Faptele Apostolilor 28:1-14
Faptele Apostolilor 28:1-14 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
După ce au scăpat, au aflat că numele insulei era Malta. Locuitorii ei, barbarii, ne-au primit cu o prietenie deosebită, aprinzând un foc şi invitându-ne pe toţi să stăm în jurul lui, pentru că ploua şi era frig. Pavel strânsese o grămadă de crengi şi le arunca în foc, când, din cauza căldurii, a ieşit o viperă şi s-a agăţat de mâna lui. Când au văzut barbarii şarpele atârnând de mâna lui, şi-au zis între ei: „Cu siguranţă, omul acesta este un ucigaş şi, chiar dacă s-a salvat din valuri, dreptatea nu îl lasă să trăiască!” Dar Pavel a scuturat şarpele în foc şi n-a păţit nimic. Ei credeau că trebuie să se umfle sau să se prăbuşească deodată mort. Dar, după ce au aşteptat mult şi bine şi n-au văzut nimic neobişnuit şi-au schimbat părerea şi au început să spună că este un zeu. Pământul din preajma acelui loc era al conducătorului insulei, numit Publius; el ne-a întâmpinat bine şi ne-a găzduit cu generozitate vreme de trei zile. Tocmai atunci, tatăl lui Publius a căzut bolnav la pat, cu febră şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, şi-a pus mâinile peste el şi, rugându-se, l-a vindecat. Din cauza aceasta, au început să vină şi alţi bolnavi de pe insulă şi erau vindecaţi. Ni s-a arătat o mare cinste şi, când a fost să plecăm, ne-au dat tot ce aveam nevoie. După trei luni de zile, ne-am îmbarcat pe o corabie alexandrină care iernase în insulă şi care purta semnul Gemenilor. Am ajuns la Siracuza şi am rămas acolo trei zile. De acolo, am pornit să navigăm şi am ajuns la Regium. După o zi a început să bată vântul de miazăzi, iar în ziua următoare am sosit în portul Puteoli, unde am găsit nişte fraţi şi, pentru că ne-au rugat, am rămas cu ei şapte zile. Şi astfel am ajuns la Roma.
Faptele Apostolilor 28:1-14 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și după ce au scăpat, atunci au aflat că insula se numește Melita. Și barbarii ne-au arătat nu puțină bunăvoință; fiindcă au aprins un foc și ne-au primit pe toți, din cauza ploii care cădea și din cauza frigului. Și când Pavel strânsese o grămadă de vreascuri și le pusese pe foc, a ieșit o viperă din căldură și s-a prins de mâna lui. Și barbarii, când au văzut jivina veninoasă atârnată de mâna lui, au spus între ei: Fără îndoială, acest om este un ucigaș pe care, deși a scăpat din mare, răzbunarea nu îl lasă să trăiască. Și el a scuturat jivina în foc și nu a simțit niciun rău. Dar se așteptau ca el să înceapă să se umfle sau să cadă mort dintr-o dată; dar după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun fel de vătămare, și-au schimbat părerea și au spus că el era un dumnezeu. Iar în aceleași ținuturi erau stăpânirile celui mai de seama om al insulei, al cărui nume era Publius; care ne-a primit și ne-a găzduit prietenos trei zile. Și s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea bolnav cu febră și scurgere de sânge; la care a intrat Pavel și s-a rugat și și-a pus mâinile pe el și l-a vindecat. De aceea după ce a fost făcută aceasta, și alții de pe insulă care aveau boli au venit și au fost vindecați; Care ne-au și onorat cu multe onoruri; și când am plecat, ne-au încărcat cu cele ce au fost necesare. Iar după trei luni, ne-am îmbarcat într-o corabie din Alexandria, care iernase pe insulă, al cărei însemn era Castor și Pollux. Și, aruncând ancora la Siracuza, am rămas trei zile. Și de acolo ne-am dus pe ocolite și am ajuns la Regium; și după o zi s-a pornit vântul de sud și a doua zi am ajuns la Puteoli, Unde am găsit frați și am fost rugați să rămânem cu ei șapte zile; și așa ne-am dus spre Roma.
