Faptele Apostolilor 8:1-25 - Compare All Versions

Împărtășește

Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei. Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan și l-au jelit cu mare tânguire. Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță. Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. Filip s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Hristos. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei. Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau. Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. Aceștia au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus. Atunci, Petru și Ioan au pus mâinile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt. Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.” Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință, căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii.” Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis.” După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Saul își dăduse acordul la uciderea lui Ștefan. Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s-au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei. Câțiva oameni evlavioși l-au înmormântat pe Ștefan și l-au jelit mult. Saul însă devasta biserica. El intra prin case, lua cu forța bărbați și femei și-i arunca în închisoare. Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. Filip s-a dus într-o cetate a Samariei și L-a proclamat pe Cristos celor de acolo. Toate mulțimile erau atente la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați. Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea. În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea poporul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. Și toți care îl ascultau cu atenție, de la cel mai mic până la cel mai mare, spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»“. Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. Dar când l-au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea tot timpul în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau. Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. Când au ajuns acolo, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus. Atunci Petru și Ioan și-au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt. Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani, zicând: ‒ Dați-mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt! Petru însă i-a zis: ‒ Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obține cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu! Pocăiește-te deci de această răutate a ta și roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ți ierte această intenție a inimii tale, căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății! Simon, răspunzând, a zis: ‒ Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine! După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor.

Saul votase și el pentru omorârea lui Ștefan. Din acea zi s-a declanșat o mare persecuție împotriva comunității discipolilor (lui Cristos) din Ierusalim. Atunci toți ceilalți cu excepția apostolilor, s-au împrăștiat prin zonele Iudeeii și ale Samariei. Niște oameni cu reverență față de Dumnezeu l-au înmormântat pe Ștefan și l-au plâns foarte mult. Dar Saul devenise foarte periculos pentru comunitatea discipolilor (lui Cristos); pentru că intra prin case și lua cu forța bărbați și femei, pe care îi băga apoi în închisoare. Cei care se împrăștiaseră, predicau Cuvântul în toate locurile pe unde mergeau. Filip a venit în orașul Samaria și a predicat acolo, prezentându-le (oamenilor) pe Cristos. Când au auzit și au văzut minunile pe care le făcea Filip, mulțimile de oameni erau foarte receptive la ce vorbea el. Din mulți oameni demonizați ieșeau spirite rele care îi făceau să producă sunete stridente. Mulți alți oameni paralizați și care nu puteau merge, erau vindecați. Astfel, locuitorii acelui oraș au experimentat o mare bucurie. Acolo exista un om numit Simon. El pretindea că este o persoană remarcabilă; pentru că practicând vrăjitoria, îi uimise pe oamenii din Samaria (cu vrăjitoriile lui). Toți îl ascultau cu atenție și ziceau: „Aceasta este forța lui Dumnezeu numită «mare»!” Erau receptivi față de el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. Dar atunci când în urma predicii lui Filip au crezut Vestea Bună despre Regatul lui Dumnezeu și despre Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. A crezut chiar și Simon. Și după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu mare admirație la minunile care se făceau. Apostolii care erau în Ierusalim, au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. Când au ajuns acolo, s-au rugat pentru samariteni ca să primească Spiritul Sfânt. Acesta încă nu coborâse peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în numele Stăpânului Isus. Atunci Petru și Ioan și-au pus mâinile peste ei și; aceia au primit Spiritul Sfânt. Când a văzut Simon că Spiritul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor (peste alții), le-a oferit bani și le-a zis: „Dați-mi și mie această autoritate; pentru ca orice om peste care îmi voi pune mâinile, să primească Spiritul Sfânt.” Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să fie distruși împreună cu tine; pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea primi în schimbul banilor! Tu nu ai dreptul să participi în această activitate, pentru că inima ta nu este sinceră înaintea lui Dumnezeu! Pocăiește-te, renunțând la această răutate. Și roagă-te lui Iahve ca dacă este posibil, să îți ierte această tendință (greșită) care provine din inima ta; pentru că observ la tine că ești plin de invidie și înlănțuit de nedreptate!” Simon a răspuns: „Rugați-vă voi lui Iahve pentru mine, (și cereți-I) să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis!” După ce le-au predicat Cuvântul lui Iahve, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, prezentând (în drumul lor) Vestea Bună în multe sate unde trăiau samariteni.

