2 Samuel 13:1-39
2 Samuel 13:1-39 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat după aceasta, că Absalom, fiul lui David avea o soră frumoasă, al cărei nume era Tamar; și Amnon, fiul lui David, o iubea. Și Amnon era atât de chinuit, încât a căzut bolnav după sora sa, Tamar, pentru că era fecioară și lui Amnon i se părea greu să îi facă ceva. Dar Amnon avea un prieten, al cărui nume era Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David; Și Ionadab era un om foarte viclean. Și el i-a spus: Fiind fiul împăratului de ce ești tu tot mai slab, din zi în zi? Refuzi să îmi spui? Și Amnon i-a spus: O iubesc pe Tamar, sora fratelui meu, Absalom. Și Ionadab i-a spus: Culcă-te în patul tău și fă-te bolnav; și când tatăl tău vine să te vadă, spune-i: Te rog, să vină sora mea Tamar și să îmi dea mâncare și să pregătească mâncarea înaintea ochilor mei, ca să o văd și să mănânc din mâna ei. Astfel Amnon s-a culcat și s-a prefăcut bolnav; și când împăratul a venit să îl vadă, Amnon a spus împăratului: Te rog, să vină Tamar, sora mea, și să îmi facă două turte înaintea ochilor mei, ca să mănânc din mâna ei. Atunci David a trimis acasă la Tamar, spunând: Du-te acum la casa fratelui tău, Amnon, și pregătește-i mâncare. Astfel Tamar a mers la casa fratelui ei, Amnon; și el era culcat. Și ea a luat făină și a frământat-o și a pregătit turte înaintea ochilor lui și a copt turtele. Și a luat o tigaie și le-a turnat înaintea lui; dar el a refuzat să mănânce. Și Amnon a spus: Să iasă toți bărbații de la mine. Și au ieșit, fiecare bărbat de la el. Și Amnon i-a spus lui Tamar: Adu mâncarea în cameră, ca să mănânc din mâna ta. Și Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a adus în cameră, la Amnon, fratele ei. Și după ce i le-a adus ca să mănânce, el a apucat-o și i-a spus: Vino să te culci cu mine, sora mea. Dar ea i-a răspuns: Nu, fratele meu, nu mă forța, pentru că un astfel de lucru nu trebuie făcut în Israel, nu face această prostie. Și eu, încotro voi face să plece rușinea mea? Și cât despre tine, tu vei fi ca unul dintre proști în Israel. De aceea acum, te rog, vorbește împăratului, pentru că nu mă va opri de la tine. Totuși el a refuzat să dea ascultare vocii ei; și, fiind mai tare decât ea, a forțat-o și s-a culcat cu ea. Apoi, Amnon a urât-o foarte mult; astfel încât ura cu care a urât-o a fost mai mare decât dragostea cu care o iubise. Și Amnon i-a spus: Ridică-te, pleacă. Iar ea i-a spus: Cât despre acest lucru, acest rău de a mă alunga este mai mare decât celălalt pe care mi l-ai făcut. Dar el a refuzat să îi dea ascultare. Atunci el a chemat pe servitorul său care îi servea și a spus: Scoate acum afară pe această femeie de la mine și încuie ușa după ea. Și ea purta o haină pestriță, pentru că în asemenea robe erau îmbrăcate fiicele fecioare ale împăratului. Atunci servitorul lui a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. Și Tamar și-a pus cenușă pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță care era pe ea și și-a pus mâna pe cap și a plecat, plângând. Și Absalom, fratele ei, i-a spus: A fost Amnon, fratele tău, cu tine? Dar acum liniștește-te, sora mea; el este fratele tău; nu lua aminte la acest lucru. Astfel Tamar a rămas părăsită în casa fratelui ei, Absalom. Dar când împăratul David a auzit de toate aceste lucruri, s-a înfuriat foarte tare. Și Absalom nu vorbea fratelui său, Amnon, nici rău nici bine, pentru că Absalom îl ura pe Amnon, pentru că o forțase pe Tamar, sora lui. Și s-a întâmplat după doi ani întregi, că Absalom avea tunzători de oi în Baal-Hațor, care este lângă Efraim; și Absalom a invitat pe toți fiii împăratului. Și Absalom a venit la împărat și a spus: Iată acum, servitorul tău are tunzători de oi; să meargă, te implor, împăratul și servitorii săi cu servitorul tău. Și împăratul i-a spus lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu mergem toți acum, ca nu cumva să îți fim povară. Dar el a insistat asupra lui; totuși a refuzat să meargă dar l-a binecuvântat. Atunci Absalom a spus: Dacă nu, te rog, lasă pe fratele meu Amnon să meargă cu noi. Și împăratul i-a spus: De ce să meargă el cu tine? Dar Absalom a insistat asupra lui, încât l-a lăsat pe Amnon și pe toți fiii împăratului să meargă cu el. Acum, Absalom poruncise servitorilor săi, spunând: Fiți atenți, când inima lui Amnon este veselă cu vin și când vă spun: Loviți pe Amnon; atunci omorâți-l, nu vă temeți; nu v-am poruncit eu? Fiți curajoși și fiți viteji. Și servitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon precum le poruncise Absalom. Atunci toți fiii împăratului s-au ridicat și fiecare s-a urcat pe catârul său și au fugit. Și s-a întâmplat, în timp ce ei erau încă pe cale, că veștile au ajuns la David, spunând: Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și nu a rămas niciunul dintre ei. Atunci împăratul s-a ridicat și și-a sfâșiat hainele și s-a întins pe pământ; și toți servitorii săi au stat împrejur cu hainele sfâșiate. Și Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, a răspuns și a zis: Să nu zică domnul meu că i-au ucis pe toți tinerii, pe fiii împăratului, pentru că numai Amnon este mort; fiindcă după rânduiala lui Absalom aceasta a fost hotărâtă din ziua în care el a forțat-o pe Tamar, sora lui. De aceea acum, să nu pună domnul meu, împăratul, lucrul acesta la inima lui, zicând că toți fiii împăratului sunt morți, pentru că numai Amnon este mort. Dar Absalom a fugit. Și tânărul care era de gardă și-a ridicat ochii și a privit și, iată, venea mult popor pe calea din spatele lui, pe coasta dealului. Și Ionadab a spus împăratului: Iată, fiii împăratului vin; precum servitorul tău a spus, așa este. Și s-a întâmplat, imediat ce a terminat de vorbit, că, iată, fiii împăratului au venit și și-au înălțat vocea și au plâns; și împăratul de asemenea și toți servitorii săi au plâns foarte tare. Dar Absalom a fugit și a mers la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea zilnic pe fiul său. Astfel Absalom a fugit și a mers la Gheșur și a stat acolo trei ani. Și sufletul împăratului David tânjea să meargă la Absalom, pentru că era mângâiat referitor la Amnon, văzând că era mort.
