Daniel 9:1-24 - Compară toate versiunile

Împărtășește

În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăția haldeenilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuia să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu și I-am făcut următoarea mărturisire: „Doamne Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu, care ții legământul și dai îndurare celor ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraților noștri, căpeteniilor noastre, părinților noștri și către tot poporul țării. Tu, Doamne, ești drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate țările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovați față de Tine! Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple fața de rușine, da, nouă, împăraților noștri, căpeteniilor noastre și părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! La Domnul Dumnezeul nostru însă sunt îndurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, prorocii, ci tot Israelul a călcat Legea Ta și s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au și lovit blestemele și jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva căpeteniilor noastre, care ne-au cârmuit, și a adus peste noi o mare nenorocire, așa cum niciodată și nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi, și noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre și n-am luat aminte la adevărul Tău. De aceea, și Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui. Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ți-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi: noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire. Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia și urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre și din pricina nelegiuirilor părinților noștri sunt Ierusalimul și poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Fața Ta peste Sfântul Tău Locaș pustiit! Pleacă urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide ochii și privește la dărâmăturile noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îți aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!” Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie și m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învățat, a stat de vorbă cu mine și mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ți luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieșit cuvântul, și eu vin să ți-l vestesc; căci tu ești preaiubit și scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta și înțelege vedenia! Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și a prorociei și până la ungerea Sfântului sfinților.

În primul an al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor, în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuia să se împlinească, după Cuvântul DOMNULUI spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului: șaptezeci de ani. Mi-am îndreptat fața către Stăpânul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post, îmbrăcat în pânză de sac și având cenușă presărată pe cap. M-am rugat DOMNULUI, Dumnezeul meu, și I-am mărturisit, zicând: «Stăpâne, Dumnezeule mare și de temut, Cel Care ții legământul și îndurarea față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale, am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile și legile Tale. N-am ascultat de slujitorii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și strămoșilor noștri și întregului popor din țară. A Ta, Stăpâne, este dreptatea, iar noi merităm să ni se umple fața de rușine, noi, oamenii din Iuda, locuitorii Ierusalimului și întregul Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i-ai alungat din cauza necredincioșiei lor, de care s-au făcut vinovați față de Tine. DOAMNE, noi merităm să ni se umple fața de rușine, da, noi, regii noștri, căpeteniile noastre și strămoșii noștri, căci am păcătuit împotriva Ta. La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că ne-am răzvrătit împotriva Lui. N-am ascultat de glasul DOMNULUI, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le-a dat prin slujitorii Săi, profeții. Tot Israelul a încălcat Legea Ta și, astfel, s-a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s-au revărsat peste noi blestemul și jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. El Și-a împlinit astfel cuvântul pe care-l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o nenorocire așa de mare, încât ceea ce i s-a întâmplat Ierusalimului nu s-a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. După cum este scris în Legea lui Moise, așa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne-am rugat DOMNULUI, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să luăm aminte la adevărul Tău. De aceea, DOMNUL a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci DOMNUL, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui. Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care Ți-ai scos poporul din țara Egiptului cu mână tare și Care Ți-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi…, noi am păcătuit și am fost răi. Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează-Ți, Te rog, mânia și furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din cauza păcatelor și nelegiuirilor strămoșilor noștri a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de disprețul tuturor celor ce ne înconjoară! Acum, deci, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea slujitorului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să strălucească fața Ta peste Sfântul Tău Lăcaș devastat! Pleacă-Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide-Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău. Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru mila Ta cea mare. Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ascultă cu atenție, Stăpâne! Lucrează și nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu. Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău». În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înaintea DOMNULUI, Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, omul Gabriel, pe care-l văzusem în vedenia dinainte, a venit repede în zbor și s-a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea darul de mâncare de seară. El m-a făcut să înțeleg, spunându-mi astfel: «Daniel, am venit acum să-ți dau înțelepciune și pricepere. Când ai început să implori milă, a ieșit un mesaj, iar eu am venit să te înștiințez, căci ești de mare preț. Prin urmare, fii atent la mesaj și încearcă să înțelegi vedenia! Șaptezeci de săptămâni de ani au fost stabilite pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a pune capăt fărădelegii, pentru a sfârși cu păcatul, pentru a ispăși nelegiuirea, pentru a aduce dreptatea veșnică, pentru a sigila vedenia și profeția și pentru a-L unge pe Sfântul Sfinților.

