepoților voștri cât de sever i-am tratat pe egipteni și ce minuni am făcut între ei. Iar voi veți avea ocazia să știți că Eu sunt Iahve.” Moise și Aaron s-au dus la faraon și i-au zis: „(Dumne)zeul evreilor care se numește Iahve, îți spune: «Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea? Permite poporului Meu să plece și să Mi se închine. Dacă nu îi vei permite să plece, voi aduce mâine lăcuste în țara ta. Ele vor acoperi teritoriul acesteia; și nimeni nu va mai putea vedea pământul. Vor mânca ce v-a mai rămas după grindină: vor devora (frunzele de la) orice copac care crește pe câmp. Se vor umple cu ele palatele tale, casele slujitorilor tăi și ale tuturor egiptenilor; va fi un fenomen pe care nici părinții, nici părinții părinților tăi nu l-au mai văzut de când sunt ei pe pământ și până astăzi!»” Apoi ei s-au întors și au plecat de la faraon. Slujitorii faraonului i-au zis acestuia: „Până când va fi acest om o capcană pentru noi? Lasă poporul (lui) să plece și să se închine (Dumne)zeului lor numit Iahve! Nici acum nu realizezi că se distruge Egiptul?” Atunci Moise și Aaron au fost aduși la faraon. Acesta le-a zis: „Duceți-vă și închinați-vă (Dumne)zeului vostru numit Iahve! Totuși, vreau să știu cine va merge!” Moise i-a răspuns: „Vom merge împreună cu tinerii și cu bătrânii, cu fiii noștri și cu fiicele noastre, cu turmele și cu cirezile noastre – pentru că urmează să celebrăm o sărbătoare în cinstea lui Iahve!” El le-a zis: „Să fie Iahve cu voi exact cum vă voi lăsa eu să plecați însoțiți de copiii voștri! Vă avertizez că ce intenționați să faceți, este ceva rău! Nu, nu accept acest lucru! Sunt de acord să meargă să se închine lui Iahve doar bărbații voștri; pentru că, de fapt, aceasta a fost cererea voastră (inițială)!” Astfel, ei au fost alungați din fața faraonului. Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului; și ea va fi invadată de lăcuste. Ele vor mânca orice plantă de pe teritoriul Egiptului: tot ce a mai rămas după dezastrul produs de grindină.” Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului. Atunci Iahve a făcut să vină peste țară vântul de la Est care a bătut tot timpul zilei și al nopții. Când s-a făcut dimineață, vântul de Est adusese lăcustele. Acestea au venit în toată țara Egiptului; și s-au așezat pe tot teritoriul ei. Era un roi de lăcuste atât de mare, încât nu a avut vreodată echivalent și nici nu va mai avea. Ele au acoperit întreg teritoriul țării; și astfel, tot pământul a devenit negru. Au mâncat toate plantele din țară și toate fructele pomilor care rămăseseră după dezastrul făcut de grindină. În toată țara Egiptului nu a mai rămas nimic verde – nici între copaci și nici între plantele de câmp. Faraonul s-a grăbit să cheme pe Moise și pe Aaron, cărora le-a zis: „Am păcătuit împotriva (Dumne)zeului vostru care se numește Iahve și împotriva voastră. Iartă-mi și de această dată păcatul; și roagă-te (Dumne)zeului vostru numit Iahve, cerându-i să îndepărteze de la mine această mortală calamitate!” Ei au plecat de la faraon; și Moise s-a rugat din nou lui Iahve. Iahve a făcut să sufle cu mare intensitate – din direcția Vest – un vânt care a luat lăcustele; și astfel, ele au fost aruncate în Marea Roșie. Nu a mai rămas în Egipt nici măcar una. Dar Iahve i-a împietrit inima faraonului; iar acesta nu le-a permis israelienilor să plece. Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer ca să se facă întuneric peste tot teritoriul Egiptului. Acest întuneric va fi atât de pronunțat, încât se va putea pipăi cu mâna!” Moise și-a întins mâna spre cer. Atunci s-a făcut un mare întuneric în toată țara Egiptului. Acest întuneric a durat trei zile. Oamenii nu se puteau vedea unii pe alții; și în timpul celor trei zile, nu s-au deplasat din locul în care erau. Dar toți israelienii au avut lumină acolo unde locuiau. Faraonul l-a chemat pe Moise; și i-a zis: „Duceți-vă și închinați-vă lui Iahve. Copiii voștri pot merge împreună cu voi. Dar turmele și cirezile voastre să rămână aici în țară!” Moise i-a răspuns: „Trebuie să ne permiți să oferim (Dumne)zeului nostru numit Iahve animale arse integral. Deci și vitele noastre trebuie să meargă împreună cu noi! Nicio copită nu va rămâne; pentru că trebuie să alegem dintre ele pe acelea pe care le vom dedica în închinarea noastră înaintea (Dumne)zeului nostru numit Iahve. Nu știm ce (animale) vom folosi pentru a ne închina lui Iahve decât atunci când vom ajunge acolo!” Dar Iahve a împietrit inima faraonului; iar acesta nu a vrut să le permită (evreilor) să plece. Apoi faraonul i-a zis: „Pleacă de la mine! Evită să îmi mai vezi fața; pentru că în ziua în care mi-o vei (mai) vedea, vei muri!” Moise i-a răspuns: „Să se întâmple exact cum ai zis! Nu îți voi mai vedea fața!”