2 Samuel 13:1-39 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar, și Amnon, fiul lui David, s-a îndrăgostit de ea. Atât de mare era chinul lui Amnon, încât s-a îmbolnăvit din pricina surorii sale, Tamar, căci era fecioară, și lui Amnon i se părea cu neputință să-i facă ceva. Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șima, fratele lui David. Acest Ionadab era un om foarte iscusit. El i-a zis: „De ce te usuci din zi în zi, tu, fiul regelui? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „O iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat și prefă-te că ești bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Te rog, dă-i voie surorii mele, Tamar, să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească o mâncare sub ochii mei, ca s-o văd și s-o mănânc din mâna ei.»” Amnon s-a culcat și s-a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să-l vadă și Amnon i-a zis regelui: „Te rog, dă-i voie surorii mele, Tamar, să vină să gătească două turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei!” David i-a trimis vorbă lui Tamar la palat: „Mergi, te rog, în casa fratelui tău Amnon și pregătește-i de mâncare!” Tamar s-a dus la casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte sub ochii lui și a copt turtele; luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar el n-a vrut să mănânce. Amnon a zis: „Scoateți pe toată lumea afară!” Și toată lumea a ieșit afară. Atunci, Amnon i-a zis lui Tamar: „Adu-mi mâncarea în odaie, ca s-o mănânc din mâna ta!” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și i le-a dus fratelui său Amnon în odaie. Când i le-a dat să le mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, soro, culcă-te cu mine!” Tamar i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci așa ceva nu se face în Israel; nu face mișelia aceasta! Unde mă voi duce eu pe urmă cu rușinea mea? Iar tu vei trece drept un mișel în Israel. Vorbește deci cu regele, căci nu se va împotrivi să fiu a ta!” Dar el n-a vrut să asculte de glasul ei; fiind mai puternic decât ea, a necinstit-o, culcându-se cu ea. Apoi Amnon a fost cuprins de o mare ură împotriva ei; mai mare era ura cu care o ura decât dragostea cu care o iubise. Și Amnon i-a zis: „Haide, du-te!” Tamar i-a răspuns: „Nu, căci, dacă m-ai izgoni, ar fi un rău mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut!” El însă n-a vrut s-o asculte. L-a chemat pe tânărul care-i slujea și i-a zis: „Dați-o afară pe femeia asta! Și încuie ușa în urma ei!” (Ea purta o haină lungă, cu mâneci, cum obișnuiau să poarte fetele regelui care erau fecioare.) Slujitorul lui Amnon a dat-o afară și a încuiat ușa în urma ei. Tamar și-a presărat țărână pe cap și și-a sfâșiat haina lungă pe care o purta; și-a pus mâna pe cap și a plecat țipând. Fratele ei Absalom i-a zis: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, soro, taci! E fratele tău. Nu pune la inimă lucrul acesta!” Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. Regele David a aflat toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare. Absalom nu i-a spus lui Amnon nimic, nici de bine, nici de rău, dar Absalom a prins ură pe Amnon, pentru că o necinstise pe sora sa, Tamar. După doi ani, pe când oamenii lui Absalom erau la Baal-Hațor, lângă Efraim, pentru tunsul oilor, Absalom i-a poftit pe toți fiii regelui. S-a dus la rege și i-a zis: „Iată, robul tău are oameni la tuns oile; oare n-ar vrea regele și slujitorii lui să vină la robul tău?” Și regele i-a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu putem veni toți, ca să nu-ți fim povară.” Absalom a stăruit de el, dar regele n-a vrut să se ducă și l-a binecuvântat. Absalom i-a zis: „Dacă nu, dă-i voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi!” Regele i-a răspuns: „De ce să vină cu tine?” Absalom a stăruit de el, și David i-a lăsat să meargă cu el pe Amnon și pe toți fiii regelui. Absalom le-a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama: când Amnon va fi cu inima veselă din pricina vinului și când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», să-l omorâți! Nu vă temeți de nimic! Oare nu sunt eu cel care vă dă această poruncă? Fiți tari și curajoși!” Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon după cum le poruncise Absalom. Toți fiii regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. Pe când erau ei pe drum, a ajuns la David următorul zvon: „Absalom i-a ucis pe toți fiii regelui și n-a mai rămas niciunul din ei.” Regele s-a ridicat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat pe pământ. Toți slujitorii lui erau cu hainele sfâșiate. Ionadab, fiul lui Șima, fratele lui David, a răspuns astfel: „Să nu creadă domnul meu că au fost uciși toți tinerii, fiii regelui, căci numai Amnon a murit, potrivit hotărârii luate de Absalom în ziua când Amnon a necinstit-o pe sora sa, Tamar. Așadar, să nu se tulbure domnul meu, regele, la gândul că toți fiii regelui au murit, căci numai Amnon a murit!” (Între timp, Absalom fugise.) Tânărul care era de strajă a ridicat ochii și s-a uitat și, iată, o mare ceată venea pe drumul din spatele lui, pe coasta muntelui. Ionadab i-a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui; se adeverește ce spunea robul tău.” Tocmai când și-a isprăvit vorba, iată, au sosit fiii regelui, care și-au ridicat glasul și au plâns. Regele și toți slujitorii lui au plâns și ei cu mare jale. Absalom a fugit și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheșurului. Iar David îl jelea în fiecare zi pe fiul său. Astfel, Absalom a fugit, s-a dus la Gheșur și a rămas acolo trei ani. Regele David tânjea de dorul lui Absalom, căci se împăcase cu gândul morții lui Amnon.
2 Samuel 13:1-39 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
După aceea iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; și Amnon, fiul lui David, a iubit-o. Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după sora sa, Tamar, căci era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret. El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „O iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat și fă-te bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Dă-i voie surorii mele, Tamar, să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd și s-o iau din mâna ei.»” Amnon s-a culcat și s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, și Amnon i-a zis împăratului: „Te rog, să vină sora mea, Tamar, să facă două turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei.” David a trimis să-i spună lui Tamar înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon și pregătește-i o mâncare!” Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui și le-a copt; luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateți pe toată lumea afară!” Și toată lumea a ieșit de la el. Atunci Amnon i-a zis lui Tamar: „Adu-mi mâncarea în odaie ca s-o mănânc din mâna ta!” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și i le-a dus fratelui său Amnon în odaie. Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, soro, și culcă-te cu mine!” Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa în Israel; nu face mișelia aceasta! Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept un mișel în Israel. Acum, vorbește-i, te rog, împăratului, și nu se va împotrivi să fiu a ta!” Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o și s-a culcat cu ea. Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Și i-a zis: „Scoală-te și du-te!” Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut izgonindu-mă!” El n-a vrut s-o asculte și, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgonește-o de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară și încuie ușa după ea!” Ea avea o rochie pestriță, căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. Tamar și-a presărat cenușă pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță; a pus mâna în cap și a plecat țipând. Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta!” Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. Împăratul David a aflat toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare. Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon, dar a început să-l urască, pentru că o necinstise pe sora sa, Tamar. După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lângă Efraim, i-a poftit pe toți fiii împăratului. Absalom s-a dus la împărat și i-a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău.” Și împăratul i-a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu-ți fie greu.” Absalom a stăruit de el, dar împăratul n-a vrut să se ducă și l-a binecuvântat. Absalom i-a zis: „Dă-i voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi!” Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?” În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul i-a lăsat să meargă cu el pe Amnon și pe toți fiii săi. Absalom le-a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama, când se va veseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să-l omorâți; să nu vă temeți de nimic. Oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari și arătați-vă oameni de inimă!” Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom i-a ucis pe toți fiii împăratului și că n-a mai rămas niciunul din ei. Împăratul s-a sculat, și-a rupt hainele și s-a culcat pe pământ, și toți slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâșiate. Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvântul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toți tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom din ziua când Amnon a necinstit-o pe sora sa, Tamar. Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gândul că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.” Absalom a fugit. Și tânărul pus de strajă a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. Ionadab i-a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău.” Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul și au plâns; și împăratul și toți slujitorii lui au plâns mult. Absalom fugise și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David îl jelea în fiecare zi pe fiul său. Absalom a stat trei ani la Gheșur, unde se dusese după ce fugise. Împăratul David a încetat să-l mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon.