Era primul an al guvernării lui Darius – fiul lui Ahașveroș – care aparținea poporului mezilor. El fusese făcut rege în teritoriul caldeenilor. Deci în primul lui an de guvernare, eu, Daniel, citind cărțile, am înțeles ce număr de ani trebuia să treacă pentru ruinele Ierusalimului – conform Cuvântului lui Iahve spus profetului Ieremia. Acolo scria că trebuie să treacă șaptezeci de ani. Mi-am îndreptat fața către Dumnezeul care se numește Iahve, ca să Îl caut prin rugăciune, cu cereri și cu post, îmbrăcându-mă cu sac și punând cenușă pe mine. M-am rugat Dumnezeului meu numit Iahve; și I-am vorbit sincer, zicând: „O, Doamne, Tu care ești Dumnezeul mare și care inspiri (oricui) frică. Tu Îți respecți legământul și bunătatea față de cei care Te iubesc și care respectă poruncile Tale. Noi am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne-am revoltat. Ne-am îndepărtat de poruncile și de regulile Tale. Nu am ascultat de slujitorii Tăi, de profeți, care vorbeau în numele Tău regilor noștri, prinților, strămoșilor noștri și întregului popor din țară. Doamne, ai dreptate: nouă trebuie astăzi să ni se umple fața de rușine. Da, nouă: fiecărui bărbat care provine din teritoriul numit Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului popor Israel care este acum aproape sau departe – din orice țară unde i-ai alungat din cauza faptului că s-au făcut vinovați de infidelitate față de Tine. Doamne, noi merităm să ni se umple fața de rușine. Da, nouă, regilor noștri, conducătorilor noștri și strămoșilor noștri; pentru că am păcătuit față de Tine! Dar Dumnezeul nostru – numit Iahve – are milă și iertare, deși împotriva Lui ne-am revoltat (prin neascultare)! Nu am ascultat ce ne vorbea Dumnezeul nostru care se numește Iahve. Am refuzat să ne trăim viața conform legilor Lui pe care ni le-a dat prin intermediul profeților care sunt slujitorii Săi. Tot poporul Israel Ți-a încălcat legea (pe care ne-ai dat-o); și astfel, el s-a îndepărtat, refuzând să asculte ce îi spunea vocea Ta. Așa ne explicăm acum de ce s-au revărsat peste noi jurământul și blestemul care au fost scrise în legea lui Moise, sclavul lui Dumnezeu; pentru că noi am păcătuit împotriva acestui Dumnezeu. El Și-a respectat astfel cuvântul pe care-l pronunțase împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau. Iahve a adus peste noi un dezastru atât de mare, încât ce i s-a întâmplat Ierusalimului, nu s-a mai întâmplat nicăieri sub cer. Acest dezastru ne-a afectat exact cum este scris în legea lui Moise; iar noi nu ne-am rugat Dumnezeului nostru care se numește Iahve, acceptând să ne întoarcem de la nedreptățile noastre și să luăm în considerare adevărul Tău. Astfel, Iahve a avut grijă să aducă acest dezastru peste noi; pentru că El este corect în tot ce a făcut, dar noi nu am ascultat ce ne spunea vocea Sa. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, recunosc că noi am păcătuit și că am fost răi. Tu ești cel care Ți-ai scos poporul de pe teritoriul Egiptului cu forța brațului Tău; și Ți-ai făcut un nume care este cunoscut și astăzi. Doamne, conform lucrărilor Tale făcute cu dreptate, Te rog să Îți îndepărtezi mânia și marea Ta supărare față de orașul Tău – față de Ierusalim. Ea să se îndepărteze astfel de muntele Tău sfânt; pentru că din cauza păcatelor și a nedreptăților strămoșilor noștri a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de rușinea tuturor celor care ne înconjoară! Dumnezeul nostru, ascultă acum rugăciunea sclavului Tău și cererile lui. De dragul Tău, Doamne, fă să lumineze fața Ta peste localul sanctuarului Tău care este devastat! Dumnezeule, apleacă-Ți urechea și ascultă! Deschide-Ți ochii și privește la ruinele noastre și la orașul peste care este chemat numele Tău! Nu în baza faptelor noastre corecte Îți aducem cererile noastre înaintea Ta; ci pentru marea Ta bunătate (avem curajul să vorbim astfel). Stăpâne, ascultă-ne și iartă(-ne)! Ia în considerare aceste cuvinte! Dumnezeul meu, de dragul Tău lucrează și nu întârzia (cu răspunsul); pentru că numele Tău este chemat peste orașul Tău și peste poporul Tău!” Astfel vorbeam, mă rugam recunoscând sincer păcatul meu și al poporului meu numit Israel; și îmi aduceam cererile înaintea Dumnezeului meu, numit Iahve, pledând pentru muntele sfânt al Dumnezeului meu. În timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, „omul” Gabriel – pe care îl văzusem în viziunea anterioară – a venit repede în zbor și s-a apropiat de mine chiar în momentul când (în mod normal, în templu) se oferea sacrificiul de seară. El m-a făcut să înțeleg (ce doream să știu), spunându-mi: „Daniel, am venit acum să îți ofer discernământ și să te ajut să ai înțelegere. Când ai început să te rogi, deja a fost pronunțată o sentință; iar eu am venit să te anunț (despre ea); pentru că tu ești agreat de Dumnezeu. Deci fii atent la cuvintele ei; și urmărește să înțelegi viziunea! S-a luat decizia conform căreia va trece un timp de șaptezeci de ori câte șapte perioade de timp până când poporul tău va putea reveni în orașul tău sfânt. Abia după acest timp se va termina nedreptatea, se va opri comiterea păcatelor, vina va fi achitată și va apărea dreptatea eternă. Până atunci, viziunea va fi sigilată; și profeția care vorbește despre dedicarea prin ungere cu ulei a Celui foarte sfânt (ca Rege), va aștepta să fie confirmată.

În anul întâi al lui Darius fiul lui Ahașveroș, din sămânța mezilor, care a fost făcut împărat peste domeniul caldeenilor; În anul întâi al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți că numărul anilor pentru care fusese cuvântul DOMNULUI către profetul Ieremia, pentru împlinirea pustiirilor Ierusalimului, era șaptezeci de ani. Și mi-am îndreptat fața către Domnul Dumnezeu, să caut prin rugăciune și cerere, cu postire și pânză de sac și cenușă. Și m-am rugat DOMNULUI Dumnezeul meu și am mărturisit și am spus: Doamne, marele și înfricoșătorul Dumnezeu, ce ține legământul și mila pentru cei ce îl iubesc și pentru cei ce țin poruncile lui; Noi am păcătuit și am făcut nelegiuire și ne-am purtat cu stricăciune și ne-am răzvrătit, prin îndepărtarea de preceptele tale și de judecățile tale; Și nu am dat ascultare servitorilor tăi profeții, care au vorbit în numele tău împăraților noștri, prinților noștri și părinților noștri și întregului popor al țării. A ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră este rușinea fețelor, ca în această zi; bărbaților din Iuda și locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, care sunt aproape și care sunt departe, prin toate țările unde i-ai alungat din cauza fărădelegii lor prin care au încălcat legea împotriva