Exodul 10:1-29 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-apoi, astfel a cuvântat: „La Faraon, te duci, grăbit, Și-i spui că Eu am împietrit Inima lor, a tuturor – A lui și-a slujitorilor – Ca să-Mi arăt semnele Mele, Azi, între voi și, despre ele, Fiului tău, să îi vorbești Și-asemeni, să-i mărturisești Și fiului fiului tău – Precum i-ai spus tatălui său – Tot ceea ce s-a petrecut, Cum M-am purtat și ce-am făcut Eu, în Egipt. Astfel, mereu, Veți ști cum că Domnul sunt Eu.” Îndată, Moise și Aron Se duseră la Faraon, Și înaintea lui au spus: „Până când fi-vei nesupus? Cât ai să Mi te-mpotrivești? Când ai de gând să te smerești În fața Mea? Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor, Să-l lași să plece, să-Mi slujească! De nu-l lași, au să năvălească Lăcustele-mpotriva ta. Mâine, ele-n Egipt vor sta, Pentru că Eu ți le trimit. Va fi, de ele-acoperi, Egiptul tot. Când au să cadă, Pământul n-o să se mai vadă. Lăcustele vor fi mâncat Tot ce-a lăsat nevătămat Ploaia de piatră. Au să fie, Roși și copacii din câmpie. De ele, ți se vor umplea Și casa ta, și-asemenea Și ale slujitorilor, Și ale Egiptenilor. Așa ceva, n-au mai văzut Părinții tăi și n-au putut Să vadă nici părinții lor – În țara Egiptenilor – De când ei s-au născut și sânt Locuitori, pe-acest pământ.” Moise, îndată, a ieșit Și-n mare grabă a venit În fața Faraonului. Văzându-l, toți slujbașii lui I-au zis lui Faraon apoi: „Dar cât timp, oare, pentru noi, Omul acesta se vădește, O pacoste? Îngăduiește, Mai bine-acum, poporului Să plece și Domnului lui Să Îi slujească, precum cere. Tu nu vezi că Egiptul piere?” Atunci, pe Moise și Aron, Ei i-au întors la Faraon: „Duceți-vă să Îi slujiți” – Le spuse el – „precum doriți, Lui Dumnezeu. Dar spune-mi cine Sunt cei cari vor pleca cu tine?” „O să luăm, cu noi, copiii, Bătrânii noști’, precum și fiii Și fiicele pe cari le-avem. Boii și oile mai vrem Să le luăm, cu noi, la drum, Pentru că trebuie acum, Ca în a Domnului onoare, Să prăznuim o sărbătoare” – Răspuns-au Moise și Aron. Atunci, măritul Faraon, Furios, vorbit-a celor doi: „Numai așa fie cu voi Al vostru Domn și Dumnezeu, Precum o să vă-ngădui eu, Din țara mea, ca să plecați, Cu-ai voștri fii! Mă ascultați: E foarte rău ceea ce vrei Să faci acum! Seama să iei, Căci altfel, mă împotrivesc! De vreți însă, vă învoiesc Pe voi – bătrânii – să porniți La drum, să mergeți să-I slujiți Lui Dumnezeu, cum ați voit.” În urmă, el i-a izgonit, Din fața sa, pe amândoi. Domnul i-a zis lui Moise-apoi: „Întindeți mâna peste țară Și, de îndat’, au să apară Lăcustele, peste pământ, Iar ierburile, ce mai sânt – Care de piatră-au fost scăpate – De ele-acum vor fi mâncate.” Moise, toiagul, și-a întins Peste-al Egiptului cuprins, Iar Domnul a făcut să bată Un vânt atunci, în țara toată. O zi și-o noapte, a suflat Vântul acel și-a adunat Lăcustele din răsărit. Când zorii zilei s-au ivit, De ele, țara s-a umplut, Căci nicicând nu s-a mai văzut, În lume, un astfel de roi. Și nici în vremile de-apoi, Așa ceva, n-o