Deuteronomul 29:1-29
Deuteronomul 29:1-29 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Acestea sunt cuvintele legământului, pe care DOMNUL a poruncit lui Moise, ca să îl facă cu copiii lui Israel în țara Moabului, în afară de legământul pe care l-a făcut cu ei în Horeb. Și Moise a chemat pe tot Israelul și le-a spus: Ați văzut tot ce a făcut DOMNUL înaintea ochilor voștri în țara Egiptului, lui Faraon și tuturor servitorilor lui și întregii lui țări; Marile ispite pe care ochii tăi le-au văzut, semnele și acele mari miracole, Totuși DOMNUL nu v-a dat o inimă să pătrundeți și ochi să vedeți și urechi să auziți, până în această zi. Și v-am condus patruzeci de ani prin pustiu, hainele voastre nu s-au învechit pe voi și sandaua ta nu s-a învechit pe piciorul tău. Nu ați mâncat pâine, nici nu ați băut vin sau băutură tare, ca să cunoașteți că eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru. Și când ați ajuns la acest loc, Sihon, împăratul Hesbonului, și Og, împăratul Basanului, au ieșit împotriva noastră la bătălie și noi i-am lovit, Și le-am luat țara și am dat-o ca moștenire rubeniților și gadiților și la jumătate din tribul lui Manase. Păziți de aceea cuvintele acestui legământ și împliniți-le, ca să prosperați în tot ce faceți. Voi stați în picioare astăzi cu toții înaintea DOMNULUI Dumnezeul vostru, căpeteniile triburilor voastre, bătrânii voștri și administratorii voștri, toți bărbații lui Israel, Micuții voștri, soțiile voastre și străinul tău care este în mijlocul taberei tale, de la tăietorul lemnului tău până la aducătorul apei tale, Ca să intri în legământ cu DOMNUL Dumnezeul tău și în jurământul său, pe care DOMNUL Dumnezeul tău îl face cu tine astăzi, Ca să te întemeieze astăzi ca popor al său și să îți fie Dumnezeu, precum ți-a spus și precum a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob. Și nu numai cu voi fac acest legământ și acest jurământ; Ci cu acela care stă în picioare aici astăzi cu noi înaintea DOMNULUI Dumnezeul nostru și de asemenea cu cel care nu este astăzi aici, cu noi, (Pentru că știți cum am locuit noi în țara Egiptului; și cum am trecut prin mijlocul națiunilor printre care ați trecut; Și ați văzut urâciunile lor și idolii lor, lemn și piatră, argint și aur, care erau printre ei), Ca nu cumva să fie între voi vreun bărbat, sau femeie sau familie sau trib, a cărui inimă să se întoarcă astăzi de la DOMNUL Dumnezeul nostru, ca să meargă și să servească dumnezeilor acestor națiuni, ca nu cumva să fie între voi o rădăcină care aduce fiere și pelin; Și să se întâmple, când aude cuvintele acestui blestem, să se binecuvânteze singur în inima sa, spunând: Voi avea pace, deși umblu în imaginația inimii mele, ca să adaug beția la sete; DOMNUL nu îl va scuti, ci furia DOMNULUI și gelozia lui vor fumega împotriva acelui bărbat și vor veni peste el toate blestemele care sunt scrise în cartea aceasta și DOMNUL îi va șterge numele de sub cer. Și DOMNUL îl va separa ca rău dintre toate triburile lui Israel, conform cu toate blestemele legământului care sunt scrise în cartea aceasta a legii, Astfel încât generația care va veni din copiii voștri, care se va ridica după voi și străinul care va veni dintr-o țară îndepărtată, vor spune când vor vedea plăgile țării acesteia și bolile pe care DOMNUL le-a pus pe ea; Și că toată țara ei este pucioasă și sare, arzând, că nu este semănată, nici nu rodește, nici nu crește vreo iarbă în ea, ca dărâmarea Sodomei și Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care le-a dărâmat DOMNUL în furia sa și în mânia sa, Chiar toate națiunile vor spune: Pentru ce a făcut astfel DOMNUL acestei țări? Ce înseamnă dogoarea acestei mari furii? Atunci ei vor spune: Pentru că au părăsit legământul DOMNULUI Dumnezeul părinților lor, pe care l-a făcut cu ei când i-a scos din țara Egiptului, Fiindcă au mers și au servit altor dumnezei și li s-au închinat, dumnezei pe care ei nu i-au cunoscut și el nu li i-a dat, Și mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva acestei țări, ca să aducă asupra ei toate blestemele care sunt scrise în această carte, Și DOMNUL i-a dezrădăcinat din țara lor în furie și în mânie și cu mare indignare și i-a aruncat într-o altă țară, ca în ziua aceasta. Tainele aparțin DOMNULUI Dumnezeul nostru, dar cele revelate ne aparțin nouă și copiilor noștri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele acestei legi.