ta. Doamne, a noastră este rușinea feței, a împăraților noștri, a prinților noștri și a părinților noștri, deoarece am încălcat legea împotriva ta. La Domnul Dumnezeul nostru sunt îndurări și iertări, cu toate că ne-am răzvrătit împotriva lui; Și nu am ascultat de vocea DOMNULUI Dumnezeul nostru, să umblăm în legile lui, pe care le-a pus înaintea servitorilor lui, profeții. Da, tot Israelul a încălcat legea ta, prin îndepărtare, ca să nu asculte de vocea ta; de aceea blestemul este turnat peste noi și jurământul care este scris în legea lui Moise servitorul lui Dumnezeu, deoarece am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Și el a întărit cuvintele lui, pe care le-a vorbit împotriva noastră și împotriva judecătorilor noștri care ne-au judecat, aducând asupra noastră un mare rău, căci sub întreg cerul nu s-a făcut cum s-a făcut asupra Ierusalimului. Precum este scris în legea lui Moise, tot acest rău a venit peste noi, totuși nu ne-am făcut rugăciunea înaintea DOMNULUI Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să înțelegem adevărul tău. De aceea DOMNUL a vegheat asupra răului și l-a adus asupra noastră, fiindcă DOMNUL Dumnezeul nostru este drept în toate lucrările lui pe care le face, căci nu am ascultat de vocea lui. Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, care ai scos poporul tău afară din țara Egiptului cu o mână puternică și ți-ai făcut renume, ca în această zi; noi am păcătuit, am lucrat cu stricăciune. Doamne, conform tuturor dreptăților tale, te implor, să fie mânia și furia ta întoarse de la cetatea ta Ierusalim, muntele tău sfânt, deoarece pentru păcatele noastre și pentru nelegiuirile părinților noștri, Ierusalimul și poporul tău au ajuns să fie de ocară pentru toți cei din jurul nostru. Acum, de aceea, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea servitorului tău și cererile lui, și pentru Domnul fă să strălucească fața ta peste sanctuarul tău pustiu. Dumnezeul meu, apleacă-ți urechea și ascultă; deschide-ți ochii și privește pustiirile noastre și cetatea chemată după numele tău, fiindcă noi nu prezentăm cererile noastre înaintea ta din cauza faptelor noastre drepte, ci din cauza îndurărilor tale mari. Doamne, ascultă; Doamne, iartă; Doamne, dă ascultare și lucrează; nu întârzia, pentru tine, Dumnezeul meu, fiindcă cetatea ta și poporul tău sunt chemați după numele tău. Și în timp ce vorbeam și mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și prezentam cererea mea înaintea DOMNULUI Dumnezeul meu pentru muntele sfânt al Dumnezeului meu; Da, în timp ce încă vorbeam în rugăciune, bărbatul Gabriel, pe care l-am văzut în viziunea de la început, fiindu-i poruncit să zboare iute, m-a atins pe la timpul ofrandei de seară. Și mi-a dat de înțeles și a vorbit cu mine și a spus: Daniele, am venit acum să îți dau pricepere și înțelegere. La începutul cererilor tale a ieșit porunca și am venit să îți arăt; fiindcă tu ești foarte mult iubit; de aceea înțelege acest lucru și ia aminte la viziune. Șaptezeci de săptămâni sunt hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale sfinte, pentru a sfârși fărădelegea și pentru a pune capăt păcatelor și pentru a face împăcare pentru nelegiuire și pentru a aduce dreptatea veșnică și pentru a sigila viziunea și profeția și pentru a unge pe cel Preasfânt.