să mai fie Și-astfel de roiuri n-au să vie. Lăcustele-au acoperit Totul, de nu s-a mai zărit Pământul. Ele au mâncat Iarba care s-a mai aflat, În țara Egiptenilor Și au ros rodul pomilor. Tot ce fusese ocolit De piatră, fost-a nimicit De furia lăcustelor. În țara Egiptenilor, Verde, n-a mai rămas nimic: Frunza-n copaci și-al ierbii spic Au dispărut – tot s-a distrus. Atunci, îndat-a fost adus Moise cu frate’ său, Aron, Și-nfățișați lui Faraon. Acesta zise: „Negreșit, Iată că am păcătuit Față de Domnul Dumnezeu Și-apoi față de voi toți. Eu Vreau să vă rog acuma, iată, Să îmi iertați, încă o dată, Păcatul și să încercați Pe Domnul să-L înduplecați, Să se îndure de-a mea soarte Și-astă urgie, care, moarte, În jurul ei, a semănat, S-o-ndepărteze de îndat’.” Moise și frate’ său, Aron, Plecară, de la Faraon. Când au ieșit din fața lui, S-au dus ‘naintea Domnului Și rugăciuni I-au înălțat. Atuncea, El a-ndepărtat Toate lăcustele din țară. Un vânt puternic, a pus iară, Să bată-acum, dinspre apus. Acesta a luat pe sus Și-a azvârlit întregul roi, În Marea Roșie apoi, Unde lăcustele pieriră, Căci apele le înghițiră. Dar Faraon și-a împietrit Inima iar – cum a voit Domnul, din nou – și astfel, el Nu l-a lăsat pe Israel, Să părăsească țara lui, Ca să slujească Domnului. Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată, acum ce am să-ți cer: Să îți ridici mâna, spre cer, Căci bezna grea se va întinde Și-ntreg Egiptul va cuprinde. Această beznă ce-o să vie, Atât de deasă o să fie, Că va putea fi pipăită.” Porunca dată, împlinită A fost de Moise, imediat. Spre cer, brațul și-a ridicat Și-o mare beznă s-a întins Peste-al Egiptului cuprins. Trei zile bezna a ținut. Nimeni, nimic, n-a mai văzut Și nimeni nu s-a-ncumetat Atunci, să se fi ridicat Din locul lui. Unde-a șezut Israel – în al său ținut – A fost, în acel timp, lumină. Moise a fost chemat să vină La Faraon, care i-a zis: „Vă las, așa cum v-am promis, Să mergeți și să Îi slujiți Lui Dumnezeu. Însă, să știți, Că trebuie ca să lăsați Aici, și oi și boi. Luați Pe-ai voștri fii numai, cu voi.” Astfel răspunse Moise-apoi: „Chiar dacă tu – căci știm că ai – Voiești ca nouă să ne dai Ceea ce trebuie jertfit, Precum și ce e rânduit Să fie ardere de tot Adusă Domnului, nu pot A lăsa turmele la voi. Ci ele vor pleca cu noi, Căci nici o unghie nu poate Rămâne-aici. Vor pleca toate. Din ele doar, lua-vom noi, Jertfe care vor fi apoi, Aduse Domnului, căci știm Cum trebuie să Îi slujim. Și doar la locul potrivit Afla-vom ce e nimerit, Din rândul turmei, să luăm, Și Domnului să-I închinăm.” Dar după voia Domnului, Inima Faraonului – Din nou acum – s-a împietrit Și astfel, nu s-a învoit Să-i lase – precum a promis – Să plece și de-aceea-a zis El, către Moise, mâniat: „Ieși de la mine, imediat! Să nu-ndrăznești ca să mai vii, În față-mi, pentru că, să știi, Că de mai dau ochii cu tine, Nu are să îți fie bine! Deci, să nu spui că nu ți-am zis: Voi pune ca să fii ucis!” „Da!”– zise Moise – „Nu voi sta, De-acuma, înaintea ta!”