2 Samuel 13:1-39 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
După un timp, Absalom – fiul lui David – avea o soră frumoasă care se numea Tamar. Unul dintre fiii lui David care se numea Amnon, s-a îndrăgostit de ea. Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit dorind-o pe Tamar. Ea era fecioară; și pentru Amnon era dificil să îi facă ceva. Amnon avea un prieten care se numea Ionadab – fiul lui Șimea – fratele lui David. Ionadab era un om foarte abil. El l-a întrebat pe Amnon: „De ce tu care ești fiul regelui, arăți din ce în ce mai slăbit în fiecare dimineață? Nu vrei să îmi spui?” Amnon i-a răspuns: „Sunt îndrăgostit de Tamar – adică de sora fratelui meu numit Absalom.” Ionadab i-a zis: „Culcă-te în patul tău și prefă-te că ești bolnav. Atunci când tatăl tău va veni să te vadă, să îi spui: «Te rog, să vină sora mea Tamar și să îmi dea să mănânc ceva. Să îmi prepare mâncarea sub privirea mea, ca să o pot vedea; și astfel, să pot mânca din mâna ei.»” Amnon s-a culcat și s-a prefăcut bolnav. Regele a venit să îl vadă; iar Amnon i-a zis: „Te rog, să vină sora mea – Tamar – să îmi coacă două turte sub privirea mea și să mănânc din mâna ei.” David a trimis pe cineva acasă la Tamar ca să îi spună: „Te rog să te duci acasă la fratele tău care se numește Amnon și să îi pregătești ceva ca să mănânce.” Tamar s-a dus acasă la fratele ei numit Amnon. Ea l-a găsit culcat. A făcut niște cocă din care i-a copt turtele sub privirea lui. Apoi a luat tigaia și l-a servit. Dar Amnon nu a vrut să mănânce. El a zis: „Toți ceilalți să iasă din casă!” Și toți slujitorii au ieșit. Atunci Amnon i-a zis Tamarei: „Adu mâncarea în dormitor, pentru ca să pot mânca din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a adus fratelui lui numit Amnon în dormitor. Când ea s-a apropiat de el ca să îi dea să mănânce, el a apucat-o și a ținut-o cu forța, zicând: „Soro, vino și culcă-te cu mine!” Tamar i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă viola! Nu comite această faptă păcătoasă oribilă; pentru că un asemenea lucru nu este permis să se întâmple în (poporul) Israel. Unde mă voi duce cu rușinea mea? Iar tu vei fi considerat un om foarte vinovat în poporul Israel. Te rog să vorbești cu regele; și el nu se va opune când îi voi cere să fiu a ta!” Dar el nu a vrut să o asculte; și pentru că avea o forță mai mare decât a ei, a obligat-o să se culce cu el; și astfel a dezonorat-o… Apoi Amnon a urât-o foarte mult pe Tamar – chiar mai mult decât o iubise. Amnon i-a zis: „Ridică-te și pleacă!” Ea i-a zis: „Nu! Alungându-mă, faci un rău mai mare decât cel pe care deja l-ai făcut!” Dar Amnon nu a vrut să o asculte. El l-a chemat pe tânărul care-l slujea și i-a zis: „Dați-o afară pe această femeie și închideți ușa după ea!” Slujitorul lui a făcut exact cum i se poruncise. Tamar era îmbrăcată cu o robă decorată. Așa se îmbrăcau fiicele regelui care erau fecioare. După ce a fost alungată (din casa lui Amnon), ea și-a presărat cenușă pe cap, și-a rupt roba decorată pe care o purta, și-a pus mâinile pe cap și a plecat țipând. Absalom – fratele ei – a întrebat-o: „Fratele tău numit Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci și nu fi supărată pentru ce s-a întâmplat; pentru că el este fratele tău.” Atunci Tamar a rămas cu durerea (sufletească) în casa fratelui ei numit Absalom. Când regele David a auzit ce s-a întâmplat, a fost foarte supărat. Absalom nu a mai vorbit deloc cu Amnon; dar îl ura pe Amnon pentru că o dezonorase pe sora lui numită Tamar. După doi ani, Absalom își tundea oile la Baal-Hațor, lângă teritoriul locuit de urmașii lui Efraim. Absalom i-a invitat acolo pe toți fiii regelui. El s-a dus la rege și i-a zis: „Să știi că slujitorul tău își tunde oile. Te rog să vii cu slujitorii lui la slujitorul tău!” Dar regele i-a zis lui Absalom: „Nu, fiule; nu vom veni toți, ca să nu îți fie greu din cauza noastră.” Deși Absalom a insistat, regele nu a vrut să meargă; dar l-a binecuvântat. Atunci Absalom i-a zis: „Te rog să permiți ca măcar fratele meu numit Amnon să vină cu noi!” Regele l-a întrebat: „De ce să vină tocmai Amnon cu tine?” Dar Absalom a insistat și l-a determinat pe rege să îl trimită pe Amnon împreună cu toți ceilalți fii