Faptele Apostolilor 6:1-7 - Compare All Versions

Împărtășește

În zilele acelea, când numărul ucenicilor crescuse, s-a stârnit o nemulţumire între evreii de limbă greacă şi evreii din Ierusalim pentru că văduvele celor dintâi erau trecute cu vederea în ajutorul zilnic. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi le-au spus: „Nu e bine ca noi să lăsăm cuvântul lui Dumnezeu şi să slujim la mese. Alegeţi dintre voi şapte bărbaţi cu nume bun, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, ca să le încredinţăm lucrarea aceasta, iar noi ne vom ocupa cu rugăciunea şi cu slujirea cuvântului.” Sfatul lor a plăcut întregii adunări şi i-au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia, care au fost aduşi înaintea apostolilor şi aceştia, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei. Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi numărul ucenicilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim. Şi chiar dintre preoţi, mulţi ascultau şi credeau.

Și în acele zile, înmulțindu-se numărul discipolilor, s-a ridicat o cârtire a grecilor împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau neglijate în servirea zilnică. Atunci, cei doisprezece au chemat la ei mulțimea discipolilor și au spus: Nu se cuvine ca noi să părăsim cuvântul lui Dumnezeu și să servim la mese. De aceea fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați cu o mărturie bună, plini de Duhul Sfânt și înțelepciune, pe care noi să îi punem peste această nevoie. Iar pe noi ne vom da necontenit rugăciunii și servirii cuvântului. Și cuvântul a plăcut înaintea întregii mulțimi; și l-au ales pe Ștefan, un bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, și pe Filip și Procor și Nicanor și Timon și Parmena și Nicolae, un prozelit din Antiohia, Pe care i-au adus înaintea apostolilor; și după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei. Și cuvântul lui Dumnezeu a crescut; și numărul discipolilor s-a înmulțit mult în Ierusalim; și o mare mulțime de preoți au fost ascultători față de credință.

În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii vorbitori de greacă au început să cârtească împotriva evreilor din Ierusalim pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea hranei zilnice. Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu este potrivit ca noi să lăsăm deoparte Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. Căutați printre voi, fraților, șapte bărbați cu nume bun, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care să-i punem în lucrarea aceasta, iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului!” Vorbirea aceasta a fost pe placul întregii mulțimi. I-au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au înfățișat înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, numărul ucenicilor din Ierusalim creștea foarte mult și o mare mulțime de preoți se supuneau credinței.

În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțeala ajutoarelor de toate zilele. Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta! Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune și în propovăduirea Cuvântului.” Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. I-au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim și o mare mulțime de preoți veneau la credință.

În acele zile, când s-a mărit numărul discipolilor, evreii care vorbeau limba greacă, protestau împotriva celorlalți evrei, pentru că văduvele lor nu beneficiau de ajutoarele care erau distribuite în fiecare zi. Cei doisprezece (apostoli) au adunat mulțimea discipolilor și au zis: „Nu este normal ca noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu și să ne ocupăm de administrație. În consecință, vă propunem, fraților, să alegeți dintre voi șapte bărbați cu o bună reputație, plini de Spiritul Sfânt și de înțelepciune, pe care îi vom desemna să facă această slujbă. Iar noi vom persevera în rugăciune și în predicarea Cuvântului.” Această propunere a fost aprobată de toți cei care erau adunați acolo. Astfel, bărbații pe care i-au ales (ca administratori), au fost următorii: Ștefan, un bărbat plin de Spirit Sfânt și de credință, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae – un (fost) adept al iudaismului care provenea din Antiohia. I-au adus pe toți înaintea apostolilor care s-au rugat punându-și mâinile peste ei. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul discipolilor se mărea în Ierusalim și foarte mulți preoți deveneau creștini.

Când ucenicii au sporit În număr și s-au întărit, Evrei-acei care vorbeau Grecește, ne-ncetat cârteau, Pe seama celorlalți Evrei, Căci după cum văzură ei, Când ajutoare se-mpărțeau, Ale lor văduve erau Uitate, și-astfel, fiecare Avea motiv de supărare. Cei doisprezece-au adunat, Pe ucenici, și-au cuvântat: „Iată, cu cale am găsit, Că, pentru noi, nu-i potrivit Ca, pe la mese, să slujim Și-n acest fel, să părăsim Cuvântul Domnului. Dragi frați, Alegeți dar, șapte bărbați Din rândul vost’ – bine văzuți De toți – de Duhul Sfânt umpluți, Precum și de înțelepciune, Și pe aceștia îi veți pune Să facă astă slujbă-apoi. Așa e bine, pentru voi. Astfel, noi, timp, o să avem, Și ne-ncetat o să putem, În rugăciuni, să stăruim Și-apoi să propovăduim Cuvântul.” Toți au ascultat Și spusa le-a încuviințat, Căci pentru-ntreaga adunare Fusese astă cuvântare, Foarte plăcută. Au ales, După ce-ntâi s-au înțeles, Șapte bărbați. Aceștia sânt: Ștefan – om plin de Duhul Sfânt Și de credință; alt bărbat, Filip a fost; lui i-a urmat Altul cari s-a numit Prihor. Veni rândul lui Nicanor, Timon, Parmena și-n sfârșit, Și Nicolae – prozelit Din Antiohia. Luați Au fost, apoi, și-nfățișați Apostolilor, după care, Aceștia, peste fiecare, Mâinile, și le-au așezat Și, rugăciuni, au înălțat. Mereu, mai mult se răspândea Cuvântul Domnului. Sporea Și rândul ucenicilor. Intrară, în numărul lor, Mulți oameni, din Ierusalim. De asemeni, preoți mai găsim – În acea vreme – că veneau Și-astă credință-mpărtășeau.

În zilele acelea, crescând numărul discipolilor, eleniștii murmurau împotriva evreilor pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea în slujirea de fiecare zi. Atunci, cei doisprezece, convocând adunarea discipolilor, au spus: „Nu este bine ca noi să lăsăm la o parte cuvântul lui Dumnezeu pentru a sluji la mese. De aceea, fraților, căutați dintre voi șapte bărbați cu nume bun, plini de duh și înțelepciune, pe care să-i stabilim pentru această necesitate. Iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea cuvântului”. Și a plăcut cuvântul [acesta] înaintea întregii adunări și i-au ales pe Ștéfan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Fílip, pe Prohór, pe Nicanór, pe Timón, pe Parmenás și pe Nicolae, prozelit din Antiohía. Pe aceștia i-au pus înaintea apostolilor care, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile asupra lor. Și cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, iar numărul discipolilor în Ierusalím se înmulțea foarte mult și o mare mulțime de preoți se supuneau credinței.

În zilele acelea, când numărul ucenicilor se înmulțea, a existat o nemulțumire a evreilor care vorbeau grecește împotriva celorlalți evrei, pentru că văduvele lor erau neglijate în ce privește împărțirea zilnică a hranei. Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și le-au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese! Prin urmare, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați care au o bună mărturie, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care să-i punem responsabili cu împlinirea acestei nevoi; iar noi vom continua să dăm atenție rugăciunii și lucrării de proclamare a Cuvântului“. Vorbirea aceasta a plăcut întregii mulțimi, așa că l-au ales pe Ștefan, un bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohorus, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas și pe Nicolaus, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, iar aceștia, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu înainta, numărul ucenicilor se înmulțea foarte mult în Ierusalim și o mare mulțime de preoți ascultau de mesajul credinței.

În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțeala ajutoarelor de toate zilele. Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și înțelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune și în propovăduirea Cuvântului.” Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim și o mare mulțime de preoți veneau la credință.