2 Samuel 21:1-14
2 Samuel 21:1-14 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci a fost o foamete în zilele lui David, trei ani, an după an; și David a întrebat pe DOMNUL și DOMNUL a răspuns: Este pentru Saul și pentru casa lui sângeroasă, fiindcă i-a ucis pe gabaoniți. Și împăratul i-a chemat pe gabaoniți și le-a spus; (acum, gabaoniții nu erau dintre copiii lui Israel, ci din rămășița amoriților; și copiii lui Israel le juraseră; dar Saul a căutat să îi ucidă în zelul său pentru copiii lui Israel și Iuda.) De aceea David a spus gabaoniților: Ce să fac pentru voi? Și cu ce să fac ispășirea, ca să binecuvântați moștenirea DOMNULUI? Și gabaoniții i-au spus: Nu avem nevoie nici de argint nici de aur de la Saul sau de la casa lui, nici să omori pentru noi vreun om din Israel. Iar el a spus: Ceea ce veți spune, aceea voi face pentru voi. Și ei au răspuns împăratului: Omul care ne-a mistuit și a plănuit împotriva noastră ca să fim nimiciți de a mai rămâne în vreunul din ținuturile lui Israel, Să ne fie dați șapte bărbați dintre fiii lui și îi vom spânzura înaintea DOMNULUI la Ghibea lui Saul, pe care DOMNUL l-a ales. Și împăratul a spus: Îi voi da. Dar împăratul a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul DOMNULUI care era între ei, între David și Ionatan, fiul lui Saul. Dar împăratul a luat pe cei doi fii ai lui Rițpa, fiica lui Aia, pe care ea îi născuse lui Saul, pe Armoni și pe Mefiboșet și pe cei cinci fii ai lui Mical, fiica lui Saul, pe care ea îi crescuse pentru Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul. Și el i-a dat în mâinile gabaoniților și ei i-au spânzurat pe deal înaintea DOMNULUI; și au căzut toți cei șapte împreună și au fost dați la moarte în zilele secerișului, în primele zile, la începutul secerișului orzului. Și Rițpa, fiica lui Aia, a luat pânză de sac și și-a întins-o pe stâncă, de la începutul secerișului până când apă a picurat peste ei din cer și nu a lăsat nici păsărilor cerului să se așeze pe ei ziua, nici fiarelor câmpului noaptea. Și i s-a spus lui David ce făcuse Rițpa, fiica lui Aia, concubina lui Saul. Și David a mers și a luat oasele lui Saul și oasele lui Ionatan, fiul său, de la oamenii din Iabes-Galaad, care le furaseră din piața Bet-Șanului, unde filistenii îi spânzuraseră, când filistenii îl uciseseră pe Saul la Ghilboa; Și a adus de acolo oasele lui Saul și oasele lui Ionatan, fiul său; și au adunat oasele celor care fuseseră spânzurați. Și oasele lui Saul și ale lui Ionatan, fiul său, le-au îngropat la Țela, în țara lui Beniamin, în mormântul lui Chiș, tatăl său; și au împlinit tot ce împăratul poruncise. Și după aceasta, Dumnezeu a fost implorat pentru țară.