Și Saul a fost de acord cu moartea lui. Iar în acele zile a fost o mare persecuție împotriva bisericii care era la Ierusalim; și toți au fost împrăștiați prin toate regiunile Iudeii și Samariei, exceptând apostolii. Și niște bărbați pioși l-au dus pe Ștefan pentru a-l înmormânta și au făcut pentru el un mare bocet. Cât despre Saul, prăpădea biserica, intrând în fiecare casă; și, târând deopotrivă bărbați și femei, îi preda la închisoare. De aceea cei împrăștiați au mers pretutindeni, predicând cuvântul. Atunci Filip a coborât la cetatea Samariei și le-a predicat pe Cristos. Și oamenii într-un gând au dat atenție celor vorbite de Filip, auzind și văzând miracolele pe care le făcea. Fiindcă din mulți posedați ieșeau duhuri necurate, strigând cu voce tare; și mulți paralizați și șchiopi au fost vindecați. Și era mare bucurie în acea cetate. Și un anume bărbat, numit Simon, era dinainte în cetate folosind vrăjitorie și fermecând oamenii Samariei, spunând că el însuși este cineva mare; Căruia toți îi dădeau atenție, de la cel mai mic la cel mai mare, spunând: Acest om este puterea cea mare a lui Dumnezeu. Și îi dădeau atenție, din cauză că de mult timp îi fermecase cu vrăjitorii. Dar când l-au crezut pe Filip, predicând lucrurile împărăției lui Dumnezeu și numele lui Isus Cristos, au fost botezați deopotrivă bărbați și femei. Atunci chiar Simon însuși a crezut; și după ce a fost botezat, continua cu Filip și se minuna, privind miracolele și semnele care erau făcute. Și când apostolii, care erau în Ierusalim, au auzit că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și Ioan; Care, după ce au coborât, s-au rugat pentru ei să primească Duhul Sfânt; (Fiindcă până atunci nu căzuse peste niciunul dintre ei; doar că erau botezați în numele Domnului Isus.) Atunci și-au pus mâinile peste ei și au primit Duhul Sfânt. Și când a văzut Simon că prin punerea mâinilor apostolilor a fost dat Duhul Sfânt, le-a oferit bani, Spunând: Dați-mi și mie această putere, ca pe oricine pun mâinile, să primească Duhul Sfânt. Dar Petru i-a spus: Banii tăi să piară cu tine, pentru că te-ai gândit că darul lui Dumnezeu poate fi cumpărat cu bani. Tu nu ai nici parte nici sorț în acest lucru; fiindcă inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește-te așadar de acea stricăciune a ta și roagă-te lui Dumnezeu, dacă îți poate fi cumva iertat gândul inimii tale. Pentru că îmi dau seama că ești în fierea amărăciunii și legătura nedreptății. Atunci, Simon a răspuns și a zis: Rugați-vă Domnului pentru mine, ca niciunul dintre aceste lucruri pe care le-ați vorbit să nu vină peste mine. Și ei, după ce au adeverit și au predicat cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim și au predicat evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Saul încuviințase și el uciderea lui Ștefan. Și a început în acea zi o mare prigoană împotriva bisericii din Ierusalim. Toți s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeei și Samariei, în afară de apostoli. Niște bărbați evlavioși l-au îngropat pe Ștefan și l-au jelit cu mare plânset. Dar Saul făcea prăpăd în Biserică: intra în case, lua cu forța bărbați și femei și-i arunca în temniță. Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. Filip a coborât în cetatea Samariei și L-a propovăduit pe Hristos. Mulțimile luau aminte într-un gând la cele spuse de Filip, când îl auzeau și vedeau semnele pe care le făcea. Căci din mulți demonizați ieșeau duhuri necurate, scoțând strigăte mari și mulți paralitici și șchiopi au fost vindecați. Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. Era în cetate un om pe nume Simon, care practica magia și uimea poporul Samariei, zicând despre sine că este un om însemnat. Toți, de la mic la mare, îl ascultau cu atenție și ziceau: „Omul acesta este puterea lui Dumnezeu, numită «cea mare».” Îl ascultau deci pentru că de multă vreme îi uimea cu magia lui. Dar când l-au crezut pe Filip, care le aducea vestea bună a Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, era nedespărțit de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se săvârșeau. Apostolii din Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan, care s-au coborât și s-au rugat pentru ei să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus. Atunci Petru și Ioan și-au pus mâinile peste ei, și au primit Duhul Sfânt. Văzând Simon că Duhul [Sfânt] este dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani și a zis: „Dați-mi și mie autoritatea aceasta, pentru ca cei peste care îmi pun mâinile să primească Duhul Sfânt!” Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, fiindcă ți-ai închipuit că darul lui Dumnezeu se cumpără cu bani! Tu n-ai nici parte, nici moștenire în toată lucrarea aceasta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește-te de această mârșăvie a ta și roagă-te Domnului, și poate ți se va ierta gândul acesta al inimii tale, căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii!” Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din ce ați zis!” După ce au adeverit și propovăduit Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, în afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeei și ale Samariei. Niște oameni temători de Dumnezeu l-au îngropat pe Ștefan și l-au jelit cu mare tânguire. Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică: intra prin case, lua cu sila bărbați și femei și-i arunca în temniță. Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. Filip s-a coborât în cetatea Samariei și L-a propovăduit pe Hristos. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire poporul Samariei. Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. Dar când l-au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei. Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau. Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. Aceștia au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus. Atunci Petru și Ioan și-au pus mâinile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt. Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt!” Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință, căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii!” Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis!” După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor.

Saul încuviinţase uciderea lui Ştefan, iar din ziua aceea a început o mare persecuţie împotriva Bisericii din Ierusalim. Toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi Samariei. Câţiva bărbaţi evlavioşi l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit cu mult plânset. Iar Saul nimicea Biserica, intra în case şi-i târa afară pe bărbaţi şi pe femei şi îi arunca în temniţă. Credincioşii care se împrăştiaseră mergeau acum şi vesteau cuvântul. Filip a coborât în cetatea Samariei să-l proclame acolo pe Hristos. Oamenii ascultau cu toţii, luând seama la cele spuse de Filip şi vedeau semnele făcute de el. Mulţi care aveau duhuri necurate strigau cu glas puternic când ieşeau acestea şi mulţi oameni paralizaţi sau şchiopi au fost vindecaţi. Şi în cetate a fost o mare bucurie. De ceva vreme, era în cetate un vrăjitor pe nume Simon, care îi uimea pe oamenii din Samaria şi spunea despre sine că este cineva. Toţi îl priveau atent, de la mic la mare, şi ziceau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte Puterea cea Mare”. Şi într-adevăr toţi îl ascultau atenţi pentru că de multă vreme îi uimise cu vrăjile lui. Când au crezut însă evanghelia lui Filip, care le vestea Împărăţia lui Dumnezeu şi Numele lui Iisus, s-au botezat, şi bărbaţi şi femei. Chiar şi Simon a crezut şi, după ce s-a botezat, nu se mai despărţea de Filip, privind şi uimindu-se de semnele şi minunile mari care se făceau prin el. Când au auzit apostolii din Ierusalim că cei din Samaria au primit cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis acolo pe Petru şi pe Ioan. După ce au ajuns, aceştia s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt – pentru că nu se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Iisus. Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi au primit Duhul Sfânt. Văzând Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani şi le-a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca orice om peste care îmi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.” Dar Petru i-a răspuns: „Banii tăi să fie nimiciţi împreună cu tine, căci ţi-ai închipuit că darul lui Dumnezeu se cumpără cu bani! Tu nu ai nici parte, nici vreo chemare în slujirea aceasta, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu. Întoarce-te de la răutatea aceasta a ta şi roagă-te Domnului, poate ţi se va ierta gândul inimii tale, căci văd în tine fiere amară şi că eşti prins în lanţurile fărădelegii!” Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu vină nimic din ce aţi zis asupra mea!” După ce au mărturisit şi au vestit cuvântul Domnului, cei doi s-au întors în Ierusalim vestind evanghelia în multe din satele Samaritenilor.