Deuteronomul 29:1-29 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Acestea sunt cuvintele legământului pe care DOMNUL i-a poruncit lui Moise să-l încheie cu fiii lui Israel în țara Moabului, în afară de legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb. Moise i-a chemat pe toți copiii lui Israel și le-a zis: „Voi ați văzut tot ce le-a făcut DOMNUL sub ochii voștri, în țara Egiptului, lui Faraon, tuturor slujitorilor lui și întregii lui țări: încercările mari pe care le-au văzut ochii voștri, semnele și minunile acelea mari. Dar DOMNUL nu v-a dat inimă să pricepeți, nici ochi să vedeți, nici urechi să auziți, până în ziua de azi. Totuși, El zice: «Eu v-am călăuzit patruzeci de ani în pustiu; hainele de pe voi nu s-au învechit și încălțămintea din picioare nu s-a învechit; pâine n-ați mâncat, iar vin și băutură amețitoare n-ați băut, ca să cunoașteți că Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.» Ați ajuns în locul acesta; Sihon, regele Heșbonului, și Og, regele Bașanului, ne-au ieșit înainte, ca să lupte cu noi, și i-am bătut. Le-am luat țara și le-am dat-o moștenire rubeniților, gadiților și unei jumătăți din seminția manasiților. Păziți deci cuvintele legământului acestuia și împliniți-le, ca să izbutiți în tot ce veți face! Astăzi voi stați cu toții înaintea DOMNULUI, Dumnezeului vostru: căpeteniile semințiilor voastre, bătrânii voștri, dregătorii voștri, toți bărbații din Israel, copiii voștri, nevestele voastre și străinul care este în mijlocul taberei voastre, de la cel ce vă taie lemne până la cel ce vă scoate apă, ca să intrați în legământ cu DOMNUL, Dumnezeul vostru, prin jurământul pe care DOMNUL, Dumnezeul vostru, îl încheie cu voi astăzi, ca să vă facă astăzi poporul Lui și El să fie Dumnezeul vostru, după cum v-a spus și după cum le-a jurat părinților voștri Avraam, Isaac și Iacov. Nu numai cu voi închei eu acest legământ, însoțit de jurământ; îl închei atât cu cei ce sunt aici de față și stau astăzi înaintea DOMNULUI, Dumnezeului nostru, cât și cu cei ce nu sunt aici de față astăzi. Voi știți cum am locuit în țara Egiptului și cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe la care am fost. Ați văzut urâciunile lor și idolii din lemn și din piatră, din argint și din aur care erau la ele. Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminție a căror inimă să se abată azi de la DOMNUL, Dumnezeul nostru, ca să meargă să le slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu cumva să fie printre voi vreo rădăcină care să dea lăstari de otravă și pelin. Dacă cineva a auzit cuvintele jurământului acestuia și se încurajează în inima lui zicându-și: «Voi avea pace, chiar dacă aș umbla în îndărătnicia inimii mele», acela va aduce nenorocire atât peste pământul ud, cât și peste cel uscat. DOMNUL nu-l va ierta, ci mânia DOMNULUI și gelozia Lui se vor aprinde împotriva lui, toate blestemele scrise în cartea aceasta se vor abate peste el și DOMNUL îi va șterge numele de sub cer. DOMNUL îl va pune deoparte, spre pieire, din toate semințiile lui Israel, după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii. Generația următoare – fiii voștri care se vor ridica după voi, precum și străinul care va veni dintr-o țară depărtată – va vedea urgiile țării acesteia și bolile cu care o va lovi DOMNUL – pucioasa, sarea și tot pământul ars, unde nu se seamănă, nu încolțește și nu crește niciun fir verde, ca la spulberarea Sodomei, Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care le-a spulberat DOMNUL în mânia și în urgia Lui. Atunci toate neamurile vor zice: «De ce i-a făcut DOMNUL astfel țării acesteia? De ce S-a aprins cu o mânie așa de mare?» Atunci li se va răspunde: «Pentru că au părăsit legământul DOMNULUI, Dumnezeului părinților lor, pe care l-a încheiat când i-a scos din țara Egiptului; pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei și să li se închine, dumnezei pe care ei nu-i cunoșteau și pe care nu li-i dăduse. De aceea s-a aprins DOMNUL de mânie împotriva acestei țări și a adus peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta. DOMNUL i-a smuls din pământul lor cu mânie, cu urgie și cu aprindere mare și i-a izgonit într-o altă țară, cum sunt și azi.» Lucrurile ascunse sunt ale DOMNULUI, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale fiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.