Exodul 10:1-29 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Domnul i-a zis lui Moise: „Mergi la Faraón, căci eu le-am împietrit inima lui și inima slujitorilor lui, ca să pun aceste semne ale mele în mijlocul lor, ca să povestești în auzul fiului tău și fiului fiului tău cum m-am purtat cu egipténii și ce semne am pus în mijlocul lor! Și veți cunoaște că eu sunt Domnul”. Moise și Aaròn s-au dus la Faraón și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: «Până când [ai tu de gând] să refuzi să te umilești înaintea mea? Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească! Căci dacă refuzi să lași poporul meu [să plece], iată, eu voi aduce mâine lăcuste în hotarele tale! Ele vor acoperi suprafața pământului, încât nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a scăpat nevătămat, ce a rămas în urma grindinii, vor devora toți copacii voștri care cresc pe câmpii și vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egipténilor. Așa ceva n-au văzut nici părinții tăi și nici părinții părinților tăi de când sunt ei pe pământ până în ziua de astăzi»”. [Moise] s-a întors și a ieșit de la Faraón. Slujitorii lui Faraón i-au zis: „Până când are să fie acesta o cursă pentru noi? Lasă oamenii aceștia [să plece] și să-i slujească Domnului Dumnezeului lor! Încă nu recunoști că Egiptul este ruinat?”. I-au întors pe Moise și Aaròn la Faraón și el le-a zis: „Mergeți și slujiți Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care vor merge?”. Moise a zis: „Vom merge cu tinerii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu turmele și cirezile noastre vom merge; căci pentru noi este sărbătoare a Domnului”. El le-a zis: „Așa să fie Domnul cu voi după cum vă voi lăsa [să plecați] pe voi și pe copiii voștri! Vedeți însă că este rău ce aveți de gând să faceți! Nu, așa nu! Mergeți deci voi, bărbații, și slujiți Domnului, pentru că voi asta căutați!”. Și i-au alungat dinaintea lui Faraón. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului, ca să vină lăcustele! Să vină peste țara Egiptului și să mănânce toată iarba pământului și tot ce a mai lăsat grindina!”. Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului și Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste țară toată ziua aceea și toată noaptea. Când s-a făcut dimineață, vântul dinspre răsărit a adus lăcustele. Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s-au așezat în toate ținuturile Egiptului; și erau atât de multe lăcuste, cum nu mai fuseseră înainte și nici nu vor mai fi după. Niciodată nu fuseseră atât de multe lăcuste ca atunci și nici nu vor mai fi vreodată asemenea. Au acoperit fața întregii țări și țara s-a întunecat; au mâncat toată iarba din țară și tot rodul pomilor pe care îl lăsase grindina; n-a rămas nimic verde pe copaci, nici în iarba câmpului, în toată țara Egiptului. Faraón s-a grăbit să-i cheme pe Moise și pe Aaròn și le-a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru și împotriva voastră. Acum, iartă-mi, te rog, păcatul și de data aceasta și rugați-l pe Domnul Dumnezeul vostru; numai să îndepărteze de la mine această moarte”. [Moise] a ieșit de la Faraón și s-a rugat Domnului. Domnul a întors un vânt dinspre mare foarte puternic, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie. N-a mai rămas nicio lăcustă în toate hotarele Egiptului. Domnul a împietrit inima lui Faraón și acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israél [să plece]. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer și va fi întuneric peste țara Egiptului, un întuneric să-l pipăi cu mâna!”. Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. Nu se vedea om cu om și nimeni nu s-a ridicat din locul lui timp de trei zile. Dar la toți fiii lui Israél era lumină în locuințele lor. Faraón l-a chemat pe Moise și a zis: „Mergeți și slujiți Domnului! Numai turmele și cirezile voastre să rămână; copiii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi”. Moise a zis: „Chiar dacă tu vei pune în mâinile noastre jertfele și arderile de tot pe care le vom face pentru Domnul Dumnezeul nostru, turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi; nicio copită nu va rămâne, căci din ele vom aduce jertfă Domnului Dumnezeului nostru. Iar noi nu știm ce vom jertfi Domnului până nu vom ajunge acolo”. Domnul a împietrit inima lui Faraón și el n-a vrut să-i lase [să plece]. Faraón i-a zis: „Pleacă de la mine! Ai grijă să nu-mi mai vezi fața, căci în ziua în care vei vedea fața mea, vei muri”. Moise a zis: „Așa cum ai spus, nu voi mai vedea fața ta”.