ai lui care au mers cu el. Absalom le-a dat slujitorilor lui următoarea poruncă: „Așteptați până când inima lui Amnon va fi veselă din cauza vinului; și când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să îl omorâți. Să nu vă fie frică să faceți acest lucru! Oare nu v-am dat eu această poruncă? Fiți curajoși și demonstrați-vă abilitatea de luptători!” Slujitorii lui Absalom au procedat cu Amnon exact cum le poruncise stăpânul lor. Atunci toți ceilalți fii ai regelui au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. În timp ce veneau ei spre palat, regele a fost anunțat că Absalom i-a omorât pe toți fiii regelui și că nu a lăsat să trăiască pe niciunul dintre ei. Atunci regele s-a sculat, și-a rupt hainele și s-a culcat la pământ. Slujitorii lui stăteau în picioare, având și ei hainele rupte. Dar Ionadab – fiul lui Șimea – care era fratele lui David, i-a spus regelui: „Să nu creadă stăpânul meu vestea care spune că toți tinerii, fii ai regelui, au fost omorâți. Numai Amnon a murit. Acest lucru a fost planificat de Absalom încă din ziua în care Amnon a dezonorat-o pe sora lui numită Tamar. Deci să nu se supere stăpânul meu – regele – din cauza acestui zvon care spune că fiii regelui au murit; pentru că doar Amnon a murit!” În acest timp, Absalom fugise. Când paznicul de pe zid a privit, a observat la depărtare un mare grup de oameni care coborau muntele venind pe drumul dinspre vest. Atunci Ionadab i-a zis regelui: „Privește: sosesc fiii regelui, așa cum a spus slujitorul tău!” Fiii regelui au ajuns înainte să termine el de vorbit. Ei au început să plângă în hohote. Atunci chiar și regele împreună cu slujitorii lui au început să plângă foarte tare. Absalom a fugit și s-a dus la Talmai – la fiul lui Amihud – care era regele Gheșurului. Regele David plângea după fiul lui în fiecare zi. După ce Absalom a fugit și a ajuns în Gheșur, a rămas acolo trei ani. Regele David a încetat să îl urmărească pe Absalom, pentru că se obișnuise cu faptul că Amnon a murit.
2 Samuel 13:1-39 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
După ce toate s-au făcut, Iată ce s-a mai petrecut: David, un fiu, a căpătat, Cari, Absalom, a fost chemat. El, și o fiică, mai avea. Tamar, aceasta se numea, Și-n frumusețe, ne-ntrecută, Fusese. Ea a fost văzută De către-Amnon – alt fiu pe care, David în a sa casă-l are. Amnon, pe fată, a zărit-o Și foarte mult a îndrăgit-o. Iubirea ce i-a încolțit În inimă, l-a chinuit Atât de mult, încât pe dat’ El a căzut, bolnav, în pat. Tamar, fecioară, s-a vădit, Iar lui Amnon greu i-a venit Ca să se-apropie, cumva, Cu gândul de-a-ncerca ceva. Un bun prieten, el avea, Care, mereu, îl însoțea. El era Ionadab – cel care, Pe Șimea, drept părinte-l are, Acela care s-a vădit Frate cu David. Negreșit, Omul acela a văzut Cum că ceva s-a petrecut. Fiind șiret, a cutezat Ca pe Amnon să-l fi-ntrebat: „Ce e cu tine? Cum o duci? Spune-mi ce faci, de te usuci, Din zi în zi?” Amnon îi zise, Lui Ionadab, tot ce pățise: „Sufăr și plin sunt de amar, Căci o iubesc mult, pe Tamar. Ea este sora cea pe care, Frate-meu, Absalon, o are.” Atuncea, Ionadab i-a zis: „Frate, trezește-te din vis, Și nu te necăji mereu, Căci ce să faci, te învăț eu! Ăst lucru nu-i așa de grav. Du-te în pat. Te fă bolnav, Și-atunci când vei vedea că vine Al tău părinte, pe la tine, Să-i spui așa: „Tată, aș vrea Ca să o lași, pe sora mea, Să vină-ncoace, cu mâncare. Mă chinuie-o durere mare Și simt, în suflet, mult amar. Trimite-mi-o dar, pe Tamar, Să pregătească – numai ea – Toată mâncarea-n fața mea.” Astfel, Amnon, după-al său sfat, S-a prefăcut bolnav, în pat. David s-a dus la el, să-l vadă, Căci nu știa ce să mai creadă. Amnon i-a zis: „Tată, aș vrea, Să o trimiți, pe sora mea, Ca două turte, să-mi gătească. Să vină să le pregătească Aicea – chiar sub ochii mei – Să le mănânc, din mâna ei. Eu cred că mă voi face bine, Dacă Tamar vine la mine.” O slugă, David a trimis, Pân’ la Tamar, prin care-a zis: „Vreau să te duci, la frate-tău, Pentru că el se simte rău. Pleacă, te rog, să vezi ce are Amnon și-apoi, fă-i de mâncare.” Tamar, îndată, a făcut Așa precum i s-a cerut. Amnon era întins în pat. Fata, făină, a luat, A frământat-o și-a gătit Turte, așa cum a dorit