Deuteronomul 29:1-29 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Iată cuvintele legământului pe care i-a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în țara Moabului, în afară de legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb. Moise a chemat tot Israelul și le-a zis: „Ați văzut tot ce le-a făcut Domnul sub ochii voștri, în țara Egiptului, lui Faraon, tuturor supușilor lui și întregii lui țări: marile încercări pe care ți le-au văzut ochii, minunile și semnele acelea mari. Dar Domnul nu v-a dat minte să pricepeți, nici ochi să vedeți, nici urechi să auziți până în ziua de azi. Totuși, El zice: «Eu v-am călăuzit patruzeci de ani în pustie; hainele nu vi s-au învechit pe voi și încălțămintea nu vi s-a învechit în picior; pâine n-ați mâncat și n-ați băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.» Ați ajuns în locul acesta; Sihon, împăratul Hesbonului, și Og, împăratul Basanului, ne-au ieșit înainte ca să ne bată, și i-am bătut. Le-am luat țara și le-am dat-o în stăpânire rubeniților, gadiților și la jumătate din seminția manasiților. Să păziți dar cuvintele legământului acestuia și să le împliniți, ca să izbutiți în tot ce veți face. Astăzi stați înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi toți, căpeteniile semințiilor voastre, bătrânii voștri, mai-marii oștirii voastre, toți bărbații din Israel, copiii voștri, nevestele voastre și străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ți taie lemne până la cel ce-ți scoate apă – stai ca să intri în legământ cu Domnul, Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ și pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl încheie cu tine în ziua aceasta, ca să te facă azi poporul Lui și El să fie Dumnezeul tău, cum ți-a spus și cum le-a jurat părinților tăi Avraam, Isaac și Iacov. Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ, ci atât cu cei ce sunt aici printre noi, de față, în ziua aceasta înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cât și cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta. Știți cum am locuit în țara Egiptului și cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-ați străbătut. Ați văzut urâciunile și idolii lor, lemnul și piatra, argintul și aurul care erau la ele. Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie și nici seminție a căror inimă să se abată azi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să se ducă să le slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să aducă otravă și pelin. Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui și să zică: «Voi avea pace chiar dacă aș urma după pornirile inimii mele și chiar dacă aș adăuga beția la sete.» Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia și gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, și Domnul îi va șterge numele de sub ceruri. Domnul îl va despărți, spre pieirea lui, din toate semințiile lui Israel și-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii. Vârsta de oameni care vor veni, copiii voștri care se vor naște după voi și străinul care va veni dintr-o țară îndepărtată, la vederea urgiilor și a bolilor cu care va lovi Domnul țara aceasta – la vederea pucioasei, a sării și a arderii întregului ținut, unde nu va fi nici sămânță, nici rod, nici iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, a Gomorei, a Admei și a Țeboimului, pe care le-a nimicit Domnul în mânia și urgia Lui –, toate neamurile vor zice: «Pentru ce a făcut Domnul astfel țării acesteia? Pentru ce această mânie aprinsă, această mare urgie?» Și li se va răspunde: «Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul părinților lor, când i-a scos din țara Egiptului; pentru că s-au dus să le slujească altor dumnezei și să se închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoșteau și pe care nu li-i dăduse Domnul. De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei țări și a adus peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta. Domnul i-a smuls din țara lor cu mânie, cu urgie, cu o mare iuțime și i-a aruncat într-o altă țară, cum se vede azi.» Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.