Faptele Apostolilor 28:1-14 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
După ce am scăpat de primejdie, am aflat că insula se numea Malta. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită; au aprins un foc și ne-au primit pe toți, căci începuse să plouă și era frig. Pavel a adunat o grămadă de vreascuri și, când a pus-o pe foc, o viperă a ieșit din cauza căldurii și s-a prins de mâna lui. Barbarii, când au văzut jivina atârnată de mâna lui, au zis unii către alții: „Fără îndoială că omul acesta este un ucigaș, căci, deși a scăpat teafăr din mare, Dreptatea nu-i îngăduie să trăiască.” Pavel a scuturat jivina în foc și n-a pățit nimic, deși ei așteptau să se umfle sau să cadă pe dată mort. Dar după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic rău, și-au schimbat părerea și ziceau că este un zeu. În împrejurimi erau moșiile mai-marelui insulei, numit Publius. El ne-a primit și ne-a găzduit cu multă omenie trei zile. Tatăl lui Publius zăcea cuprins de febră și dizenterie. Pavel a mers la el, s-a rugat, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat. Atunci au început să vină și ceilalți bolnavi de pe insulă și au fost vindecați. Ne-au arătat multă cinste și, la îmbarcarea noastră, ne-au dat tot ce aveam nevoie. După trei luni, am plecat cu o corabie venită din Alexandria care iernase pe insulă și care purta semnul Dioscurilor. Am ajuns la Siracuza, unde am rămas trei zile. De acolo, am ridicat ancora și am ajuns la Regium. Fiindcă a doua zi a început să bată vântul din sud, după două zile am ajuns la Puteoli, unde i-am întâlnit pe câțiva frați, care ne-au rugat să rămânem cu ei șapte zile. Și astfel am ajuns la Roma.
Faptele Apostolilor 28:1-14 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită: ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua și se lăsase un frig mare. Pavel strânsese o grămadă de mărăcini și-i pusese pe foc; o năpârcă a ieșit afară din pricina căldurii și s-a lipit de mâna lui. Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaș, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.” Pavel a scuturat năpârca în foc și n-a simțit niciun rău. Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, și-au schimbat părerea și ziceau că este un zeu. În împrejurimi erau moșiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință trei zile. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat. Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela și au fost vindecați. Ni s-a dat mare cinste și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum. După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor. Am ajuns la Siracusa și am rămas acolo trei zile. De acolo am mers înainte, pe lângă coastă, și am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, unde am dat peste niște frați, care ne-au rugat să mai rămânem șapte zile cu ei. Și așa am ajuns la Roma.
Faptele Apostolilor 28:1-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