În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care fusese pus să domnească peste împărăția caldeenilor, da, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din Scripturi că trebuiau să treacă șaptezeci de ani peste ruinele Ierusalimului, după numărul anilor despre care îi vorbise DOMNUL profetului Ieremia. Atunci, mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu cereri și rugăciuni fierbinți, cu post în sac și cenușă. M-am rugat DOMNULUI, Dumnezeului meu, și I-am făcut următoarea mărturisire: „Doamne, Dumnezeule mare și înfricoșător, Tu, care-Ți ții legământul de har față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuiri, ne-am înrăit, ne-am răzvrătit și ne-am abătut de la poruncile și rânduielile Tale. Nu am ascultat de robii Tăi profeții, care le-au vorbit în Numele Tău regilor, căpeteniilor și părinților noștri și întregului popor al țării. Tu, Doamne, ești drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, nouă, tuturor oamenilor din Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, de aproape sau de departe, din toate țările în care ne-ai alungat din pricina necredincioșiei de care ne-am făcut vinovați! O, DOAMNE, nouă ni se cuvine să ni se umple fața de rușine, nouă, regilor, căpeteniilor și părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! La Domnul, Dumnezeul nostru, sunt îndurarea și iertarea, căci ne-am răzvrătit împotriva Lui și n-am ascultat de glasul DOMNULUI, Dumnezeului nostru, ca să urmăm învățăturile pe care ni le dăduse prin robii Săi profeții. Dimpotrivă, tot Israelul a călcat Legea Ta, s-a abătut de la Tine și nu a ascultat de glasul Tău. Astfel a căzut asupra noastră blestemul jurământului scris în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, fiindcă am păcătuit împotriva DOMNULUI. El a împlinit, așadar, cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva judecătorilor care ne cârmuiau și a adus peste noi o mare nenorocire, astfel că nu s-a mai întâmplat nicăieri sub cer cum i s-a întâmplat Ierusalimului. După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi fiindcă nu am implorat îndurarea DOMNULUI, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la fărădelegile noastre și nu am luat aminte la adevărul Tău. Fiindcă n-am ascultat de glasul Lui, DOMNUL a avut grijă ca nenorocirea aceasta să vină peste noi – și drept este DOMNUL, Dumnezeul nostru, în tot ce a făcut! Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, care Ți-ai scos poporul din țara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ți-ai făcut un Nume astăzi, noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuiri, dar, potrivit cu toată dreptatea Ta mântuitoare, Doamne, abate-Ți mânia și urgia de la cetatea Ta, Ierusalim, de la muntele Tău cel sfânt, fiindcă din pricina păcatelor noastre și a fărădelegilor părinților noștri au ajuns Ierusalimul și poporul Tău de batjocura tuturor vecinilor noștri. Acum, dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru numele Tău, Doamne, fă să strălucească Fața Ta peste Sanctuarul Tău pustiit! Pleacă-Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide-Ți ochii și privește ruinele noastre și cetatea care Îți poartă Numele! Căci nu pentru meritele noastre Îți facem aceste cereri stăruitoare, ci pentru marea Ta îndurare. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne, și lucrează! De dragul Tău, Dumnezeule, nu întârzia, pentru că cetatea Ta și poporul Tău Îți poartă Numele!” Pe când încă vorbeam și mă rugam – mărturisind păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și aducându-mi cererile înaintea DOMNULUI, Dumnezeului meu, pentru muntele sfânt al Dumnezeului meu –, da, pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit deodată Gabriel, omul pe care-l văzusem mai înainte în vedenie, și m-a atins, cam pe la ceasul jertfei de seară. El mi-a dat explicații, a vorbit cu mine și mi-a zis: „Daniele, am venit acum să te ajut să înțelegi. Când ai început să te rogi, a ieșit un cuvânt profetic, iar eu vin să ți-l vestesc, fiindcă tu ești un om foarte prețuit. Înțelege dar cuvântul și ia seama la descoperire: Șaptezeci de săptămâni au fost puse deoparte pentru poporul tău și pentru cetatea ta cea sfântă, până la oprirea răzvrătirii, până la pecetluirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea dreptății veșnice, până la adeverirea descoperirilor profetice și până la ungerea Sfântului Sfinților.

În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăția haldeenilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuiau să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă. M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu, și I-am făcut următoarea mărturisire: „Doamne, Dumnezeule mare și înfricoșător, Tu, care ții legământul și le dai îndurare celor ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale. Nu i-am ascultat pe robii Tăi, prorocii, care le-au vorbit în Numele Tău împăraților noștri, căpeteniilor noastre, părinților noștri și către tot poporul țării. Tu, Doamne, ești drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate țările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovați față de Tine! Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple fața de rușine, da, nouă, împăraților noștri, căpeteniilor noastre și părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! La Domnul, Dumnezeul nostru, însă sunt îndurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit. N-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, prorocii, ci tot Israelul a călcat Legea Ta și s-a abătut astfel ca să nu asculte de glasul Tău. De aceea ne-au și lovit blestemele și jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva căpeteniilor noastre care ne-au cârmuit și a adus peste noi o mare nenorocire, așa cum niciodată și nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi, și noi nu L-am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre și n-am luat aminte la adevărul Tău. De aceea și Domnul S-a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui. Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos poporul Tău din țara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ți-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi, noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia și urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalim, de la muntele Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre și din pricina nelegiuirilor părinților noștri sunt Ierusalimul și poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară! Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Fața Ta peste sfântul Tău Locaș pustiit! Pleacă urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide ochii și privește la dărâmăturile noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îți aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!” Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie, și m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învățat, a stat de vorbă cu mine și mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ți luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieșit cuvântul, și eu vin să ți-l vestesc; căci tu ești preaiubit și scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta și înțelege vedenia! Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și a prorociei și până la ungerea Sfântului Sfinților.