Fratele ei. Le-a copt apoi Într-o tigaie, și-napoi, S-a-ntors la el, și i le-a dat. Însă Amnon nici n-a gustat Din turtele ce le-a făcut, Ci tuturora le-a cerut Să-l lase singur, căci voia Ca să rămână doar cu ea. După ce toți l-au părăsit, Către Tamar, el a vorbit: „Adu-mi mâncarea, căci voi sta, Să o mănânc, din mâna ta.” Tamar, cu turtele, s-a dus Și în odaia lui le-a pus. Atunci, Amnon a apucat-o, De mână, și a îndemnat-o: „Hai soro, culcă-te cu mine!” Ea zise: „Nu, căci nu e bine! Să nu mă necinstești, cumva! Nu poți să faci așa ceva, În Israel! Mă rog dar ție, Nu fă așa o mișelie! În urmă, unde aș putea Să merg eu, cu rușinea mea? Tu ai să treci drept un mișel, Printre toți cei din Israel. Vorbește-i împăratului Întâi, și cere voia lui; Căci dacă te va asculta, Se va-nvoi să fiu a ta.” Însă Amnon n-a ascultat, Ci el, cu fata, s-a culcat. Ea n-a vrut, dar el a silit-o Cu forța și a necinstit-o. Apoi, Amnon a observat, Că dragostea i s-a schimbat În ură. O iubise tare, Dar – în măsură și mai mare – Să o urască, el ajunse. Spre ea, se-ntoarse și-o străpunse Cu o privire-nverșunată, Strigându-i: „Plecă, de îndată!” Fata i-a zis: „Mă izgonești? Nu căuta ca să mărești Răul pe care l-ai făcut!” Furios însă, Amnon n-a vrut Să o asculte, ci de-ndat’, El, slujitorul, și-a chemat Și-a poruncit: „S-o izgonești, Iar ușa să o zăvorești În urma ei!” Omu-a făcut Așa precum i s-a cerut. O rochie pestriță-avea Tamar – în acel timp – pe ea, Căci fetele de împărat Straiul acela l-au purtat În timpul fecioriei lor. Scoasă a fost – de slujitor – Tamar, afară, de îndată, Iar ușa-n urmă-i, încuiată. Cenușă-n cap, și-a presărat Și straiul și l-a sfâșiat. Țipând, a alergat apoi, La al său frate, înapoi. Când Absalom a observat-o, Îndată a și întrebat-o: „Ce este soro? Nu ți-e bine? S-o fi culcat Amnon, cu tine? Nu mai țipa așa de rău, Ci taci acum, că-i frate-tău!” Ea a tăcut atunci, pe dată, Și a rămas, nemângâiată, În casa lui de-a locuit. Când împăratu-a auzit Tot ceea ce s-a întâmplat Cu fata lui, s-a mâniat Nespus de tare, negreșit. Doar Absalom nu a vorbit, Nimica, cu fratele său. Nu-i zise nici bine, nici rău, De fapta ce a săvârșit-o Când pe Tamar a necinstit-o, Însă, de-o ură ne-mpăcată, A fost cuprins atunci, pe dată. De la această întâmplare, S-au scurs doi ani, în goană mare, Iar Absalom – la Bal-Hațor – S-a dus, la tunsul oilor. Acolo, fost-au așteptați Ca să sosească și-ai săi frați Locul acela îl găsim Aflat chiar lângă Efraim. Întâi, s-a dus la împărat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată că plec la Bal-Hațor, Căci este tunsul oilor. Te rog – la mine – să poftești, Cu-ai tăi slujbași împărătești.” David a zis: „Nu, fiul meu, N-o să venim, căci mult prea greu Are să-ți fie ție-apoi, Dacă o să venim și noi.” Mult, Absalom a stăruit, Dar David nu s-a învoit, Ci doar l-a binecuvântat Și-apoi, să plece, l-a lăsat. El însă – totuși – nu s-a dus, Ci către împărat a spus: „Lasă-l – de n-o să veniți voi – Pe frate-meu, Amnon, cu noi.” David l-a întrebat: „Ei bine, De ce să vină-Amnon, la tine?” Dar Absalom a stăruit, Iar împăratul s-a-nvoit Și pe Amnon el l-a chemat Și-apoi, să plece, l-a lăsat. În urmă, Absalom s-a dus, La slujitorii săi, și-a spus: „Luați cu toții seama bine Și să priviți, mereu, la mine! Amnon – la tunsul oilor – E așteptat, la Bal-Hațor. Când are să se veselească, Iar vinul o să-l amețească, Eu vă voi zice-atunci: „Săriți, Asupra lui, și îl loviți!” Grabnic atunci, veți sări voi Și îl veți omorî apoi. Să nu vă temeți, de nimic! Fiți tari, cu inimă, vă zic!” Slujbași-aceia au făcut Așa precum li s-a cerut: Când Absalom le-a poruncit, Pe-Amnon – în grabă – l-au lovit. Ceilalți feciori ce i-a avut David, atunci când au văzut Tot ceea ce s-a întâmplat – Speriați – iute-au încălecat Pe-ai lor catâri și au fugit. Vestea, îndată, s-a lățit Și astfel David a aflat Că Absalom a cutezat De a ucis, cu mâna lui Pe fiii împăratului, Și că nici unul n-a scăpat. David, atunci, și-a sfâșiat Straiul pe care l-a avut Și la pământ – jos – a căzut. Slujbașii cari erau cu el, Îndată au făcut la fel. Atuncea, Ionadab – cel care Pe Șimea, drept părinte-l are – S-a dus în față la-mpărat Și-n acest fel a cuvântat: „Să nu crezi că toți