După ce am scăpat de pericol, am aflat că acea insulă se numea Malta. Locuitorii ei au fost surprinzător de amabili cu noi. Pentru că începuse să plouă și era frig, ei ne-au invitat să ne încălzim la focul pe care îl făcuseră. Pavel adunase niște crengi și le punea pe foc. Din cauza căldurii, a ieșit o viperă care s-a prins de mâna lui. Când l-au văzut, locuitorii insulei au zis: „Deși a fost salvat din naufragiu, acest om este totuși un criminal: zeița Dreptatea nu îi permite să trăiască!” Dar Pavel a scuturat vipera în foc, fără să fie afectat de ea. Ei așteptau să îl vadă umflându-se sau căzând mort. Dar după ce au constatat că trece mult timp și că nu i se întâmplă nimic rău, și-au schimbat părerea și credeau că este un zeu. În apropiere de acea zonă, erau terenurile care făceau parte din proprietatea lui Publius. Acela era conducătorul insulei. El ne-a primit binevoitor și ne-a găzduit cu amabilitate zece zile. Tatăl lui Publius zăcea în pat, bolnav de dizenterie și având febră. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-și mâinile peste el și l-a vindecat. Apoi au venit și ceilalți bolnavi care existau pe insulă; și toți care veneau la el, erau vindecați. Ei s-au comportat față de noi cu un mare respect; iar atunci când am plecat, ne-au oferit toate lucrurile de care aveam nevoie pentru călătorie. După aproximativ trei luni, am plecat cu o corabie venită din Alexandria care staționase acolo în timpul iernii și care avea pe ea semnul Gemenilor. Am ajuns la Siracuza, unde am stat trei zile. Apoi ne-am continuat călătoria, navigând spre Regium. A doua zi a început să bată vântul dinspre Sud; iar după încă o zi am ajuns la Puzole. Acolo am întâlnit niște frați; și am rămas la ei șapte zile. Apoi am ajuns la Roma
Faptele Apostolilor 28:1-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Ostrovu-n care am intrat Și de primejdie-am scăpat, Malta fusese denumit. Barbarii cari l-au locuit, Bunăvoință-au arătat. La focul lor, ei ne-au chemat, Căci se făcuse un frig mare, Fiindcă ploua, încă, tare. Să strângă mărăcini, s-a dus Pavel și-apoi, pe foc, i-a pus. Dar, o năpârcă a ieșit, Simțind căldura, și-a suit Pe al lui Pavel braț. Îndată, Văzând năpârca atârnată De mâna lui, au murmurat Barbarii: „Cu adevărat, Acum, „Dreptatea” s-a vădit Și n-a lăsat nepedepsit, Pe ucigașu-acesta care, Cu bine, a scăpat, din mare.” Pavel, în foc, a scuturat Năpârca, și s-a așezat, Nepăsător, la locul său, Fără să simtă nici un rău. Oameni-aceea îl pândeau Și, să se umfle, așteptau, Ca să îl vadă-apoi căzând Jos, la pământ, și mort zăcând. Dar după ce au așteptat, Mult timp, făr’ a se fi-ntâmplat Nimica rău, ei s-au gândit Că Pavel, zeu e, negreșit. Jur împrejur, se întindeau Moșiile care erau Ale stăpânului, cel care – Peste ostrov – era mai mare, Și care, Publius, s-a numit. La el, acasă, ne-a poftit Acesta, și ne-a ospătat. Trei zile-n șir, la el, am stat. Tatăl lui Publius se zbătea Bolnav, în pat, căci suferea De friguri și de urdinare. Pavel, la patul celui care Bolea, s-a dus și s-a rugat, Iar după ce și-a așezat, În urmă, mâinile, pe el, S-a vindecat bolnavu-acel. Bolnavii din ostrov, apoi, Degrabă au venit la noi, Și toți au fost tămăduiți. Cu dragoste, am fost primiți, De toți, și puși la cinste mare; Atunci când timpul de plecare, Din nou la drum, se-apropia, Ne-au încărcat corabia, Cu tot ce trebuia să fie Pentru acea călătorie. După trei luni, am părăsit Acel ostrov și am pornit, Din nou, la drum. Corabia Era din Alexandria, Iar în ostrov, a ancorat, Oprindu-se pentru iernat. Acea corabie avea, Al Dioscurilor semn. Ea, Spre Siracusa, ne-a purtat. Acolo, doar trei zile-am stat. Pe lângă coastă-am mers apoi, Și-n acest fel, ajuns-am noi, La Regio, iar a doua zi, Purtați de-un vânt de miazăzi, Înspre Puzole am plecat. Doar două zile-am navigat, Și, la Puzole, am sosit. În acel loc, i-am întâlnit, Pe niște frați, cari ne-au rugat Să stăm cu ei. Astfel, am stat O săptămână, iar apoi, Spre Roma, ne-ndreptarăm noi.
