Daniel 2:1-14 - Compară toate versiunile

Împărtășește

În al doilea an al domniei lui Nebucadnețar, Nebucadnețar a avut niște vise. Duhul îi era tulburat și i-a pierit somnul. Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători și pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului. Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat și aș vrea să știu visul acela.” Haldeenii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veșnic să trăiești, împărate! Spune robilor tăi visul și-ți vom arăta tâlcuirea lui!” Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis haldeenilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela. Dacă nu-mi veți face cunoscute visul și tâlcuirea lui, veți fi făcuți bucăți și casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. Dar, dacă-mi veți spune visul și tâlcuirea lui, veți primi de la mine daruri și răsplătiri și mare cinste. De aceea, spuneți-mi visul și tălmăcirea lui!” Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, și i-l vom tălmăci!” Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis: „Văd, cu adevărat, că voiți să câștigați vreme, pentru că vedeți că lucrul mi-a scăpat din minte. Dacă deci nu-mi veți spune visul, vă așteaptă pe toți aceeași soartă, fiindcă vreți să vă înțelegeți ca să-mi spuneți minciuni și neadevăruri până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneți-mi visul, ca să știu dacă sunteți în stare să mi-l și tâlcuiți!” Haldeenii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare și puternic ar fi fost, n-a cerut așa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean! Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori!” La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toți înțelepții Babilonului. Hotărârea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorâți și căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui ca să-i piardă. Atunci, Daniel a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să omoare pe înțelepții Babilonului.

În al doilea an al domniei sale, Nebucadnețar a avut niște vise care i-au tulburat atât de tare duhul, încât nu a mai avut somn. Împăratul a poruncit să fie chemați magicienii, descântătorii, vrăjitorii și caldeii, ca să-i spună împăratului visele. Ei au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului. Împăratul le-a zis: ‒ Am avut un vis și duhul mi-e tulburat, căci aș vrea să aflu ce înseamnă visul! Caldeii i-au răspuns împăratului în limba aramaică, astfel: ‒ Să trăiești veșnic, împărate! Spune-le slujitorilor tăi visul, iar noi îți vom da interpretarea! Împăratul le-a zis caldeenilor: ‒ Iată hotărârea fermă pe care am luat-o: dacă nu-mi veți face cunoscut visul și interpretarea lui, veți fi făcuți bucăți, iar casele voastre vor fi transformate în mormane de gunoi. Dacă însă îmi veți spune visul și interpretarea lui, veți primi din partea mea daruri, răsplătiri și mari onoruri. Așadar, spuneți-mi visul și interpretarea lui! Ei au răspuns a doua oară: ‒ Să spună împăratul slujitorilor săi visul și noi îi vom desluși interpretarea. Atunci împăratul le-a zis: ‒ Acum știu sigur că vreți să câștigați timp, pentru că vedeți hotărârea fermă pe care am luat-o. Dacă nu-mi veți face cunoscut visul, nu rămâne decât un singur verdict pentru voi! Văd că v-ați înțeles să-mi ziceți minciuni și lucruri false, sperând că situația se va schimba. Așadar, spuneți-mi visul ca să știu astfel că sunteți în stare să-mi dați și interpretarea lui! Caldeenii i-au răspuns împăratului, zicând: ‒ Nu există niciun om pe pământ care să poată spune ceea ce dorește împăratul. De aceea niciun împărat, oricât de mare și de autoritar ar fi fost el, nu a cerut așa ceva vreunui vrăjitor, vreunui descântător sau vreunui astrolog. Lucrul pe care-l cere împăratul este prea greu și nimeni nu i-l poate face cunoscut împăratului, în afară de dumnezei, a căror locuință nu este printre muritori! Când a auzit aceasta, împăratul s-a mâniat și, înfuriindu-se foarte tare, a poruncit să fie omorâți toți înțelepții Babilonului. Decretul ieșise, înțelepții erau pe cale de a fi omorâți, iar gărzile îi căutau și pe Daniel și pe prietenii lui ca să-i omoare. Atunci Daniel, cu prudență și discreție, s-a apropiat de Ariok, căpetenia gărzilor împăratului, care ieșise să-i omoare pe înțelepții Babilonului.