ai tăi fii Au fost uciși. Voiesc să știi Că l-au ucis doar pe Amnon. Restul nu e decât un zvon. Află că Absalom a vrut – Lucrul acest – de la-nceput. Și astfel el a urmărit Să-l pedepsească – negreșit – Pe-Amnon, pentru că a răpit-o, Pe sora lui, și-a necinstit-o. Să nu crezi dar, că ți-au pierit Toți fii. Cel ce a murit Este Amnon. Deci nu-ți mai face Inimă rea, ci fii pe pace!” De teamă, Absalom – pătruns – A alergat și s-a ascuns. Tânărul care, așezat, A fost de strajă, s-a uitat În depărtare și-a văzut O ceată care-a apărut Pe drumul dinapoia lui, De către poala muntelui. Atuncea, Ionadab s-a dus, La împărat și-astfel, i-a spus: „Iată că vin fiii pe care Al nostru împărat îi are! Iată că s-a adeverit Ceea ce eu ți-am prevestit.” Abia sfârăise vorba, când În sală, au intrat, plângând, Toți fiii împăratului. David și slujitorii lui – Văzându-i pe tineri-acei – Au început de-au plâns și ei. Speriat dar, Absalom fugise Și la Talmai se-adăpostise. Talmai era acela care, Pe Amihur, părinte-l are; Peste Gheșur, înscăunat, Era Talmai, ca împărat. David, feciorul, și-a jelit, Zile întregi – necontenit – Iar Absalom a petrecut – În al Gheșurului ținut – Treia ani de zile, speriat rău, De furia tatălui său. David, apoi, s-a liniștit Și-atunci nu l-a mai urmărit. Pe Absalom, el l-a lăsat, Căci s-a simțit mai mângâiat.
2 Samuel 13:1-39 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
După aceea, Absalóm, fiul lui Davíd, avea o soră frumoasă numită Tamár. Amnón, fiul lui Davíd, s-a îndrăgostit de ea. Amnón suferea din cauza lui Tamár, încât a căzut bolnav, căci era fecioară și era greu în ochii lui Amnón să-i facă ceva. Amnón avea un prieten numit Ionadáb, fiul lui Șiméa, fratele lui Davíd. Ionadáb era un om foarte priceput. El i-a zis: „Pentru ce te usuci pe zi ce trece, tu, fiul regelui? Nu vrei să-mi spui?”. Amnón i-a răspuns: „M-am îndrăgostit de Tamár, sora fratelui meu Absalóm”. Ionadáb i-a zis: „Culcă-te în pat și prefă-te că ești bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Să vină, te rog, Tamár, sora mea, și să-mi dea de mâncare. Să pregătească mâncarea înaintea mea ca s-o văd și să mănânc din mâna ei!»”. Amnón s-a culcat și s-a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnón i-a zis regelui: „Să vină, te rog, Tamár, sora mea și să-mi pregătească două turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei!”. Davíd a trimis în casă la Tamár să i se spună: „Mergi în casa lui Amnón, fratele tău, și pregătește-i de mâncare!”. Tamár s-a dus în casa lui Amnón, fratele ei, și, iată, el era culcat. A luat ceva aluat, l-a frământat, a pregătit turte înaintea lui și a copt turtele. A luat tava și le-a răsturnat în fața lui, dar el nu a voit să mănânce. Amnón a zis: „Să iasă toți oamenii de la mine!”. Și au ieșit toți oamenii de la el. Amnón i-a zis lui Tamár: „Adu-mi mâncarea în cameră! Vreau să mănânc din mâna ta”. Tamár a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus lui Amnón, fratele ei, în cameră. Când le-a adus ca să mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, sora mea, și culcă-te cu mine!”. Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă umili, căci nu se face așa în Israél; nu fă nelegiuirea aceasta! Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Tu vei fi un nelegiuit în Israél. Acum, vorbește-i regelui și el nu va refuza să fiu a ta!”. Dar el n-a vrut să asculte glasul ei; a apucat-o, a umilit-o și s-a culcat cu ea. Apoi Amnón a urât-o foarte mult; ura era mai mare decât iubirea cu care o iubise. Apoi Amnón i-a zis: „Ridică-te și pleacă!”. Ea i-a zis: „Nu, căci a mă alunga ar fi un rău mult mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut”. Dar el nu a voit să o asculte. L-a chemat pe slujitorul care îl slujea și i-a zis: „Trimite-o afară de la mine pe aceasta și încuie ușa după ea!”. Ea avea o haină cu mâneci lungi, căci cu o astfel de haină se îmbrăcau fiicele regelui cât erau fecioare. Slujitorul a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. Tamár și-a presărat praf pe cap și și-a sfâșiat haina cu mâneci lungi pe care o avea. Și-a pus mâna pe cap și mergea țipând. Absalóm, fratele ei, i-a zis: „A fost Amnón, fratele tău, cu tine? Acum, sora mea, taci, căci este fratele tău; nu pune la inimă lucrul acesta!”