2 Samuel 21:1-14 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ținut trei ani. David a căutat fața DOMNULUI, și DOMNUL a zis: „Peste Saul și peste casa lui apasă o vină de sânge, din pricina gabaoniților pe care i-a ucis.” Regele i-a chemat pe gabaoniți să le vorbească. (Ei nu erau dintre fiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților; fiii lui Israel se legaseră față de ei cu jurământ, și totuși Saul căutase să-i ucidă, din râvnă pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda.) David le-a zis gabaoniților: „Ce să fac pentru voi și cu ce să fac ispășire, ca să binecuvântați moștenirea DOMNULUI?” Gabaoniții i-au zis: „Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nici nu avem căderea să omorâm pe cineva din Israel.” Și regele a zis: „Ce ați dori să fac pentru voi?” Ei i-au zis regelui: „Saul ne-a slăbit, vrând să ne dea pieirii, ca să nu mai rămână nici urmă de noi între hotarele lui Israel; să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui, și-i vom spânzura înaintea DOMNULUI, la Ghibea-lui-Saul, alesul DOMNULUI.” Și regele a zis: „Vi-i voi da.” Regele l-a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, de dragul jurământului pe care David și Ionatan, fiul lui Saul, îl încheiaseră înaintea DOMNULUI. Regele i-a luat pe cei doi fii ai Rițpei, fiica lui Aiia, pe care i-i născuse lui Saul: pe Armoni și pe Mefiboșet și pe cei cinci fii ai lui Merab, fata lui Saul, pe care i-i născuse ea lui Adriel, din Abel-Mehola, fiul lui Barzilai; i-a dat în mâinile gabaoniților, care i-au spânzurat pe munte, înaintea DOMNULUI. Toți cei șapte au pierit împreună; au fost omorâți în cele dintâi zile ale secerișului, când începea seceratul orzului. Rițpa, fiica lui Aiia, a luat un sac și l-a întins sub ea, peste stâncă, de la începutul secerișului până când a căzut peste ei ploaie din cer; și nu a lăsat păsările cerului să se oprească lângă ei în timpul zilei, și fiarele câmpului – în timpul nopții. I-au dat de veste lui David despre ce făcuse Rițpa, fiica lui Aiia, țiitoarea lui Saul. Și David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său, Ionatan, de la locuitorii din Iabesul Galaadului, pe care aceștia le luaseră pe ascuns din piața Bet-Șeanului, unde îi spânzuraseră filistenii când l-au doborât pe Saul la Ghilboa. A luat de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan; și au strâns și oasele celor spânzurați. Au îngropat oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan în țara lui Beniamin, la Țela, în mormântul lui Chiș, tatăl lui Saul. Și au făcut tot ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu S-a potolit față de țară.
2 Samuel 21:1-14 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Pe vremea lui David a fost o foamete care a ținut trei ani. David L-a întrebat pe Domnul, și Domnul a zis: „Din pricina lui Saul și a casei lui sângeroase, pentru că i-a ucis pe gabaoniți, este foametea aceasta.” Împăratul i-a chemat pe gabaoniți să le vorbească. (Gabaoniții nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților; copiii lui Israel se legaseră față de ei cu un jurământ, și totuși Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru copiii lui Israel și ai lui Iuda.) David le-a zis gabaoniților: „Ce pot face eu pentru voi și cu ce să fac ispășire, ca să binecuvântați moștenirea Domnului?” Gabaoniții i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nici nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Și împăratul a zis: „Ce voiți dar să vă fac?” Ei i-au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit și își pusese de gând să ne nimicească, așa încât să ne facă să pierim din tot ținutul lui Israel, să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.” Și împăratul a zis: „Vi-i voi da.” Împăratul l-a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David și Ionatan, fiul lui Saul. Dar împăratul i-a luat pe cei doi fii pe care i-i născuse lui Saul Rițpa, fata lui Aiia, și anume Armoni și Mefiboșet, și pe cei cinci fii pe care i-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai; i-a dat în mâinile gabaoniților, care i-au spânzurat pe munte, înaintea Domnului. Toți cei șapte au pierit împreună; au fost omorâți în cele dintâi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului. Rițpa, fata lui Aiia, a luat un sac și l-a întins sub ea, peste stâncă, de la începutul seceratului până când a căzut peste ei ploaie din cer; și a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei și fiarele câmpului, în timpul nopții. L-au înștiințat pe David despre ce făcuse Rițpa, fata lui Aiia, țiitoarea lui Saul. Și David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan de la locuitorii din Iabesul Galaadului, care le luaseră din piața Bet-Șean, unde îi spânzuraseră filistenii când l-au bătut pe Saul la Ghilboa. A luat de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan și s-au strâns și oasele celor ce fuseseră spânzurați. Au îngropat oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan în țara lui Beniamin, la Țela, în mormântul lui Chis, tatăl lui Saul. Și au făcut tot ce poruncise împăratul. După aceea Dumnezeu a fost potolit față de țară.