Și Saul era de acord cu uciderea lui. În ziua aceea, a început o mare persecuție împotriva Bisericii din Ierusalím și toți, în afară de apostoli, s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeii și ale Samaríei. Niște oameni evlavioși l-au înmormântat pe Ștéfan și l-au jelit mult. Iar Saul pustia Biserica, intrând prin case, târând bărbați și femei și aruncându-i în închisoare. Așadar, cei care se împrăștiaseră treceau din loc în loc vestind cuvântul. Fílip, coborând în cetatea Samaríei, a început să li-l predice pe Cristos. Mulțimile ascultau cu atenție într-un cuget cele spuse de Fílip, auzind și văzând semnele pe care le făcea, căci din mulți care erau posedați ieșeau duhurile necurate strigând cu glas puternic, iar mulți paralizați și șchiopi erau vindecați, astfel încât o mare bucurie a cuprins cetatea aceea. Dar era deja de mult în cetate un om cu numele Símon, care făcea magie și fermeca poporul Samaríei spunând despre sine că este un [om] însemnat. Toți, de la cel mai mic la cel mai mare, îl ascultau cu atenție, spunând: „Aceasta este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»”. Îl ascultau cu atenție, pentru că mult timp i-a uluit cu magia lui. Dar când l-au crezut pe Fílip, care predica vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre numele lui Isus Cristos, bărbați și femei se botezau. Chiar și Símon a crezut și, după ce a fost botezat, se ținea de Fílip și era uimit văzând semnele și minunile mari care se făceau. Apostolii care erau în Ierusalím, auzind că Samaría a primit cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan, care au coborât acolo și s-au rugat pentru ei ca să-l primească pe Duhul Sfânt. Căci nu se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci au fost botezați numai în numele Domnului Isus. Atunci și-au pus mâinile peste ei și l-au primit pe Duhul Sfânt. Dar când a văzut Símon că prin impunerea mâinilor apostolilor este dat Duhul, le-a oferit bani, spunând: „Dați-mi și mie puterea aceasta, ca peste oricine îmi pun mâinile, să-l primească pe Duhul Sfânt!”. Dar Petru i-a spus: „Să piară banii tăi împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu se poate cumpăra cu bani! Tu nu ai nici parte, nici drept la lucrul acesta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Așadar, convertește-te de la această răutate și roagă-te Domnului ca să ți se ierte, de e cu putință, intenția inimii tale! Căci văd că ești plin de fiere amară și [prins] în lațul nelegiuirii”. Símon i-a răspuns: „Rugați-vă voi pentru mine la Domnul ca să nu mi se întâmple nimic din ceea ce ați spus!”. Atunci ei, după ce au dat mărturie și au predicat cuvântul Domnului, întorcându-se la Ierusalím, vesteau evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Saul, cu cei ce-avură-n plan Ca să-l ucidă pe Ștefan, Se învoise, negreșit. Din ziua ‘ceea, s-a pornit Prigoană, în Ierusalim, Contra Bisericii. Găsim, Astfel, pe credincioși, fugiți Și, prin Iudeea, risipiți, Precum și prin Samaria. Prigoanei – care bântuia Ierusalimu-n acel ceas – Apostolii, doar, au rămas, Să-i facă față. Mai erau Și-alți oameni, care se temeau, De Dumnezeu. Ei l-au luat, Pe Ștefan, și l-au îngropat Cu