În al doilea an al guvernării lui, Nabucodonosor a avut niște vise care l-au făcut să fie atât de neliniștit, încât nu a mai putut dormi. Regele a dat ordin să fie chemați vrăjitorii și astrologii, ca să îi spună ce a visat el. Ei au venit și s-au prezentat înaintea regelui. Atunci el le-a zis: „Am avut un vis; și sunt neliniștit în spiritul meu pentru că aș vrea să îi știu semnificația!” Astrologii i-au răspuns regelui în limba aramaică: „Să trăiești etern, rege! Relatează-le slujitorilor tăi visul; iar noi îți vom da interpretarea lui!” Regele le-a zis astrologilor: „Aceasta este decizia fermă pe care am luat-o: dacă nu îmi veți spune atât visul cât și interpretarea lui, veți fi făcuți bucăți; iar casele voastre vor fi transformate în grămezi de gunoi. Dar dacă îmi veți spune ce am visat și îmi veți interpreta visul, veți primi din partea mea daruri, recompense și mari onoruri. Deci relatați-mi visul și spuneți-mi interpretarea lui!” Ei au răspuns a doua oară: „Să povestească regele slujitorilor lui ce a visat; și noi îi vom oferi interpretarea visului lui.” Atunci regele le-a zis: „Acum știu cu certitudine că vreți să câștigați timp; pentru că ați constatat cât de categorică este decizia pe care am luat-o. Dacă nu îmi veți relata ce am visat, rămâne doar acel singur verdict care este împotriva voastră! Văd că ați vorbit unul cu altul ca să îmi spuneți minciuni și lucruri eronate, sperând că situația voastră se va schimba. Deci relatați-mi visul, ca să știu astfel că sunteți capabili să îmi oferiți și interpretarea lui!” Astrologii i-au răspuns regelui astfel: „Nu există niciun om pe pământ care să poată spune ce dorește regele. Astfel, niciun rege – oricât de mare și de autoritar ar fi fost el – nu a pretins acest lucru vreunui vrăjitor sau vreunui astrolog. Ce dorește regele este prea dificil. Nimeni nu poate spune ce a visat regele, cu excepția zeilor care nu locuiesc printre muritori!” Când a auzit regele acest răspuns, s-a mâniat. Apoi, foarte afectat de acea supărare, a dat ordin să fie omorâți toți înțelepții Babilonului. Decizia omorârii înțelepților deja fusese scrisă; iar gărzile îi căutau atât pe Daniel cât și pe prietenii lui, ca să îi omoare. Atunci Daniel s-a apropiat cu prudență și cu discreție de Arioc – comandantul gărzilor regelui – care plecase să îi omoare pe înțelepții Babilonului.

Și în anul al doilea al domniei lui Nebucadnețar, Nebucadnețar a visat vise prin care duhul i s-a tulburat și somnul i-a fugit. Atunci împăratul a poruncit să fie chemați magii și astrologii și vrăjitorii și caldeenii, pentru a arăta împăratului visele lui. Astfel, ei au venit și au stat în picioare înaintea împăratului. Și împăratul le-a spus: Am visat un vis și duhul meu a fost tulburat pentru a cunoaște visul. Atunci au vorbit caldeenii împăratului în siriană: Să trăiești pentru totdeauna împărate; spune servitorilor tăi visul și noi vom arăta interpretarea. Împăratul a răspuns și a zis caldeenilor: Lucrul acesta mi-a scăpat; dacă nu îmi veți face cunoscut visul, cu interpretarea lui, veți fi tăiați în bucăți și casele voastre vor fi făcute un morman de balegă. Dar dacă îmi arătați visul și interpretarea lui, veți primi de la mine daruri și răsplăți și mare onoare; de aceea arătați-mi visul și interpretarea lui. Ei au răspuns din nou și au zis: Să spună împăratul servitorilor săi visul, iar noi vom arăta interpretarea lui. Împăratul a răspuns și a zis: Știu sigur că doriți să câștigați timp, deoarece vedeți că lucrul mi-a scăpat. Dar dacă nu îmi veți face cunoscut visul, nu este decât o singură hotărâre pentru voi, fiindcă ați pregătit cuvinte mincinoase și corupte pentru a vorbi înaintea mea, până când timpul se schimbă; de aceea spuneți-mi visul și voi cunoaște că puteți să îmi arătați interpretarea lui. Caldeenii au răspuns înaintea împăratului și au zis: Nu este om pe pământ care poate arăta acest lucru al împăratului; de aceea nu este nici împărat, nici domn, nici conducător, care să fi cerut astfel de lucruri de la vreun mag sau astrolog sau caldeean. Și este lucru rar ceea ce împăratul cere, și nu este nimeni altul care să îl poată arăta împăratului, cu excepția dumnezeilor, a căror locuință nu este cu carnea. Din această cauză împăratul a fost mânios și foarte furios și a poruncit să fie nimiciți toți înțelepții Babilonului. Și a ieșit hotărârea ca înțelepții să fie uciși; și căutau pe Daniel și pe tovarășii lui să fie uciși. Atunci Daniel a răspuns cu sfat și înțelepciune lui Arioc, căpetenia gărzii împăratului, care ieșise să ucidă pe înțelepții Babilonului