2 Samuel 21:1-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În timpul guvernării lui David, a fost o foamete care a durat trei ani consecutivi. David L-a întrebat pe Iahve (de ce se întâmpla așa); și El i-a zis: „Această foamete a venit din cauza lui Saul și a familiei lui sângeroase, pentru că i-a omorât pe ghivoniți!” Atunci regele David i-a chemat pe ghivoniți ca să le vorbească. Ghivoniții nu erau israelieni, ci niște supraviețuitori ai amoriților. Israelienii le-au jurat că le vor permite să trăiască; dar Saul, în pasiunea lui pentru (cauza celor numiți) Israel și (a celor numiți) Iuda, a vrut să îi extermine. David i-a întrebat pe ghivoniți: „Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aș putea să mă achit de datoria pe care o avem față de voi, ca să binecuvântați moștenirea lui Iahve?” Ghivoniții i-au răspuns: „Nu vrem să luăm de la Saul și de la familia lui nici argint și nici aur. În același timp, nu este datoria noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Regele le-a zis: „Voi face tot ce îmi cereți!” Atunci ei i-au zis regelui: „Pentru că acest om (numit Saul) ne-a decimat poporul și intenționa să ne extermine total ca să dispărem de pe tot teritoriul lui Israel, să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să îi spânzurăm înaintea lui Iahve, în Ghiva lui Saul – omul special ales de Iahve!” Regele le-a răspuns: „Bine; vi-i voi da!” Dar din cauza jurământului făcut înaintea lui Iahve între el și Ionatan – fiul lui Saul – David l-a scăpat pe Mefiboșet – fiul lui Ionatan – fiul lui Saul. I-a luat pe Armoni și pe Mefiboșet care erau cei doi fii născuți de Rițpa – fiica lui Aia – în familia lui Saul, împreună cu cei cinci fii pe care îi născuse Merab – fiica lui Saul – în familia meholatitului Adriel – fiul lui Barzilai; și i-a predat ghivoniților. Aceștia i-au spânzurat pe un deal, înaintea lui Iahve. Toți cei șapte au murit împreună. Ei au fost omorâți în primele zile ale seceratului, când se secara orzul. Rițpa – fiica lui Aia – a luat un sac și l-a pus sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a început să cadă ploaia peste acele corpuri (moarte), ea le-a păzit în timpul zilei de păsările prădătoare și în timpul nopții de animalele sălbatice. David a fost informat despre ce făcea Rițpa – fiica lui Aia – concubina lui Saul. Atunci regele s-a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului lui numit Ionatan de la locuitorii din Iabeș-Ghilad. Aceia le furaseră din zona numită Bet-Șan, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au omorât pe Saul la Ghilboa. David a adus de acolo osemintele lui Saul și ale fiului lui numit Ionatan. Au fost adunate și ale celor care tocmai fuseseră spânzurați. Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului lui numit Ionatan în teritoriul lui Beniamin – la Țela – în mormântul tatălui lui care se numise Chiș. Astfel, slujitorii (lui David) au făcut tot ce poruncise regele. După ce au procedat astfel, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru țară.