jale și cu tânguire. Saul, cu împuternicire De la cei mari, prăpăd făcea, Printre creștini. El pătrundea, În ale lor case, luând – Cu sila – și întemnițând, Atât bărbați, cât și femei. În acest timp, creștini-acei Care, prin jur, s-au risipit, Cuvântu-au propovăduit. Printre Samariteni, s-a dus Filip, vorbind despre Iisus. Noroadele-au luat aminte, Atunci, la ale lui cuvinte, Pentru că ele au văzut, Ce semne, Filip a făcut. Din îndrăciți, duhuri ieșeau, Înspăimântate, și țipau; Șchiopi și ologi nenorociți, Au fost, atunci, tămăduiți, Iar acel timp a fost să fie Un timp de mare bucurie, Pentru cetate. Locuia, Acolo, în Samaria, Un om cari, Simon, s-a numit. Întreg norodul a uimit, Cu vrăjile ce le făcea. Om însemnat, el se credea, Pentru că toți, cu mic cu mare, Îl ascultau, dându-i crezare Și-l lăudau, zicând mereu: „Aceasta-i a lui Dumnezeu Putere, ce se cheamă „mare”, Cum bine vede fiecare.” Și astfel, cu luare-aminte, Norodul, ale lui cuvinte, Le asculta, fiind uimit, De câte vrăji, a săvârșit. Însă, când Filip a intrat, La ei și când a cuvântat, De Evanghelia Domnului Și despre cea a Numelui Cel Sfânt al lui Hristos Iisus, Samaritenii, toți, s-au dus La el, și fost-au botezați, Atât femei, cât și bărbați. Când aste lucruri a văzut, Chiar Simon însuși a crezut, Iar după ce-a fost botezat, Mereu, pe Filip, l-a urmat, Uimit de cele petrecute, De semnele ce-au fost făcute. Apostolii, care – cum știm – Rămaseră-n Ierusalim, Când veștile le-au auzit – Cum că-n Samaria, primit Este al Domnului Cuvânt – Găsiră că potriviți sânt, Să meargă, în acel ținut, Ioan și Petru. Au făcut, Întocmai, cum au cugetat; Cei doi au mers și s-au rugat, Pe al Samariei pământ, Ca să primească Duhul Sfânt Toți cei care l-au ascultat, Pe Filip, și au căpătat Botezul – precum el le-a spus – În Sfântul Nume-al lui Iisus – Căci Duhul Sfânt nu fuse dat. Ioan și Petru s-au rugat, Punând mâinile peste ei, Duh Sfânt primind oameni-acei. Când a văzut că tuturor, Doar prin punerea mâinilor Apostolilor, le e dat Duhul Cel Sfânt, a alergat Simon, la ei, și le-a adus Bani, ca să-i cumpere, și-a spus: „Iată ce vreau eu, a vă cere: Să-mi dăruiți astă putere, Să pot, când mâinile-mi așez Pe cineva, să-l înzestrez Cu Duhul Sfânt.” Petru-a privit La el și, aspru, i-a vorbit: „Ce mârșav gând, ție îți vine?! Să piară banii tăi, cu tine, Pentru că astfel tu gândești, Că poți, cu bani, să dobândești Darul lui Dumnezeu! Dar vai! Nici parte și nici sorți nu ai, În toate-aceste trebi, vreodată, Căci inima nu ți-e curată, În fața Domnului. Îți spun Care e lucrul cel mai bun, Ce poți ca să-l înfăptuiești: Degrabă, să te pocăiești Și să te rogi, lui Dumnezeu, Să-ți ierte-acum păcatul greu, Să-ți ierte gândul necurat! – De-i cu putință de iertat. Căci bine văd, că ești umplut, De fiere-amară și, ținut – De făr’delegi – înlănțuit.” În urmă, Simon a vorbit: „Eu cred că este mult mai bine Să vă rugați voi, pentru mine, Lui Dumnezeu, ca nu cumva Să mi se-ntâmple-apoi, ceva, Din cele ce mi-ați pomenit.” Sfârșind de propovăduit Cuvântul Domnului, cei doi Apostoli, s-au întors, apoi, Către Ierusalim, vestind Iar Evanghelia, și vorbind, Mereu, Samaritenilor În satele din drumul lor.