Daniel 7:5-18 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Și iată că o a doua fiară era ca un urs și stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinți, și i s-a zis: ‘Scoală-te și mănâncă multă carne!’ După aceea m-am uitat mai departe și iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete și i s-a dat stăpânire. După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte și iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte și avea zece coarne. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne și iată că un alt corn mic a ieșit din mijlocul lor și, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om și o gură care vorbea cu trufie. Mă uitam la aceste lucruri până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc și roțile lui, ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile. Eu mă uitam mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă și trupul ei a fost nimicit și aruncat în foc, ca să fie ars. Și celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieții până la o vreme și un ceas anumit. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte și iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică și nu va trece nicidecum și Împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată. Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul și vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo și l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit și mi le-a tâlcuit astfel: ‘Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ. Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și vor stăpâni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie.’

Și, iată că o altă fiară, a doua, era ca un urs. Ea stătea culcată pe o parte, ținând trei coaste în gură, între colți. Și i s-a zis astfel: «Ridică-te și mănâncă multă carne!». După aceea, m-am uitat și iată că mai era o alta, ca un leopard. Fiara aceasta avea pe spate patru aripi ca de pasăre și patru capete; și i s-a dat stăpânire. După aceea, în timpul vedeniilor mele de noapte, m-am uitat și iată că era o a patra fiară, înfricoșătoare, înspăimântătoare și foarte puternică. Avea două rânduri mari de dinți de fier, devora, sfărâma și călca resturile în picioare. Era diferită de toate fiarele de mai înainte și avea zece coarne. Mă uitam cu atenție la coarne și iată că a apărut între ele un alt corn, mai mic, iar trei dintre primele coarne au fost dezrădăcinate dinaintea lui. Acest corn avea niște ochi ca ochii de om și o gură care vorbea cu aroganță. M-am uitat până când niște tronuri au fost așezate și un Îmbătrânit de zile a luat loc. Haina Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său era ca lâna curată. Tronul Lui era flăcări de foc, iar roțile tronului erau un foc aprins. Un râu de foc curgea ieșind dinaintea Lui. Mii de mii Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și niște cărți au fost deschise. Am continuat să mă uit din cauza răsunetului cuvintelor trufașe pe care cornul acela le rostea. M-am uitat până când fiara a fost ucisă și trupul ei a fost distrus și aruncat în foc, ca să fie ars. Celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, dar li s-a îngăduit o prelungire a vieții până la o vreme și un timp anume. În timpul vedeniilor mele de noapte, m-am uitat și iată, odată cu norii cerului, venea Cineva Care era ca un fiu al omului. El S-a apropiat de Cel Îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Acestuia. Lui I s-a dat stăpânirea, onoarea și Împărăția, ca să-I slujească toate popoarele, națiunile și oamenii de orice limbă! Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică, o stăpânire care nu va trece, iar Împărăția Lui nu va fi distrusă! Eu, Daniel, m-am tulburat în duhul meu, și vedeniile din mintea mea m-au înspăimântat. M-am apropiat de unul dintre cei ce stăteau în preajmă și i-am cerut adevărul cu privire la toate acestea. El mi-a vorbit și mi-a făcut cunoscută interpretarea acestor lucruri: «Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ. Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi Împărăția și o vor stăpâni pe vecie, pentru veci de veci».