Deuteronomul 29:1-29 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Acesta este conținutul legământului pe care Iahve i-a poruncit lui Moise să îl ratifice cu israelienii la Moab. El era alt legământ, diferit de cel pe care l-a ratificat cu ei la Horeb. Moise i-a chemat pe toți israelienii; și le-a spus: „Ați văzut tot ce a făcut Iahve în fața ochilor voștri, pe teritoriul Egiptului: lui Faraon, tuturor slujitorilor acestuia și întregii lui țări. Ochii voștri au asistat la acele testări (ale egiptenilor) și la miracole. Dar Iahve nu v-a dat minte să înțelegeți, nici ochi să vedeți și nici urechi să ascultați – până astăzi. Patruzeci de ani, cât v-am condus prin deșert, nu s-au învechit hainele pe care le-ați purtat și nici nu s-a tocit încălțămintea în picioarele voastre. Nu v-ați hrănit cu pâine. Nu ați băut nici vin, nici băutură accentuat alcoolizată. În acest timp, ați cunoscut că Iahve este (Dumne)zeul vostru. Când am ajuns în acest loc, Sihon – regele Heșbonului – și Og – regele Bașanului – au venit înaintea noastră, ca să se lupte cu noi; dar i-am învins. Le-am luat țara și am dat-o ca moștenire rubeniților, gadiților și unei jumătăți din tribul lui Manase. Să respectați ce se spune prin cuvintele acestui legământ și să vă conformați cerințelor lor, ca să prosperați în tot ce veți face. Astăzi stați toți bărbații lui Israel în prezența Dumnezeului vostru numit Iahve, împreună cu conducătorii triburilor voastre, cu bătrânii voștri, și cu administratorii voștri. Sunteți aici împreună cu copiii voștri, cu soțiile voastre și cu străinul care este în tabăra voastră. Stați adunați de la cel care vă taie lemne, până la cel care vă scoate apă – ca să participați la ratificarea legământului cu Dumnezeul vostru care se numește Iahve. Acest legământ care va fi făcut cu voi astăzi, este unul care implică jurământ. Și astfel, Iahve dorește să vă facă astăzi poporul Lui, așa cum v-a promis și cum deja jurase strămoșilor voștri: lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. Nu numai cu voi ratific acest legământ făcut prin jurământ. El va fi valabil atât pentru cei care stau astăzi aici, înaintea Dumnezeului nostru care se numește Iahve, cât și pentru aceia care nu sunt aici. Voi știți cum ați locuit în țara Egiptului și cum ați trecut prin mijlocul popoarelor al căror teritoriu l-ați parcurs. Ați văzut faptele oribile pe care le comit aceia și idolii lor făcuți din lemn și din piatră, din argint și din aur. Să nu existe printre voi niciun bărbat, nicio femeie, niciun clan și niciun trib a căror inimă să se întoarcă astăzi de la Dumnezeul nostru numit Iahve, ducându-se să slujească zeilor acestor popoare! Să nu existe între voi nimeni care să fie ca o rădăcină din care crește ceva otrăvitor sau amar! Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuși: «Voi avea pace, chiar dacă m-aș conforma tendințelor minții mele, satisfăcându-mi setea prin beție!». Iahve nu va mai dori să îl ierte pe un asemenea om. Se va declanșa mânia și gelozia lui Iahve împotriva lui! Vor veni peste acel om toate blestemele scrise în această carte; și Iahve îi va șterge numele de sub cer. El îl va separa de toate triburile lui Israel, ca să îl pedepsească în conformitate cu tot ce este scris în această carte a legii. Următoarele generații formate din copiii care vor veni după voi și străinul care va veni din teritorii îndepărtate, vor vedea dezastrele care au fost în această țară și calamitățile cu care v-a pedepsit Iahve. Peste tot va fi sulf și sare. Toată țara va fi arsă. Nu se va semăna nicio sămânță pe teritoriul ei. Nu va încolți nimic; și nu va crește nicio plantă. Va fi la fel ca la distrugerea Sodomei, a Gomorei, a Admei și a Țeboimului – pe care Iahve le-a făcut să nu mai existe pentru că Îi provocaseră mânie și mare supărare. Toate popoarele vor întreba: «De ce a procedat Iahve așa cu această țară? De ce s-a manifestat El împotriva ei cu o mânie atât de mare?» Și li se va răspunde: «Pentru că au abandonat respectarea legământului Dumnezeului strămoșilor lor numit Iahve, pe care El l-a făcut cu ei atunci când i-a scos de pe teritoriul Egiptului. Ei s-au îndepărtat de comportamentul cerut, au slujit altor (dumne)zei și s-au închinat lor. Aceia erau zei pe care nu îi cunoșteau și pe care El nu li-i dăduse. Așa se explică de ce s-a declanșat mânia lui Iahve împotriva acestei țări. Și astfel, ea a adus peste ei toate blestemele scrise în această carte. Pentru că I-au provocat mânia și L-au determinat să acționeze împotriva lor cu dezastre, Iahve i-a smuls din țara lor și i-a aruncat într-o altă țară, așa cum se vede astăzi!». Lucrurile secrete sunt ale Dumnezeului nostru care se numește Iahve; iar cele revelate sunt ale noastre și ale urmașilor noștri, pentru totdeauna, ca să respectăm toate cuvintele acestei legi.