În al doilea an de domnie, Nebucadnețar a avut un vis, iar duhul i s-a tulburat și i-a pierit somnul. Împăratul a poruncit să fie chemați vrăjitorii, descântătorii, magii și caldeenii, ca să-i spună visul. Ei au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului. Împăratul le-a zis: „Am visat un vis și sunt nerăbdător să-l înțeleg.” Caldeenii i-au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veșnic să trăiești, împărate! Spune-le robilor tăi visul, iar noi îți vom spune tâlcuirea!” Împăratul le-a zis caldeenilor: „Hotărârea mea este nestrămutată: dacă nu-mi veți spune atât visul, cât și tâlcuirea lui, veți fi făcuți bucăți, iar casele voastre vor fi prefăcute în grămezi de gunoi; dar, dacă-mi veți spune visul și tâlcuirea lui, veți primi de la mine daruri, răsplată și mare cinste. De aceea, spuneți-mi visul și tâlcuirea lui!” Ei au răspuns a doua oară: „Să le spună împăratul robilor săi visul, și i-l vom tâlcui!” Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis: „Știu eu că vreți să câștigați timp, fiindcă ați văzut că hotărârea mea este nestrămutată. Dacă nu-mi spuneți visul, aceeași soartă vă așteaptă pe toți. Știu eu că v-ați gândit să veniți cu minciuni și cu șiretlicuri până se mai schimbă vremurile. Așadar, spuneți-mi visul, și, astfel, voi ști că puteți să-mi arătați tâlcuirea lui!” Caldeenii i-au răspuns împăratului: „Nu există niciun om pe pământ care să poată împlini cererea împăratului. De aceea, niciun împărat, oricât de mare și puternic ar fi fost, nu le-a cerut vreodată așa ceva vreunui vrăjitor, vreunui descântător sau vreunui astrolog. Cererea împăratului este grea; nimeni nu-i poate destăinui lucrul acesta împăratului în afară de zei, care nu locuiesc printre muritori.” La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat și s-a înfuriat din cale afară, poruncind să fie nimiciți toți înțelepții Babilonului. Porunca era dată și înțelepții urmau să fie nimiciți, iar Daniel și prietenii lui erau căutați și ei ca să fie uciși. Atunci, Daniel i-a vorbit cu chibzuință și cu pricepere lui Arioc, căpitanul gărzilor împăratului, care ieșise să-i omoare pe înțelepții Babilonului.