2 Samuel 21:1-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.” David, la sine, i-a chemat Pe cei din Gabaon, de-ndat’. – Gabaoniții nu erau Israeliți, dar locuiau, În Israel; ei, negreșit, O rămășiță s-au vădit, Din neamul Amoriților. Tot al lui Israel popor, Cu legământ, a fost legat De ei, că îi va fi lăsat În pace ca să viețuiască Și-n Israel să locuiască. Însă ăst legământ făcut, De Saul nu a fost ținut, Căci mare râvnă-avuse el Atât față de Israel, Cât și de Iuda, totodat’. De-aceea fost-a încălcat Ăst legământ ce s-a făcut, Iar Domnului nu I-a plăcut. – „Ce pot să fac eu, pentru voi?”– I-a întrebat David, apoi, Pe cei din Gabaon. „Ce vreți Sau ce nemulțumiri aveți? Ce ispășire pot să fac, Pentru ca să vă fiu pe plac, Iar moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are S-o binecuvântați și voi, Ca foamea să-nceteze-apoi?” Gabaoniții-au glăsuit: „Noi, de la Saul, negreșit Nu vrem aur și-argint. Apoi, Nu trebuie-a ucide noi, Pe nimenea din Israel – Ni-i treaba noastră, de altfel.” „Dar totuși, ce doriți să fac, Să pot ca să vă fiu pe plac?” – Mai zise David. „Negreșit, Omul acela a voit Ca mai întâi să ne slăbească Și-n urmă, să ne nimicească Din mijlocul lui Israel. De-aceea, ne-am gândit astfel: Ne dai, din casa cea pe care Saul, în Israel, o are, Un număr de șapte bărbați. Aceștia fi-vor spânzurați, În fața Domnului apoi – La Ghibea – chiar de către noi.” David, atuncea, a făcut Așa precum ei au cerut, Căci el, șapte bărbați, le-a dat. Mefiboșet a fost cruțat – Cum împăratu-avuse-n plan – Căci fiu i-a fost, lui Ionatan, Cu care David a făcut Un legământ, la început. Rițpa era femeia care, Pe Aia, drept părinte-l are. Saul, cu ea, s-a însoțit Și doi feciori a dobândit: Armoni-ntâi, fiind urmat Și de Mefiboșet, îndat’. O fată, Saul mai avea. Merab, aceasta se numea, Soața lui Adriel, cel care, Pe Barzilai, părinte-l are. Se știe despre Adriel, Că din Mehola, fost-a el. Merab, cinci fii, a zămislit. David, atunci, a poruncit Luați să fie primii doi, Precum și ceilalți cinci apoi. Gabaoniții i-au luat Și-n urmă ei i-au spânzurat, Pe munte-n fața Domnului, La vremea secerișului, Căci tocmai timpul se-mplinea, În care orzul se cocea. În grabă-atunci, Rițpa – cea care Pe Aia, drept părinte-l are – Un sac, în mână, a luat Și sus, pe stâncă, s-a urcat. Pe sac, acolo, a șezut Când secerișul a-nceput Și tot acolo-a stat apoi, Când s-au pornit primele ploi. Pe morți, femeia i-a păzit, Căci ne-ncetat a izgonit Și păsările cerului Și fiarele pământului, Din jurul trupurilor lor, Ziua și-n timpul nopților. David fusese înștiințat De felu-n care s-a purtat Rițpa – acea femeie care, Pe Aia, drept părinte-l are. Când împăratu-a auzit Vestea aceasta, a pornit, Spre Iabesul care-i aflat În Galaad, și a luat Ale lui Saul oase. Ele Puse au fost, lângă acele Pe care Ionatan le-avuse. La Iabes, oasele-au fost duse, Fiind, de la Bet-Șan, luate, Când – după luptele purtate, Sus, pe Ghilboua – a căzut Saul, de Filisteni, bătut. Atunci, luați au fost cei doi, Ca spânzurați să fie-apoi, Pe zidurile înălțate Lângă-a Bet-Șanului cetate. Acele oase, le-a luat David și-apoi a adunat Și oasele bărbaților Care, Gabaoniților – Cum au cerut – le-au fost lăsați, Spre-a fi, pe munte, spânzurați. Oasele-n urmă le-a adus David, cu sine, și le-a pus Într-un mormânt, în locul care, Chis îl avea, de-nmormântare. În Beniamin, locu-i aflat, Într-un ținut, Țela, chemat, Căci Chis e al lui Saul tată. Astfel, s-a împlinit, pe dată, Porunca împăratului. Apoi, mânia Domnului – Încet, încet – s-a potolit, Iar foametea n-a mai lovit.