Apoi am văzut un al doilea animal sălbatic. El era ca un urs. Stătea culcat pe o parte și ținea trei coaste între colții gurii lui. Acestui animal sălbatic i s-a spus: «Ridică-te și mănâncă multă carne!». În acel moment am privit și am văzut că mai era un alt animal, ca un leopard. Acela avea pe spate patru aripi ca de pasăre și patru capete. Lui i s-au oferit teritorii în care să fie stăpân. Atunci, în timpul viziunilor mele nocturne, am privit din nou și am mai observat că era un al patrulea animal sălbatic. El provoca frică, era fioros și avea o foarte mare forță. Cu dinții lui mari de fier, devora și sfărâma. Apoi călca resturile cu picioare lui. Era diferit de toate celelalte animale sălbatice pe care le văzusem înaintea lui; și avea zece coarne. Priveam cu atenție la acele coarne; și am observat că a apărut între ele un alt corn mai mic. Când a apărut el, i-au fost smulse trei dintre primele coarne. Acel corn avea niște ochi – ca ai unui om – și o gură care vorbea cu aroganță. În timp ce priveam, au fost așezate niște tronuri; și Cineva bătrân, a luat loc. Haina Lui era albă ca zăpada, iar părul de pe capul Lui semăna cu lâna curată. Tronul acelui Bătrân era numai flăcări, iar roțile tronului erau formate dintr-un foc care ardea cu intensitate. Înaintea Lui ieșea și curgea un râu de foc. Era slujit de mii de mii de slujitori; și alți zece mii de ori câte zece mii stăteau înaintea Lui. Am văzut că a fost o judecată; și au fost deschise niște cărți. Am continuat să privesc din cauza răsunetului cuvintelor arogante pe care le pronunța acel corn. Am privit până când acel animal sălbatic a fost omorât. Corpul lui a fost distrus și aruncat în foc, ca să fie ars. Celorlalte animale sălbatice li s-a luat guvernarea; dar li s-a permis o prelungire a vieții un timp, până la un anume termen. Am privit în timpul viziunilor mele de noapte; și am mai văzut că pe norii cerului venea Cineva care era ca un fiu al omului. El S-a apropiat de acel Bătrân; și a fost adus înaintea Sa. Aceluia care semăna cu un fiu al omului I s-a dat autoritatea, onoarea și dreptul să guverneze regatul – pentru ca Lui să Îi slujească toate popoarele, toate etniile și toți oamenii care vorbesc orice fel de limbă. Guvernarea Lui este eternă și va fi permanentă; iar regatul Lui nu va fi distrus niciodată! Eu, Daniel, am fost neliniștit în spiritul meu; și am fost speriat de viziunile din mintea mea. M-am apropiat de unul dintre cei care stăteau în apropierea mea; și i-am cerut să îmi spună adevărul despre tot ce văzusem. El mi-a vorbit și mi-a arătat interpretarea acelor lucruri, zicând: «Aceste patru mari animale sălbatice sunt patru regi care vor veni să guverneze pe pământ. Dar sfinții Celui foarte înalt vor primi Regatul și îl vor conduce pentru totdeauna, în eternitate.”

Și, iată, o altă fiară, a doua, asemănătoare unui urs, și s-a ridicat pe o parte și avea trei coaste în gura ei între dinții ei; și ei i-au spus astfel: Ridică-te, mănâncă multă carne. După aceasta am privit și, iată, o alta, ca un leopard, care avea pe spatele ei patru aripi ale unei păsări; fiara avea de asemenea patru capete; și i s-a dat dominație. După aceasta am văzut în viziunile nopții și, iată, o a patra fiară, înspăimântătoare și vânjoasă și peste măsură de tare; și avea dinți mari de fier; mânca și rupea în bucăți și călca rămășița în picioare; și era diferită de toate fiarele care au fost înaintea ei; și avea zece coarne. Am privit cu atenție coarnele și, iată, a ieșit printre ele un alt corn mic, înaintea căruia erau trei dintre primele coarne smulse de la rădăcini; și, iată, în acest corn erau ochi ca ochii omului și o gură vorbind lucruri mari. Am privit până când tronurile au fost dărâmate și Bătrânul de zile a șezut, îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada și părul capului său ca lâna pură; tronul său era ca flacăra încinsă și roțile lui ca foc arzând. Un pârâu încins a curs și a ieșit dinaintea lui; o mie de mii i-au servit și de zece mii de ori zece mii au stat în picioare înaintea lui; judecata a fost ținută și cărțile au fost deschise. Am privit atunci din cauza vocii marilor cuvinte pe care cornul le vorbea; am privit până când fiara a fost ucisă și trupul ei nimicit și dat flăcării arzânde. Cât despre restul fiarelor, li s-a luat domnia; totuși viețile lor au fost prelungite pentru un anotimp și un timp. Am văzut în viziunile nopții și, iată, unul ca Fiul omului a venit cu norii cerului și a venit la Bătrânul de zile și l-au adus aproape, înaintea lui. Și i s-a dat domnie și glorie și o împărăție, ca toate popoarele, națiunile și limbile să îl servească; domnia lui este o domnie veșnică, ce nu va trece și împărăția sa una care nu va fi distrusă. Eu, Daniel, am fost întristat în duhul meu în mijlocul trupului meu și viziunile capului meu m-au tulburat. M-am apropiat de unul dintre cei care stăteau acolo și l-am întrebat adevărul despre toate acestea. Astfel mi-a spus și m-a făcut să cunosc interpretarea lucrurilor. Aceste fiare mari, care sunt patru, sunt patru împărați, care se vor ridica din pământ. Dar sfinții celui Preaînalt vor lua împărăția și vor stăpâni împărăția pentru totdeauna, chiar pentru totdeauna și întotdeauna.