În al doilea an al domniei lui Nebucadnețar, Nebucadnețar a avut niște vise. Duhul îi era tulburat și i-a pierit somnul. Împăratul a poruncit să-i cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători și pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului. Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat și aș vrea să știu visul acela.” Haldeenii i-au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veșnic să trăiești, împărate! Spune-le robilor tăi visul, și-ți vom arăta tâlcuirea lui!” Împăratul a luat iarăși cuvântul și le-a zis haldeenilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela. Dacă nu-mi veți face cunoscute visul și tâlcuirea lui, veți fi făcuți bucăți și casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. Dar dacă-mi veți spune visul și tâlcuirea lui, veți primi de la mine daruri și răsplătiri și mare cinste. De aceea spuneți-mi visul și tălmăcirea lui!” Ei au răspuns a doua oară: „Să le spună împăratul robilor săi visul, și i-l vom tălmăci!” Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis: „Văd, cu adevărat, că voiți să câștigați vreme, pentru că vedeți că lucrul mi-a scăpat din minte. Dacă deci nu-mi veți spune visul, vă așteaptă pe toți aceeași soartă, fiindcă vreți să vă înțelegeți ca să-mi spuneți minciuni și neadevăruri până se vor schimba vremurile. De aceea spuneți-mi visul, ca să știu dacă sunteți în stare să mi-l și tâlcuiți!” Haldeenii i-au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare și de puternic ar fi fost, n-a cerut așa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean. Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să-i spună lucrul acesta împăratului, în afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori.” La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. A poruncit să-i piardă pe toți înțelepții Babilonului. Hotărârea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorâți și-i căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui ca să-i piardă. Atunci Daniel i-a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să-i omoare pe înțelepții Babilonului.

În al doilea an al domniei lui Nabucodonosór, a avut Nabucodonosór vise. I s-a tulburat duhul și somnul l-a părăsit. Regele a spus să-i cheme pe magi, pe astrologi, pe vrăjitori și pe caldéi ca să-i facă cunoscute regelui visele sale. Ei au venit și au stat înaintea regelui. Regele a zis: „Am avut un vis și îmi este tulburat duhul până când voi cunoaște visul”. Caldéii i-au vorbit regelui în aramaică: „Rege, în veci să trăiești! Spune-le slujitorilor tăi visul și noi îți vom face cunoscută interpretarea!”. Regele le-a răspuns și le-a zis caldéilor: „Decizia mea este hotărâtă: dacă nu îmi veți face cunoscut visul și interpretarea lui, veți fi tăiați în bucăți și casele voastre vor fi făcute o grămadă de [ruine]. Dar dacă îmi veți face cunoscut visul și interpretarea lui, veți primi de la mine daruri, răsplată și cinste mare. De aceea, faceți-mi cunoscut visul și interpretarea lui!”. Ei au răspuns a doua oară și au zis: „Să spună regele visul slujitorilor săi și noi vom face cunoscută interpretarea!”. Regele a răspuns și a zis: „Într-adevăr, știu că vreți să câștigați timp, deoarece vedeți că decizia mea este hotărâtă. Dacă nu-mi veți face cunoscut visul, o singură hotărâre este pentru voi, pentru că v-ați pus de acord să spuneți înaintea mea cuvinte mincinoase și false până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneți-mi visul și voi cunoaște că puteți să-mi faceți cunoscută interpretarea!”. Caldéii i-au răspuns regelui și au zis: „Nu este nimeni pe pământ care să poată face cunoscut cuvântul regelui, pentru că niciun rege, oricât de mare și puternic ar fi, nu cere un astfel de lucru niciunui ghicitor, astrolog sau caldeu. Lucrul pe care îl cere regele este greu și nu este altcineva care să-l facă cunoscut regelui decât Dumnezeul a cărui locuință nu este printre muritori”. Din cauza aceasta, regele s-a mâniat și s-a înfuriat foarte mult și a spus să fie nimiciți toți înțelepții din Babilón. Când a ieșit decretul ca să fie uciși înțelepții, i-au căutat pe Daniél și pe tovarășii lui ca să-i ucidă. Atunci, Daniél s-a adresat cu înțelepciune și chibzuință lui Arióc, căpetenia gărzilor regelui care ieșise să-i ucidă pe înțelepții Babilónului.