Deuteronomul 29:1-29 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iată cuvintele ce sânt Cuprinse-n acel legământ De care Domnul I-a vorbit, Lui Moise, când i-a poruncit Ca să-l încheie – pentru El – Cu toți fiii lui Israel, În al Moabului ținut, Afară de cel ce-i făcut – După porunca Domnului – La muntele Horebului. Moise, poporul, a chemat Și-apoi astfel, a cuvântat: „Mereu, cu toții ați văzut Ceea ce Domnul a făcut Cu Faraon, cu toți ai lui Și cu țara Egiptului. Mari încercări, voi ați privit, Minuni cum nu s-au pomenit Și semne multe, despre care, Vă spun: n-au fost nicicând sub soare. Dar Domnul, minte, nu va dat Ca tot ceea ce s-a-ntâmplat Să înțelegeți; nu aveți Nici ochi cu care să vedeți; Și nici urechi de auzit, Voi, până astăzi, n-ați primit. Totuși, El zice: „V-am purtat, Un timp foarte îndelungat – Care, în ani, dă patruzeci – Pe-ale pustiului poteci. Straiul ce l-ați avut pe voi Nu s-a-nvechit deloc; apoi Și încălțările purtate, La fel de noi, au fost păstrate. N-ați mâncat pâine, n-ați avut Vin, băuturi tari, de băut, Ca să cunoașteți că, mereu, Eu vă sunt Domn și Dumnezeu.” În locu-acesta, la sfârșit, Noi am ajuns și ne-am oprit. Aici era-mpărat Sihon – Care domnea peste Hesbon – Și Og, care, ca împărat, Era-n Basan înscăunat. Ei, să se bată, au voit Și înainte ne-au ieșit. Însă, așa cum ați văzut, Până la urmă, i-am bătut Și-ale lor țări, noi le-am luat. Apoi, din ele, eu am dat O parte, Rubeniților; Alta apoi, Gadiților; Iar jumătate din Manase, A căpătat ce mai rămase. Toate cuvintele ce sânt Cuprinse în ăst legământ, Neîncetat, să le-mpliniți Ca să puteți să izbutiți În tot ceea ce-o să lucrați. În fața Domnului, azi, stați: Voi, capii semințiilor Și căpitanii oștilor, Bătrânii toți din Israel, Bărbații ce-au ieșit din el, Copii, neveste, iar apoi Străinul care e la voi – De la cel cari s-a ocupat Doar de al lemnelor tăiat, Pân’ la cel care, apă, scoate Și la cel cari face de toate. Acum, aici, voi așteptați, În legământ, ca să intrați Cu-al vostru Domn. Ăst legământ Este făcut cu jurământ, Iar Domnul vostru vrea, apoi, Să îl încheie, azi, cu voi, Ca să Îi fiți popor al Lui, Iar El, Domnul poporului – Așa cum a făgăduit Când cu Avram El a vorbit, Când cu Isac de vorbă-a stat Și când lui Iacov i-a jurat. Iată că Dumnezeu Cel Sfânt Va încheia, ăst legământ, În astă zi, nu doar cu voi, Ci și cu cei care, prin noi, Astăzi, aicea, se găsesc, Cât și cu cei care lipsesc Acum – când noi ne adunăm – Ca-n fața Domnului să stăm.” „Cu toții știți cum locuiam Când în Egipt noi ne aflam. De-asemenea, voi ați văzut Cum, printre neamuri, am trecut. Văzut-ați câtă urâciune Pot idolii lor să adune: Din lemn și piatră sunt lucrați, Din aur și argint turnați. Să n-aveți, printre voi, aflat, Vreun om – femeie sau bărbat – Și nici familie să nu fie, De-asemeni nici o seminție În care-o inimă-ncuiată Să fie și să vă abată – Adică să Îl părăsiți Pe