2 Samuel 21:1-14 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
A fost o foamete în zilele lui Davíd timp de trei ani, an după an. Davíd a căutat fața Domnului, iar Domnul i-a zis: „Este pentru Saul și pentru casa lui sângeroasă: pentru că i-a ucis pe cei din Gabaón”. Regele i-a chemat pe cei din Gabaón să le vorbească. (Cei din Gabaón nu erau dintre fiii lui Israél, dar cei care au rămas dintre amoréi. Fiii lui Israél făcuseră un jurământ cu ei, dar Saul a căutat să-i lovească în gelozia lui pentru fiii lui Israél și ai lui Iúda). Davíd le-a zis celor din Gabaón: „Ce pot face eu pentru voi și cum voi putea ispăși ca voi să binecuvântați moștenirea Domnului?”. Cei din Gabaón i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nu avem [intenția] să ucidem pe cineva în Israél”. Iar [Regele] le-a zis: „Ceea ce ziceți voi, aceea voi face”. Ei i-au răspuns regelui: „Omul acela ne-a distrus și a voit să dispărem dintre cei care locuiau între toate hotarele lui Israél. Să ni se dea șapte oameni dintre fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului la Ghibéea lui Saul, alesul Domnului!”. Regele a zis: „Vi-i voi da”. Regele l-a cruțat pe Mefibóșet, fiul lui Ionatán, fiul lui Saul, datorită jurământului Domnului dintre ei, dintre Davíd și Ionatán, fiul lui Saul. Regele a luat doi fii ai Rițpéi, fiica lui Aiá, pe Armoni și pe Mefibóșet, pe care ea îi născuse lui Saul, și pe cei cinci fii ai lui Micál, fiica lui Saul, pe care-i născuse lui Adriél, fiul lui Barzilái din Mehóla. I-au dat în mâna celor din Gabaón, care i-au spânzurat pe munte înaintea Domnului. Au murit toți cei șapte împreună. Au fost uciși în primele zile ale secerișului, la începutul secerișului orzului. Rițpá, fiica lui Aiá, a luat un sac și l-a întins pentru ea lângă stâncă de la începutul seceratului până când a căzut ploaie din cer peste ei. Nu a lăsat să se așeze peste ei nici păsările cerului ziua, nici animalele câmpului noaptea. I-au adus la cunoștință lui Davíd ceea ce a făcut Rițpá, fiica lui Aiá, concubina lui Saul. Davíd a mers și a luat oasele lui Saul și oasele lui Ionatán, fiul său, de la stăpânii din Iábeș-Galaád care le luaseră din piața Bet-Șeán, unde filisténii îi spânzuraseră când l-au ucis pe Saul la Ghelbóe. A luat de acolo oasele lui Saul și oasele lui Ionatán, fiul său. Au adunat și oasele celor ce fuseseră spânzurați. Au îngropat oasele lui Saul și ale lui Ionatán, fiul său, în ținutul lui Beniamín, la Țéla, în mormântul lui Chiș, tatăl lui [Saul]. Au făcut tot ceea ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu a fost binevoitor față de țară.