Când Nebucadențar făcea Doi ani de când împărățea, Un vis anume, a avut. Visul acela a făcut Să-i fie duhul tulburat, Iar somnul i l-a alungat. Atuncea, el a poruncit Să-i cheme-n față-i – negreșit – Pe cei care sunt vrăjitori, Sau sunt în stele cititori, Pe toți cei care se vădeau Cum că descântece făceau Și-a mai chemat, pe lângă ei, Pe o mulțime de Haldei, Voind să afle de îndat’, Ce-nseamnă ceea ce-a visat. Așa precum a poruncit, ‘Naintea lui, toți au venit. După ce toți s-au adunat, În acest fel a cuvântat: „Un vis anume, am avut. Visul acela a făcut Să-mi fie duhul tulburat, Iar somnul mi l-a alungat. Voiesc – acum – să-mi deslușiți Visul și să mi-l tălmăciți!” Haldeii, cum îl auziră, În aramaică-i vorbiră: „Trăiască-al nostru împărat, Pe veșnicie! Ce-ai visat, Robilor tăi tu să le spui Și-ndată, tâlcul visului, Ei au să ți-l destăinuiască, Pentru că pot să-l deslușească!” Atuncea, împăratul lor, Astfel le-a zis Haldeilor: „Să știți că mi-a scăpat din minte, Când v-am vorbit mai înainte, Un lucru important. Voiesc – Acum – să vi-l împărtășesc. Iată-l: dacă nu o să fiți În stare, visul, să mi-l știți Și dacă nu veți putea voi Ca să mi-l tâlcuiți apoi, Vă voi preface în bucăți Și-am să dărâm, de prin cetăți, Casele voastre, ca să fie Doar un morman de murdărie. Dar dacă, însă, o să fiți În stare, visul, să mi-l știți Și dacă veți putea ca voi Să mi-l și tâlcuiți apoi, Cu daruri mari vă răsplătesc, Cu cinste vă învrednicesc. Să-mi spuneți dar, ce am visat Și-apoi să-mi spuneți ce-a-nsemnat!” Ei au răspuns, a doua oară: „Vrem ca-mpăratul – bunăoară – Să spună ce vis a avut Și îi vom face cunoscut, Îndată, tâlcul cel pe care Visul ce l-a visat îl are!” Dar împăratu-a cuvântat: „Acuma văd – cu-adevărat – Precum că voi vă străduiți, Vreme ca să mai dobândiți, Căci ați văzut de mai ‘nainte, Ce lucru mi-a scăpat din minte. Aflați că dacă – de îndat’ – Nu îmi veți spune ce-am visat, Aceeași soartă aveți-apoi, Pentru că bine văd că voi, Să vă-nțelegeți doar voiți, Și-n urmă-n fața mea veniți Doar cu minciuni, ca să puteți Câștiga timp și să vedeți Cu ochii voștri fiecare, Cum e a vremilor schimbare. De-aceea, vreau ca imediat Să-mi spuneți voi, ce am visat, Pentru că dacă o să-l știți, Visul, puteți să-l tălmăciți!” Haldei-atunci răspuns au dat Și ziseră către-mpărat: „Oameni, precum voiești, nu sânt Pe fața-ntregului pământ. Nu este nimeni priceput Să-ți spună ceea ce-ai cerut. De-aceea, nici un împărat – Oricât a fost de înălțat Și-oricât de mare s-a făcut – Așa ceva nu a cerut, De la cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Cum n-a cerut nici de la cei Care se dovedeau Haldei! Lucrul cerut de tine-i greu. Să știi dar că numai un zeu Poate să facă ce-ai cerut Și, precum bine e știut, Nu printre muritori sunt ei, Iar muritorii nu sunt zei!” Când împăratu-a auzit Cuvintele ce le-au rostit, De-ndată el s-a mâniat Iar slugilor, porunci, le-a dat, Să-i piardă pe-nțelepții lui Din țara Babilonului. Când hotărârea a fost dată, S-a și trecut apoi, de-ndată, Grabnic, la împlinirea ei, De a-i ucide pe toți cei Cari înțelepți se dovedeau. Slujbașii tocmai căutau Pe Daniel și pe cei care, Tovarăși, Daniel îi are, Ca să îi piardă, negreșit. Dar Daniel a glăsuit, Cu minte și cu judecată, Când căpetenia-nsărcinată Cu prinderea-nțelepților Și-apoi cu omorârea lor, În a lui față a venit, Ca să îl piardă, negreșit. Acel care a căpătat Porunca de la împărat Să îi omoare, se numea Drept Arioc și se vădea A fi mai marele pe care Ceata străjerilor îl are.