În primul an al lui Dárius, fiul lui Artaxérxe din descendența mezilor, care a domnit peste regatul caldéilor, în anul întâi al domniei lui, eu, Daniél, voiam să pricep din cărți numărul anilor pentru care fusese cuvântul Domnului către Ieremía, profetul, pentru împlinirea devastării Ierusalímului: șaptezeci de ani. Mi-am îndreptat fața către Domnul Dumnezeu ca să-l caut în rugăciune și cereri cu post, sac și cenușă. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu, am făcut mărturisire și i-am zis: «Te rog, Doamne Dumnezeule mare și înfricoșător, tu care păstrezi alianța și bunătatea față de cei care te iubesc și păzesc poruncile tale! Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, ne-am răzvrătit, ne-am revoltat și ne-am îndepărtat de la poruncile tale și de la judecățile tale. Nu i-am ascultat pe slujitorii tăi, profeții, care au vorbit în numele tău către regii noștri, către căpeteniile noastre, către părinții noștri și către tot poporul țării. A ta, Doamne, este dreptatea, iar a noastră este rușinea fețelor, cum este astăzi pentru oamenii din Iúda și pentru locuitorii Ierusalímului, pentru întregul Israél, cei de aproape și cei de departe, în toate țările unde i-ai alungat din cauza infidelității lor pe care au săvârșit-o împotriva ta. Doamne, a noastră este rușinea fețelor, a regilor noștri, a căpeteniilor noastre și a părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva ta. Dar la Domnul Dumnezeul nostru este îndurare și iertare, căci împotriva lui ne-am revoltat. Nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm în legile sale pe care le-a pus înaintea noastră prin slujitorii săi, profeții. Întregul Israél a încălcat legea ta și s-a îndepărtat, ca să nu asculte glasul tău, dar tu ai pus asupra noastră blestemul și jurământul care este scris în Legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva ta. El a făcut să se împlinească cuvintele pe care le-a spus împotriva noastră și împotriva judecătorilor noștri, care ne-au judecat, aducând asupra noastră răul cel mare, care nu a fost făcut sub toate cerurile așa cum a fost făcut în Ierusalím. După cum este scris în Legea lui Moise, tot răul acesta a venit asupra noastră și nu am îmbunat fața Domnului Dumnezeului nostru întorcându-ne de la nelegiuirile noastre ca să înțelegem adevărul tău. Domnul a vegheat asupra răului și l-a adus asupra noastră, căci drept este Domnul Dumnezeul nostru în toate lucrările sale pe care le-a făcut, deși noi nu am ascultat de glasul lui. Acum, Doamne Dumnezeul nostru, tu care l-ai scos pe poporul tău din țara Egiptului cu mână tare și ți-ai făcut un nume, cum este astăzi: noi am păcătuit, noi ne-am răzvrătit. Doamne, după toată dreptatea ta, întoarce-ți, te rugăm, fața și mânia ta de la cetatea ta, Ierusalímul, de la muntele tău cel sfânt, căci din cauza păcatelor noastre și a nelegiuirilor părinților noștri Ierusalímul și poporul tău au ajuns de ocară pentru toți cei care ne înconjoară! Acum, ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea slujitorului tău și cererile lui și luminează-ți fața asupra sanctuarului tău cel devastat, de dragul tău, Doamne! Pleacă-ți urechea, Dumnezeul nostru, și ascultă! Deschide-ți ochii și vezi ruinele noastre și cetatea asupra căreia este invocat numele tău! Căci nu pentru dreptatea noastră sunt aduse cererile noastre înaintea ta, ci pentru îndurarea ta cea mare. Doamne, ascultă! Doamne, iartă! Doamne, ia aminte: fă și nu întârzia, de dragul tău, Dumnezeule! Pentru că numele tău este invocat asupra cetății tale și asupra poporului tău». Pe când eu încă mai vorbeam și mă rugam, mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israél, aduceam cererea mea înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, când eu încă mai vorbeam în rugăciune, omul Gabriél pe care-l văzusem în viziunea de la început a zburat și m-a atins cu aripa cam la timpul ofrandei de seară. El m-a făcut să înțeleg, a vorbit cu mine și mi-a zis: «Daniél, am ieșit acum ca să te fac să pricepi înțelesul. La începutul rugăciunii tale a ieșit un cuvânt, iar eu am venit să-ți fac cunoscut, căci tu ești preaiubit: înțelege cuvântul și pricepe arătarea! Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte până la încetarea răzvrătirii și până la sfârșitul păcatului, până la ispășirea nelegiuirii și până la venirea dreptății veșnice, ca să fie sigilată viziunea și profetul să-l ungă pe sfântul sfinților.