Faptele Apostolilor 28:1-14 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
După ce ne-am salvat, am aflat că insula se numea Málta. Localnicii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită: au aprins un foc și ne-au primit pe toți alături, căci începuse să plouă și era frig. Paul adunase un braț de vreascuri și le-a pus pe foc. Din cauza căldurii, o viperă a ieșit și s-a prins de mâna lui. Când au văzut localnicii șarpele prins de mâna lui, au început să spună între ei: „Cu siguranță omul acesta este un criminal. Abia s-a salvat din mare și pedeapsa [divină] nu-l lasă să trăiască”. Dar el, scuturând șarpele în foc, nu a suferit niciun rău. Ei se așteptau ca el să se umfle sau să cadă dintr-odată mort. După ce au așteptat mult timp și au văzut că nu i s-a întâmplat nimic, și-au schimbat părerea, spunând că el este un zeu. În apropiere de acel loc se aflau ogoarele conducătorului insulei, numit Públius. Acesta ne-a primit și ne-a găzduit cu amabilitate timp de trei zile. Și s-a întâmplat că tatăl lui Públius zăcea la pat cuprins de friguri și de dizenterie. Paul a intrat la el, s-a rugat, și-a pus mâinile asupra lui și l-a vindecat. În urma acestui fapt, au venit și ceilalți bolnavi din insulă și au fost vindecați. Ei ne-au copleșit cu onoruri, iar când am plecat, ne-au pus la dispoziție tot ce aveam nevoie. După trei luni, ne-am îmbarcat pe o corabie alexandrină care iernase pe insulă și care purta emblema Dioscúrilor. Am acostat la Siracúsa și am rămas trei zile. De acolo, continuându-ne călătoria [pe lângă coastă], am ajuns la Réggio. În ziua următoare, suflând vântul de la miazăzi, am ajuns la Pozzuóli în două zile. Aici am întâlnit niște frați care ne-au rugat să rămânem șapte zile. Și astfel am ajuns la Roma.
Faptele Apostolilor 28:1-14 Noua Traducere Românească (NTR)
După ce am fost salvați din pericol, am aflat că insula se numea Malta. Băștinașii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită, căci au aprins un foc și ne-au primit bine pe toți, din cauză că începuse ploaia și se lăsase frigul. Pavel a adunat o grămadă de vreascuri și, în timp ce le punea pe foc, a ieșit o viperă din cauza căldurii și i s-a prins de mână. Când băștinașii au văzut șarpele atârnând de mâna lui, și-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta, care a fost salvat din mare, este un ucigaș, căci Dreptatea nu-l lasă să trăiască“. Pavel însă a scuturat șarpele în foc, fără să sufere niciun rău. Ei se așteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic neobișnuit, și-au schimbat părerea și au zis că este un zeu. Aproape de locul acela se aflau niște pământuri ale guvernatorului insulei, al cărui nume era Publius. El ne-a primit și ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri și dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-și mâinile peste el și l-a vindecat. După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalți de pe insulă, care aveau boli, au venit și ei și au fost vindecați. Ei ne-au onorat în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziție lucrurile de care aveam nevoie. După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă și care avea emblema Dioscurilor. Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile, iar de acolo am plecat mai departe și am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli, unde am găsit frați și am fost rugați să rămânem cu ei șapte zile. Și așa am ajuns în Roma.
Faptele Apostolilor 28:1-14 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită, ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua și se lăsase un frig mare. Pavel strânsese o grămadă de mărăcini și-i pusese pe foc; o năpârcă a ieșit afară din pricina căldurii și s-a lipit de mâna lui. Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaș, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.” Pavel a scuturat năpârca în foc și n-a simțit niciun rău. Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, și-au schimbat părerea și ziceau că este un zeu. În împrejurimi erau moșiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință, trei zile. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el și l-a vindecat. Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela și au fost vindecați. Ni s-a dat mare cinste și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum. După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor. Am ajuns la Siracusa și am rămas acolo trei zile. De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă și am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, unde am dat peste niște frați, care ne-au rugat să mai rămânem șapte zile cu ei. Și așa am ajuns la Roma.