Domnul nost’ – și să slujiți La dumnezeii care sânt Ai altor neamuri, pe pământ. Să nu se afle printre voi, O rădăcină care-apoi, Otravă, are să vă dea Și cu pelin, de-asemenea. Nimeni, după ce-a auzit Cuvintele ce s-au rostit – Cuvintele ce s-au aflat În legământul încheiat Cu jurământ – să n-aibă gând Ca să se laude, zicând: „Iată, de-acum, voi avea pace, Indiferent de ce voi face, Chiar dacă, să urmez aș vrea, Pornirea din inima mea, Chiar dacă setea o să-mi fie Astâmpărată în beție.” Cel cari, astfel, va cugeta, Iertare nu va căpăta Nicicând, din partea Domnului. Atuncea, gelozia Lui Și cu mânia Sa-nfocată Se vor aprinde dintr-odată, În contra omului acel Și au să cadă, peste el, Toate blestemurile zise, Care în astă carte-s scrise. Domnul va șterge al său nume, În felu-acesta, de pe lume. Din semințiile pe care Poporul Israel le are, Domnu-l va scoate pe acel Care va face-n acest fel. Omul acela – ne-ndoios – Înspre pieire va fi scos, Din mijlocul poporului, Căci vor veni asupra lui, Toate blestemele promise Cari în a legii carte-s scrise. Vârsta de oameni ce-au să vie, Străinii care au să fie Din alte țări veniți la voi, Copiii voștri mai apoi – Văzând numărul bolilor Precum și al urgiilor Cu care Dumnezeu lovește Țara pe cari vi-o dăruiește, Pucioasa, sarea, focul care Se va întinde, ca o mare, Peste întreg acest ținut Încât nu va mai fi văzut Un fir de iarbă să mai crească, Sămânță care să rodească Întocmai cum s-a întâmplat În vremea-n care s-au surpat Sodoma și Gomora care Plătit-au pentru-a lor purtare, Adma apoi și Țeboim Cari nimicite-au fost, cum știm, De către-a Domnului mânie Și de a Lui mare urgie – Popoarele, toți, îngroziți, Vor întreba, nedumeriți: „Oare de ce, Domnu-a făcut, Acestei țări, tot ce-am văzut? Oare de ce, astă mânie? De ce-a vărsat astă urgie?” Răspuns, atunci au să primească Și au ca să se lămurească: „Acest popor a părăsit Pe Domnul și-a nesocotit Cuvântul legământului, Pe care, Dumnezeul lui – Și al părinților ce-i are – L-a încheiat când, cu braț tare – El – din Egipt, l-a scos afară Dându-i în dar, această țară. Poporu-acesta e lovit, Căci el s-a dus și a slujit În urmă, altor dumnezei Și-apoi s-a închinat la ei. Pe-aceia nu i-a cunoscut, Părinții lor nu i-au știut, Iar Domnul, voie, nu le-a dat. Totuși, el nu L-a ascultat. De-aceea, Domnul Și-a aprins Mânia care a cuprins Întreaga țară și-au căzut Blestemele ce s-au trecut În astă carte, peste ea, Pe neamul care-o locuia. Pe oamenii ăstui popor, Domnul i-a smuls din țara lor, În mare grabă, cu mânie Ce răspândea, în jur, urgie. În altă țară, i-a mutat Și-acolo, până azi, au stat.” Lucruri care ascunse sânt, Sunt ale Domnului Cel Sfânt – Căci al nost’ Domn și Dumnezeu Le ține, pentru El, mereu; Iar cele ce-s descoperite Sunt pentru noi, doar, dăruite, Pentru copiii ce-au să vie Pe urma noastră – pe vecie – Spre a-mplini și-a înțelege Cuvântul scris, în astă lege.”