Am văzut apoi o a doua fiară, asemenea unui urs ridicat pe o parte; avea trei coaste în gură, între dinți, și i s-a zis: «Scoală-te și mănâncă multă carne!» Și, în timp ce priveam, am văzut o alta, ca un leopard, care avea pe spate patru aripi de pasăre; fiara aceasta avea și patru capete și i s-a dat stăpânire. După aceea, în vedenia mea de noapte, am văzut o a patra fiară, nespus de înfricoșătoare și deosebit de puternică; avea dinți mari de fier și mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte și avea zece coarne. Mă uitam atent la coarne și se făcea că un alt corn, unul mic, a răsărit din mijlocul lor, și dinaintea acestui corn au fost smulse trei dintre primele coarne. Acest corn avea ochi ca de om și o gură care rostea vorbe pline de trufie. Pe când mă uitam la el, s-au pus niște tronuri, și Cel-vechi-de-zile S-a așezat. Haina Lui era albă ca neaua, și pletele Lui, ca lâna albă, curată; tronul Lui era de flăcări și roțile lui, un foc aprins. Un râu de foc curgea, ieșind dinaintea Lui. Mii de mii Îi slujeau și miriade peste miriade Îi așteptau porunca. Curtea de judecată s-a așezat și niște cărți au fost deschise. Rămăsesem cu privirea ațintită la cornul acela din cauza cuvintelor pline de trufie pe care le rostea. M-am tot uitat, până când fiara a fost ucisă, iar trupul ei a fost nimicit și dat pradă flăcărilor. (Și celelalte fiare fuseseră dezbrăcate de stăpânirea lor, dar le fusese prelungită viața până la un timp hotărât). Pe când eram în vedenie, noaptea, iată, cu norii cerului, venea Cineva ca un fiu al omului; El a ajuns la Cel-vechi-de-zile și a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească; și toate popoarele, neamurile și limbile Lui Îi vor sluji. Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică, ce nu va trece nicidecum; și împărăția Lui nu va pieri niciodată. Eu, Daniel, am rămas tulburat în duhul meu în urma celor arătate, iar vedeniile care mi se perindaseră prin minte m-au înspăimântat. M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo și l-am rugat să-mi spună adevărul despre toate acestea. El mi-a răspuns și mi-a tâlcuit cele văzute astfel: «Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ. Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și o vor stăpâni în veac și în vecii vecilor.»

Și iată că o a doua fiară era ca un urs și stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinți, și i s-a zis: «Scoală-te și mănâncă multă carne!» După aceea m-am uitat mai departe, și iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete și i s-a dat stăpânire. După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, și iată că era o a patra fiară, nespus de grozavă, de înspăimântătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte și avea zece coarne. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, și iată că un alt corn mic a ieșit din mijlocul lor; și dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om și o gură care vorbea cu trufie. Mă uitam la aceste lucruri până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc, și roțile lui – ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile. Eu mă uitam mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă și trupul ei a fost nimicit și aruncat în foc, ca să fie ars. Și celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieții până la o vreme și un ceas anumit. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, și iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un Fiu al Omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică și nu va trece nicidecum, și Împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată. Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul, și vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo și l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit și mi le-a tâlcuit astfel: «Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ. Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și vor stăpâni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie.»

Iată, o altă fiară, a doua, era ca un urs și s-a ridicat pe o parte. Avea trei coaste în gura ei, între dinți, și i s-a zis: «Ridică-te și mănâncă multă carne!». După aceasta, am privit și, iată, alta, ca un leopard: avea patru aripi de pasăre pe spatele ei și fiara avea patru capete! Și i s-a dat stăpânire. După aceasta, am privit în vedeniile mele de noapte și, iată, o a patra fiară înfricoșătoare, înspăimântătoare și foarte puternică! Avea dinți mari de fier, mânca și sfărâma și călca în picioare ceea ce rămânea. Era diferită de toate fiarele care fuseseră înaintea ei și avea zece coarne. Am privit cu atenție coarnele și, iată, un alt corn mic a ieșit din mijlocul lor; trei coarne dintre cele dinainte au fost smulse dinaintea lui. Și, iată, în cornul acesta erau ochi ca ochii de om și o gură care vorbea mult! Am privit până când au fost stabilite niște tronuri și un Bătrân s-a așezat. Hainele lui erau ca zăpada și părul capului său, ca lâna curată. Tronul lui era flăcări de foc și roțile lui, foc arzător. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea lui. Mii de mii de mii îi slujeau și zeci de mii de zeci de mii stăteau înaintea lui. S-a așezat la judecată și cărțile au fost deschise. Atunci, eu priveam din cauza glasului cuvintelor multe pe care le rostea cornul. Am privit până când a fost ucisă fiara și trupul ei a fost distrus și dat ca să fie ars în foc. Celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, dar li s-a lungit viața și li s-a dat să fie pentru un [anumit] timp și un [alt] timp. Priveam în timpul viziunilor mele de noapte și, iată, [cineva] ca un Fiu al Omului venea pe norii cerului! S-a apropiat de Bătrân și a fost adus înaintea lui. Lui i s-au dat stăpânirea, gloria și domnia și toate popoarele, neamurile și limbile îl slujesc. Stăpânirea lui este o stăpânire veșnică, ce nu va trece, și domnia lui nu va fi distrusă. Atunci, mie, Daniél, mi s-a tulburat duhul în trupul meu și vedeniile din capul meu m-au răscolit. M-am apropiat de unul dintre cei care stăteau și l-am întrebat despre adevărul tuturor acestor [lucruri]. El mi-a vorbit și mi-a făcut cunoscută interpretarea lucrurilor. «Aceste fiare mari, care sunt patru, înseamnă patru regi care se vor ridica din pământ. Sfinții Celui Preaînalt vor primi domnia și vor stăpâni regatul pentru totdeauna și până în vecii vecilor».