Exodul 10:1-29 Noua Traducere Românească (NTR)
Apoi DOMNUL i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima atât lui, cât și slujitorilor săi, ca să fac aceste semne ale Mele în mijlocul lor, iar voi să puteți istorisi în auzul copiilor și al nepoților voștri cât de aspru M-am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor și, astfel, să știți că Eu sunt DOMNUL“. Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea? Lasă-Mi poporul să plece ca să-Mi slujească. Căci, dacă refuzi să-Mi lași poporul să plece, iată, voi aduce mâine lăcuste pe teritoriul tău. Ele vor acoperi întinderea țării și nimeni nu va mai putea vedea pământul. Ele vor devora tot ce v-a mai rămas după grindină, vor devora orice copac care crește pe câmp și îți vor umple palatele, casele slujitorilor tăi și ale tuturor egiptenilor. Va fi ceva ce nici părinții, nici strămoșii tăi n-au văzut de când sunt ei pe pământ și până în ziua de azi»“. Apoi ei s-au întors și au ieșit de la Faraon. Slujitorii lui Faraon i-au zis acestuia: „Până când va fi omul acesta o capcană pentru noi? Lasă-i pe oamenii aceștia să plece ca să slujească DOMNULUI, Dumnezeul lor. Încă nu înțelegi că Egiptul este ruinat?“. Moise și Aaron au fost aduși înapoi la Faraon și el le-a zis: ‒ Duceți-vă! Slujiți DOMNULUI, Dumnezeul vostru! Dar cine dintre voi va merge? Moise i-a răspuns: ‒ Vom merge cu tinerii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu turmele și cirezile noastre, pentru că avem de ținut o sărbătoare în cinstea DOMNULUI. El le-a zis: ‒ Așa să fie DOMNUL cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe copiii voștri! Aveți grijă, căci știu că aveți de gând să faceți ceva rău! Nu așa; duceți-vă doar voi, bărbații, și slujiți DOMNULUI, căci aceasta ați cerut. Și au fost alungați dinaintea lui Faraon. După aceea, DOMNUL i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului, ca să iasă lăcustele peste ea și să devoreze orice plantă din țara Egiptului, tot ce a mai rămas după grindină“. Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului, și DOMNUL a adus vântul de est peste țară toată ziua aceea și toată noaptea. Când s-a făcut dimineață, vântul de est a adus lăcustele. Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s-au așezat pe întreg teritoriul ei. Era un roi de lăcuste atât de numeros, cum n-a mai fost vreodată și nu va mai fi. Ele au acoperit întreaga țară, și tot pământul s-a înnegrit. Au devorat toate plantele din țară și tot rodul pomilor pe care l-a lăsat grindina. În toată țara Egiptului n-a mai rămas nimic verde, nici copaci și nici plante pe câmp. Faraon i-a chemat repede pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI, Dumnezeul vostru, și împotriva voastră. Iartă-mi păcatul și de data aceasta și rugați-vă DOMNULUI, Dumnezeul vostru, mai ales ca să îndepărteze de la mine această urgie de moarte“. Moise a ieșit de la Faraon și s-a rugat DOMNULUI. DOMNUL a făcut să sufle dinspre vest un vânt foarte puternic, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie. Nicio lăcustă n-a rămas pe întreg teritoriul Egiptului. Dar DOMNUL i-a împietrit inima lui Faraon și acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece. Apoi DOMNUL i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer și va fi întuneric peste toată țara Egiptului, atât de întuneric, încât să-l poți pipăi“. Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. Nu se vedeau unii pe alții și timp de trei zile nu s-a ridicat niciunul din locul în care era. Dar toți fiii lui Israel au avut lumină în locuințele lor. Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: ‒ Duceți-vă! Slujiți DOMNULUI. Familiile voastre pot merge cu voi, însă turmele și cirezile voastre vor rămâne. Moise a răspuns: ‒ Ne vei da tu în mâini jertfe și arderi-de-tot, pe care să le aducem DOMNULUI, Dumnezeul nostru? Și vitele noastre trebuie să meargă cu noi. Nicio copită nu va rămâne, căci din ele vom lua ca să-I slujim DOMNULUI, Dumnezeul nostru, și până vom ajunge acolo nu știm ce vom folosi ca să-I slujim DOMNULUI. Dar DOMNUL i-a împietrit inima lui Faraon și acesta n-a vrut să-i lase să plece. Apoi Faraon i-a zis: ‒ Pleacă de la mine! Ferește-te să-mi mai vezi fața, pentru că, în ziua în care-mi vei vedea fața, vei muri. Moise i-a răspuns: ‒ Să fie precum ai zis. Nu-ți voi mai vedea fața.