Deuteronomul 29:1-29 Noua Traducere Românească (NTR)
Acestea sunt cuvintele legământului pe care DOMNUL l-a poruncit lui Moise să-l încheie cu fiii lui Israel în țara Moabului, în afara legământului pe care l-a încheiat cu ei la Horeb. Moise i-a chemat pe toți cei din Israel și le-a zis: „Ați văzut tot ce a făcut DOMNUL înaintea ochilor voștri, în țara Egiptului, lui Faraon, tuturor slujitorilor lui și întregii lui țări: marile încercări pe care ochii tăi le-au văzut, semnele și minunile acelea mari. Dar DOMNUL nu v-a dat inimă să înțelegeți, nici ochi să vedeți și nici urechi să auziți, până în ziua aceasta. Timp de patruzeci de ani, cât v-am condus prin deșert, hainele de pe voi nu s-au învechit și sandalele din picioarele voastre nu s-au tocit. Pâine n-ați mâncat și n-ați băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoașteți că Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru. Când ați ajuns în locul acesta, Sihon, regele Heșbonului, și Og, regele Bașanului, ne-au ieșit înainte ca să se lupte cu noi, dar noi i-am învins. Le-am luat țara și am dat-o ca moștenire rubeniților, gadiților și unei jumătăți din seminția lui Manase. Să păziți cuvintele acestui legământ și să le împliniți, ca să reușiți în tot ce veți face. Astăzi stați în prezența DOMNULUI, Dumnezeul vostru, voi toți – căpeteniile semințiilor voastre și bătrânii voștri, supraveghetorii voștri împreună cu toți bărbații lui Israel, copiii și soțiile voastre și străinul care este în mijlocul taberei voastre, de la cel ce vă taie lemne, până la cel ce vă scoate apă – ca să intrați în legământ cu DOMNUL, Dumnezeul vostru, legământ încheiat prin jurământ și pe care DOMNUL, Dumnezeul vostru, îl face cu voi astăzi. Stați în prezența Lui ca să vă facă astăzi poporul Lui și El să fie Dumnezeul vostru, așa cum v-a promis și așa cum a jurat părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov. Nu numai cu voi închei legământul acesta și jurământul acesta, ci atât cu cei care stau astăzi aici cu noi, înaintea DOMNULUI, Dumnezeul nostru, cât și cu cei care nu sunt aici cu noi astăzi. Căci voi știți cum am locuit în țara Egiptului și cum am trecut prin mijlocul națiunilor pe unde am fost. Ați văzut spurcăciunile lor și idolii lor din lemn și din piatră, din argint și din aur. Să nu existe printre voi niciun bărbat, nicio femeie, niciun clan și nicio seminție a căror inimă să se întoarcă astăzi de la DOMNUL, Dumnezeul nostru, ducându-se să slujească dumnezeilor acestor națiuni. Să nu existe printre voi nicio rădăcină care produce otravă sau pelin, cineva care, după ce aude cuvintele acestui jurământ, se binecuvântează pe el însuși, zicând în inima lui: «Voi avea pace, chiar dacă aș urma încăpățânarea inimii mele». Aceasta va aduce dezastru peste ceea ce este roditor și peste ceea ce este uscat. DOMNUL nu va dori să-l ierte. Mânia și gelozia DOMNULUI se va aprinde împotriva lui. Toate blestemele scrise în Cartea aceasta vor veni peste el și DOMNUL îi va șterge numele de sub ceruri. DOMNUL îl va separa de toate semințiile lui Israel, spre nenorocirea lui, potrivit cu toate blestemele legământului scris în această Carte a Legii. Generația următoare, copiii voștri care se vor ridica după voi și străinul care va veni dintr-o țară îndepărtată, vor vedea nenorocirile care au fost în țara aceasta și urgiile cu care DOMNUL v-a îndurerat. În toată țara va fi sulf, sare și cenușă. Nimic nu se va semăna, nimic nu va încolți și nicio plantă nu va crește. Va fi la fel ca la distrugerea Sodomei, Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care le-a distrus DOMNUL în mânia și în furia Lui. Toate națiunile vor întreba: ‒ De ce a făcut DOMNUL astfel țării acesteia? De ce S-a mâniat atât de tare? Și li se va răspunde: ‒ Fiindcă au părăsit legământul DOMNULUI, Dumnezeul strămoșilor lor, pe care l-a încheiat cu ei când i-a scos din țara Egiptului. Ei s-au dus și au slujit altor dumnezei și s-au închinat înaintea lor, dumnezei pe care nu-i cunoșteau și pe care nu li-i dăduse El. De aceea S-a mâniat DOMNUL pe țara aceasta și a adus astfel peste ei toate blestemele scrise în Cartea aceasta. DOMNUL i-a smuls din țara lor cu mânie, cu furie și cu mare înverșunare și i-a aruncat într-o altă țară, cum se vede astăzi. Lucrurile ascunse sunt ale DOMNULUI, Dumnezeul nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale urmașilor noștri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele acestei Legi.