Peste Haldei, drept împărat, Dariu ajunse-ncoronat. Din neamul Mezilor venea Și de un an împărățea. În primul său an era el, Atuncea când eu, Daniel, Citind în cărți, am priceput Cât timp urmează-a fi trecut Peste cetatea ruinată, Care-i Ierusalim chemată. În ani, timpul acesta deci, Se număra la șaptezeci, Așa precum Domnul vestise, Prin Ieremia când vorbise. Spre Domnul Dumnezeul meu, Fața – atunci – mi-am întors eu. Cu rugăciuni L-am căutat Și cereri multe-am înălțat. Rugile mi le-am însoțit Cu posturi multe, negreșit. Numai în sac m-am îmbrăcat Și în cenușă m-am culcat. Față de Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Făcut-am o mărturisire: „Doamne, Tu care, peste fire, Ești Dumnezeu înfricoșat; Tu care ții – neîncetat – Față de noi, al Tău cuvânt, Precum și al Tău legământ; Tu, Dumnezeu-Acela care Te areți plin de îndurare Față de cei te iubesc Și-a Ta poruncă, o păzesc! Tu știi că am păcătuit! Nelegiuiri, am săvârșit! Răi și-ndărătnici, ne-ncetat, Cu toții, noi ne-am arătat. De la porunci, ne-am abătut Și de asemeni n-am ținut Orânduielile lăsate De Tine, spre a fi urmate. De-ai Tăi proroci, n-am ascultat Când au venit și-au cuvântat În al Tău Nume, celor cari Peste popor erau mai mari – Adică împăraților, Precum și căpitanilor Și-asemeni și celor pe care, Al nostru neam, părinți, îi are. N-am ascultat când – negreșit – Prorocii, nouă, ne-au vorbit. Tu Doamne, însă, ne-ncetat, Doar drept a fi, Te-ai arătat. A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine. Toți cei ce-n Iuda sunt aflați, Să se simțească rușinați. Cei din Ierusalim la fel, Precum și cei din Israel, Fie că sunt apropiați, Fie că sunt îndepărtați Pentru că Tu i-ai izgonit În lume, când au săvârșit Fărădelegi și-s arătați, Față de Tine, vinovați! A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine! Da, nouă, împăraților, Mai marilor, părinților, Căci împotrivă-Ți, negreșit, Cu toții am păcătuit! Însă, la Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu, Întotdeauna e iertarea Și-asemenea și îndurarea. Căci împotrivă-I am greșit Atuncea când ne-am răzvrătit! De-Acela care e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Iată că noi n-am ascultat. Legile Lui, nu le-am urmat Chiar dacă – după cum am zis – El, prin proroci, ni le-a trimis. Legea pe care Tu ai dat-o, Tot Israelul a călcat-o Și astfel el s-a abătut Din calea Ta, căci nu a vrut Să Îți dea Ție ascultare. Tocmai de-aceea – drept urmare – Blestemele ce au fost zise Și jurămintele ce-s scrise În a lui Moise lege – dată De Dumnezeu – acuma, iată, Asupra noastră au venit Și fără milă ne-au lovit, Căci am păcătuit mereu, Față de-al nostru Dumnezeu. În ăst fel, fost-au împlinite Cuvintele de El rostite, În contra noastră-a tuturor, Precum și a mai marilor Cari al nost’ neam au cârmuit. Nenorocirea ne-a lovit, Așa