2 Samuel 21:1-14 Noua Traducere Românească (NTR)
Pe vremea lui David a fost o foamete de trei ani la rând. David a căutat fața DOMNULUI, și DOMNUL i-a zis: „Este din cauza lui Saul și a Casei lui sângeroase, deoarece i-a omorât pe ghivoniți“. Regele i-a chemat pe ghivoniți și le-a vorbit. (Ghivoniții nu erau dintre fiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților. Fiii lui Israel făcuseră un jurământ față de ei, însă Saul, în râvna lui pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda, încercase să-i nimicească). David i-a întrebat pe ghivoniți: ‒ Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aș putea să fac ispășire ca să binecuvântați moștenirea DOMNULUI? Ghivoniții i-au răspuns: ‒ Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la familia sa. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel. Atunci el i-a întrebat: ‒ Ce-mi cereți să fac pentru voi? Ei i-au răspuns regelui: ‒ Fiindcă bărbatul acesta ne-a distrus și plănuise să fim nimiciți, astfel încât să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel, să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să-i spânzurăm înaintea DOMNULUI, în Ghiva lui Saul, alesul DOMNULUI. Regele a zis: ‒ Vi-i voi da. Regele l-a cruțat însă pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului făcut înaintea DOMNULUI între el și Ionatan, fiul lui Saul. I-a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii pe care Rițpa, fata lui Aia, i-i născuse lui Saul, precum și pe cei cinci fii pe care Merab, fata lui Saul, i-i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul, și i-a dat în mâinile ghivoniților. Aceștia i-au spânzurat înaintea DOMNULUI, pe un deal. Toți cei șapte au murit împreună, fiind uciși în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului. Rițpa, fata lui Aia, a luat un sac și l-a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a căzut ploaie din cer peste ei, ea n-a lăsat păsările cerului să se așeze pe ei în timpul zilei și nici vietățile câmpului să se atingă de ei în timpul nopții. Când i s-a spus lui David ce făcea Rițpa, fata lui Aia, țiitoarea lui Saul, acesta s-a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeșului Ghiladului (aceștia le furaseră din piața Bet-Șanului, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au ucis pe Saul la Ghilboa). A adus de acolo osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan și au fost adunate, de asemenea, și oasele celor care fuseseră spânzurați. Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Țela, în mormântul tatălui său, Chiș. Și au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu S-a lăsat înduplecat cu privire la țară.
2 Samuel 21:1-14 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ținut trei ani. David a întrebat pe Domnul, și Domnul a zis: „Din pricina lui Saul și a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniți este foametea aceasta.” Împăratul a chemat pe gabaoniți să le vorbească. (Gabaoniții nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților; copiii lui Israel se legaseră față de ei cu un jurământ, și totuși Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru copiii lui Israel și Iuda.) David a zis gabaoniților: „Ce pot face eu pentru voi și cu ce să fac ispășire, ca să binecuvântați moștenirea Domnului?” Gabaoniții i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nici nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Și împăratul a zis: „Ce voiți dar să vă fac?” Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit și își pusese de gând să ne nimicească, pentru ca să ne facă să pierim din tot ținutul lui Israel, să ni se dea șapte bărbați din fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.” Și împăratul a zis: „Vi-i voi da.” Împăratul a cruțat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David și Ionatan, fiul lui Saul. Dar împăratul a luat pe cei doi fii pe care-i născuse lui Saul Rițpa, fata lui Aiia, și anume: Armoni și Mefiboșet, și pe cei cinci fii pe care-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai; i-a dat în mâinile gabaoniților, care i-au spânzurat pe munte, înaintea Domnului. Toți cei șapte au pierit împreună; au fost omorâți în cele dintâi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor. Rițpa, fata lui Aiia, a luat un sac și l-a întins sub ea, peste stâncă, de la începutul seceratului până când a căzut peste ei ploaie din cer, și a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei și fiarele câmpului, în timpul nopții. Au înștiințat pe David despre ce făcuse Rițpa, fata lui Aiia, țiitoarea lui Saul. Și David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan de la locuitorii din Iabesul Galaadului, care le luaseră din piața Bet-Șan, unde îi spânzuraseră filistenii când au bătut pe Saul la Ghilboa. A luat de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan și s-au strâns și oasele celor ce fuseseră spânzurați. Au îngropat oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan în țara lui Beniamin, la Țela, în mormântul lui Chis, tatăl lui Saul. Și au făcut tot ce poruncise împăratul. După aceea, Dumnezeu a fost potolit față de țară.