Deuteronomul 29:1-29 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Iată cuvintele legământului pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în țara Moabului, afară de legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb. Moise a chemat pe tot Israelul și le-a zis: „Ați văzut tot ce a făcut Domnul sub ochii voștri, în țara Egiptului, lui Faraon, tuturor supușilor lui și întregii lui țări: marile încercări pe care ți le-au văzut ochii, minunile și semnele acelea mari. Dar Domnul nu v-a dat minte să pricepeți, nici ochi să vedeți, nici urechi să auziți până în ziua de azi. Totuși El zice: ‘Eu v-am călăuzit patruzeci de ani în pustie; hainele nu vi s-au învechit pe voi și încălțămintea nu vi s-a învechit în picior; pâine n-ați mâncat și n-ați băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’ Ați ajuns în locul acesta; Sihon, împăratul Hesbonului, și Og, împăratul Basanului, ne-au ieșit înainte, ca să ne bată, și i-am bătut. Le-am luat țara și am dat-o în stăpânire rubeniților, gadiților și la jumătate din seminția manasiților. Să păziți dar cuvintele legământului acestuia și să le împliniți, ca să izbutiți în tot ce veți face. Astăzi stați înaintea Domnului Dumnezeului vostru voi toți, căpeteniile semințiilor voastre, bătrânii voștri, mai-marii oștirii voastre, toți bărbații din Israel, copiii voștri, nevestele voastre și străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ți taie lemne până la cel ce-ți scoate apă. Stai ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ și pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta, ca să te facă azi poporul Lui și El să fie Dumnezeul tău, cum ți-a spus și cum a jurat părinților tăi Avraam, Isaac și Iacov. Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ, ci atât cu cei ce sunt aici printre noi, de față, în ziua aceasta înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât și cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta. Știți cum am locuit în țara Egiptului și cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-ați străbătut. Ați văzut urâciunile și idolii lor, lemnul și piatra, argintul și aurul, care erau la ele. Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie și nici seminție a căror inimă să se abată azi de la Domnul Dumnezeul nostru, ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să aducă otravă și pelin. Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui și să zică: ‘Voi avea pace chiar dacă aș urma după pornirile inimii mele și chiar dacă aș adăuga beția la sete.’ Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia și gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, și Domnul îi va șterge numele de sub ceruri. Domnul îl va despărți, spre pieirea lui, din toate semințiile lui Israel și-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a legii. Vârsta de oameni care vor veni, copiii voștri care se vor naște după voi și străinul care va veni dintr-o țară depărtată, la vederea urgiilor și bolilor cu care va lovi Domnul țara aceasta – la vederea pucioasei, a sării și arderii întregului ținut, unde nu va fi nici sămânță, nici rod, nici iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care le-a nimicit Domnul în mânia și urgia Lui –, toate neamurile vor zice: ‘Pentru ce a făcut Domnul astfel țării acesteia? Pentru ce această mânie aprinsă, această mare urgie?’ Și li se va răspunde: ‘Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul Dumnezeul părinților lor, când i-a scos din țara Egiptului; pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei și să se închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoșteau și pe care nu li-i dăduse Domnul. De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei țări și a adus peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta. Domnul i-a smuls din țara lor cu mânie, cu urgie, cu o mare iuțime și i-a aruncat într-o altă țară, cum se vede azi.’ Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.