Exodul 10:1-29 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima lui și a slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele în mijlocul lor și ca să istorisești fiului tău și fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor. Și veți cunoaște că Eu sunt Domnul.” Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‘Până când ai de gând să nu vrei să te smerești înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. Dacă nu vrei să lași pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine niște lăcuste pe toată întinderea țării tale. Ele vor acoperi fața pământului, de nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toți copacii care cresc pe câmpiile voastre, îți vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egiptenilor. Părinții tăi și părinții părinților tăi n-au văzut așa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi.’” Moise a plecat și a ieșit de la Faraon. Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece și să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?” Au întors la Faraon pe Moise și Aaron. „Duceți-vă”, le-a zis el, „și slujiți Domnului Dumnezeului vostru. Care și cine sunt cei ce vor merge?” Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu oile și boii noștri, căci avem să ținem o sărbătoare în cinstea Domnului.” Faraon le-a zis: „Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe copiii voștri! Luați seama, căci este rău ce aveți de gând să faceți! Nu, nu, ci duceți-vă voi, bărbații, și slujiți Domnului, căci așa ați cerut.” Și i-au izgonit dinaintea lui Faraon. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului, ca să vină lăcustele peste țara Egiptului și să mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra.” Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului, și Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste țară toată ziua și toată noaptea aceea. Dimineața, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele. Lăcustele au venit peste țara Egiptului și s-au așezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese și nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste. Au acoperit toată fața pământului, de nu se mai vedea pământul; au mâncat toată iarba de pe pământ și tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra, și n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată țara Egiptului. Faraon a chemat îndată pe Moise și pe Aaron și a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru și împotriva voastră. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta și rugați pe Domnul Dumnezeul vostru să depărteze de la mine și urgia aceasta de moarte!” Moise a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului. Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului. Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, și va fi întuneric peste țara Egiptului, așa de întuneric de să se poată pipăi.” Moise și-a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. Nici nu se vedeau unii pe alții și nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel era lumină. Faraon a chemat pe Moise și a zis: „Duceți-vă și slujiți Domnului! Să nu rămână în țară decât oile și boii voștri; copiii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi.” Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuți jertfele și arderile-de-tot pe care le vom aduce Domnului Dumnezeului nostru, și turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi și să nu rămână o unghie din ele, căci din ele vom lua ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru, iar până vom ajunge acolo, nu știm ce vom alege ca să aducem Domnului.” Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a vrut să-i lase să plece. Faraon a zis lui Moise: „Ieși de la mine! Să nu cumva să te mai arăți înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.” „Da!”, a răspuns Moise, „nu mă voi mai arăta înaintea ta.”