Că fiara ce a apărut A doua, a fi urs părea Și într-o rână ședea ea. Trei coaste, eu am mai văzut, În gura ei că a avut. În urmă, am mai auzit Un glas care i-a poruncit: „Scoală degrabă, și ascultă! Mănâncă de-acum, carne multă!” După aceea, m-am uitat, Iar ceea ce am observat, Mi se păruse fioros, Căci aducea cu un pardos Care, pe spate, am văzut Că patru aripi a avut, Asemenea păsărilor Ce sunt ale cerurilor. Fiara aceasta se vădea Că patru capete avea. Și i s-a dat o stăpânire, Precum cerea a ei menire. În visul care l-am avut În miez de noapte, am văzut Încă o fiară-ngrozitoare, Grozavă și-nspăimântătoare. Puternică fusese ea Și niște dinți de fier avea. Cu dinți-aceia, ea mânca, Sfărâma prada și călca Ce rămăsese în picioare. Ea era înspăimântătoare. Deosebită s-a vădit De celelalte, negreșit, Pe cari ‘nainte le-am văzut. Ea, zece coarne, a avut. Atent, la coarne, am privit Și am văzut cum a ieșit Un corn mic care, așezat, În al lor mijloc s-a aflat. În fața lui, eu am văzut Trei coarne-apoi cum au căzut, Iar toate coarnele acele, Din primele, se vădeau ele. Cornul cel mic, am mai văzut Că ochi de om ar fi avut. O gură el a dobândit Și cu trufie a vorbit. Plin de uimire eu ședeam Și aste lucruri le priveam. În urmă, am mai observat Cum scaune s-au așezat. Ele s-au dovedit să fie, Drept scaune pentru domnie. După aceea, a venit Un Om, de zile-mbătrânit. Acesta, jos, S-a așezat. Straiul cu cari era-mbrăcat, Alb ca zăpada se vădea. Și părul Său de-asemenea, A fi la fel de alb se-arată, Precum este lâna curată. Scaunul Lui, pentru domnie, Flăcări de foc păreau să fie, Iar roțile ce le avea, Un foc aprins mi se părea. Un râu de foc eu am zărit, Din fața Lui cum a ieșit. Aceia care Îi slujeau, La mii de mii se numărau, Iar cei pe care i-am văzut În fața Lui că au șezut, De zece mii se dovedeau, Ori zece mii că se aflau. Apoi, în locu-acela, iată Că s-a ținut o judecată, Unde cărțile s-au deschis. Eu mă uitam mereu – în vis – Din pricina cuvintelor Rostite în mod sfidător Și cu trufie de acel Corn ce fusese mititel. Cu-atenție, eu am privit, Până când fiara a pierit. În felu-acesta, am văzut Cum ea, ucisă, a căzut, Iar trupul i-a fost azvârlit În foc apoi și nimicit. Și celelalte fiare-aflate În vis, ajuns-au dezbrăcate De-a lor putere, negreșit, Însă li s-a îngăduit Ca viața a le fi lungită, Pân’ la o vreme anumită. În visul care mi s-a dat În miez de noapte-n al meu pat, Era un fiu al omului, Venind pe norii cerului. El a înaintat, grăbit, Spre Cel de zile-mbătrânit Și-n fața Lui S-a așezat. Slavă – atuncea – I s-a dat Și o putere-mpărătească, Pentru ca Lui să Îi slujească Popoarele neamurilor, Indiferent de limba lor. Astfel, peste întreaga fire, El a primit o stăpânire Care, veșnică, se arată, Căci nu va pieri, niciodată. Eu, Daniel, m-am tulburat Cu duhul și înspăimântat Am fost, de ceea ce-am văzut În visul pe cari l-am avut. Atuncea, m-am apropiat De unul care s-a aflat În acel loc și i-am cerut Să-mi lămurească ce-am văzut. El, de îndată, mi-a vorbit Și visul mi l-a tălmăcit: „Acele patru fiare mari Sunt patru împărați dar, cari Vor stăpâni peste pământ. Însă aceia care sânt Sfinții Celui Prea-Nalt, primesc Împărăția și domnesc Din veșnicie-n veșnicie.”