după cum, niciodat’, Sub cer, nu s-a mai întâmplat. Așa s-a dovedit de mare, A fi nenorocirea care, Ierusalimul, l-a lovit. Nenorocirea a venit, Exact așa precum s-a zis Și cum, în Lege, Moise-a scris. Însă tot nu ne-am rugat noi, La Domnul Dumnezeu apoi, Și nici de la nelegiuire Nu ne-am întors a noastră fire. La adevărul Tău, curat, Aminte, noi nu am luat. De-aceea, Domnul S-a-ngrijit Să ne ajungă, negreșit, Nenorocirea arătată – Așa precum a spus, odată – Căci al nost’ Domn și Dumnezeu Se-arată drept a fi mereu, În tot ceea ce a făcut Și face. Dar noi nu am vrut Să ascultăm de glasul Lui, Deși suntem ai Domnului. Acum, Tu care ești, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Care ai scos al Tău popor Din mâna Egiptenilor Prin brațul Tău puternic, tare, Și Ți-ai făcut un Nume mare, Așa cum astăzi e știut Și-n tot pământul cunoscut, Află că am păcătuit Și făr’delegi, am săvârșit. Doamne, în marea-Ți îndurare, Abate-a Ta mânie mare Și-urgia care a lovit Ierusalimul și-a venit Asupra muntelui Tău sfânt. Păcatele multe ne sânt. Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe cari părinții le-au făcut, Ierusalimul a căzut Și-al Tău popor e de ocară Printre cei cari îl înconjoară. Doamne, al nostru Dumnezeu, Ascultă ruga ce-ți fac eu: Pentru iubirea Ta cerească, Fă Doamne ca să strălucească Lumina Feței Tale iară, La fel ca și odinioară, Peste Locașul sfânt vădit Că astăzi este părăsit! Arată-Ți bunătatea multă! Pleacă-Ți urechea și ascultă! Deschide ochii și privește Ruinele și Te gândește Și la cetatea peste care Este chemat, fără-ncetare, Numele Tău! Îți cerem Ție, Nu pentru-a noastră curăție Lucrul acest, ci căutăm, Ruga aceasta s-o-nălțăm, Pentru-ndurarea Ta cea care Se-arată-a fi nespus de mare. Arată-Ți bunătatea multă! Pleacă-Ți urechea și ascultă! Nu zăbovi! Lucrează bine, Din dragoste doar, pentru Tine! Căci al Tău Nume e chemat Peste cetate, ne-ncetat, Și peste-al Tău popor, mereu!” Pe când încă mai vorbeam eu, Pe când încă mă mai rugam Și încă îmi mărturiseam Păcatul meu, precum și cel Făcut de-ntregul Israel, Și înălțam cereri ce sânt Legate de muntele sfânt, Pe când nu am sfârșit a spune, Încă, întreaga-mi rugăciune, Într-un zbor iute a venit Omul care-i Gavril numit. Pe-acesta, eu l-am cunoscut Din visul pe cari l-am avut Mai înainte. El a-ntins Mâna atunci, și m-a atins În clipa-n care se arată, Jertfa de seară a fi dată. El m-a-nvățat și mi-a vorbit: „Iată, la tine am venit Și-n acest fel va căpăta, Multă lumină, mintea ta. Atuncea când te-ai așezat Și-ai început de te-ai rugat, Acest cuvânt a și ieșit, Iar eu, degrabă, am venit Să ți-l vestesc, căci te vădești Iubit și scump precum că ești. De-aceea, la aste cuvinte, Acuma, tu să iei aminte, Să înțelegi vedenia Și tâlcul ce se află-n ea! Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.