. Dar Tamár a rămas abandonată în casa lui Absalóm, fratele ei. Regele Davíd a auzit toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare. Absalóm nu vorbea cu Amnón nici bine, nici rău, căci Absalóm îl ura pe Amnón pentru că o umilise pe Tamár, sora lui. După doi ani de zile, Absalóm avea tunsul oilor la Báal-Hațór, care este lângă Efraím, și Absalóm i-a chemat pe toți fiii regelui. Absalóm a mers la rege și i-a zis: „Iată, slujitorul tău are tunsul oilor; să vină regele și slujitorii lui cu slujitorul tău!”. Regele i-a zis lui Absalóm: „Nu, fiul meu; să nu mergem cu toții ca să nu-ți fim povară!”. Absalóm a insistat față de el, dar regele nu a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat. Absalóm i-a zis: „Să vină cu noi Amnón, fratele meu!”. Regele i-a zis: „De ce să meargă cu tine?”. Dar Absalóm a insistat față de el și l-a trimis pe Amnón și pe toți fiii regelui. Absalóm le-a poruncit slujitorilor săi: „Vedeți, când se va veseli inima lui Amnón din cauza vinului, eu vă voi spune: «Loviți-l pe Amnón și omorâți-l! Nu vă temeți, căci eu v-am poruncit! Fiți tari și viteji!»”. Slujitorii lui Absalóm i-au făcut lui Amnón după cum le poruncise Absalóm. Atunci toți fiii regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. Pe când erau pe drum, a ajuns vestea la Davíd că Absalóm i-a lovit pe toți fiii regelui și că n-a mai rămas niciunul dintre ei. Regele s-a ridicat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat pe pământ. Iar slujitorii lui stăteau [lângă el] cu hainele sfâșiate. Ionadáb, fiul lui Șiméa, fratele lui Davíd, a zis: „Să nu creadă stăpânul meu că toți tinerii, fiii regelui, au fost uciși! Numai Amnón a murit. Căci după porunca lui Absalóm a fost [aceasta]; o hotărâse din ziua în care a umilit-o pe Tamár, sora lui. Să nu se preocupe domnul meu, regele, că toți fiii regelui au murit, pentru că numai Amnón a murit”. Apoi Absalóm a fugit. Tânărul de strajă și-a ridicat ochii și a văzut: iată, mult popor venea pe drum în urma lui, dinspre munte! Ionadáb i-a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui! Este exact cum a zis slujitorul tău”. Când a terminat el de vorbit, iată, fiii regelui au ajuns. Și-au ridicat glasul și au plâns. Și regele și slujitorii lui au plâns în hohote. Absalóm a fugit și a mers la Talmái, fiul lui Amihúr, regele din Gheșúr. [Davíd] îl jelea pe fiul său în fiecare zi. Absalóm a fugit și a mers la Gheșúr. A stat acolo trei ani. Regele Davíd a încetat să-l mai urmărească pe Absalóm, căci se mângâiase după moartea lui Amnón.
2 Samuel 13:1-39 Noua Traducere Românească (NTR)
După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, pe nume Tamar, de care s-a îndrăgostit Amnon, fiul lui David. Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit tânjind după sora sa Tamar. Căci ea era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. Amnon avea un prieten, pe Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Ionadab acesta era un om foarte șiret. El l-a întrebat pe Amnon: ‒ De ce tu, fiul regelui, arăți tot mai slăbit cu fiecare dimineață ce trece? Nu vrei să-mi spui? Amnon i-a răspuns: ‒ Sunt îndrăgostit de Tamar, sora fratelui meu Absalom. Atunci Ionadab i-a zis: ‒ Culcă-te în patul tău și prefă-te că ești bolnav. Când tatăl tău va veni să te vadă, să-i spui: „Să vină, te rog, Tamar, sora mea, și să-mi dea să mănânc ceva. Să-mi prepare mâncarea înaintea ochilor mei, ca s-o pot vedea și să pot mânca din mâna ei“. Amnon s-a culcat și s-a prefăcut bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnon i-a zis: ‒ Să vină, te rog, Tamar, sora mea, să-mi coacă două turte înaintea ochilor mei și să mănânc din mâna ei. David a trimis acasă la Tamar să i se spună: „Du-te, te rog, acasă la fratele tău Amnon și gătește-i ceva de mâncare“. Tamar s-a dus acasă la fratele său Amnon, pe care l-a găsit culcat. A luat niște aluat, l-a frământat, a făcut turtele înaintea ochilor lui și apoi le-a copt. După aceea, a luat tigaia și l-a servit, însă el n-a vrut să mănânce. Amnon a zis: ‒ Scoateți afară toți oamenii! Și toți oamenii au ieșit din prezența lui. Atunci Amnon i-a zis lui Tamar: ‒ Adu mâncarea în dormitor ca să pot mânca din mâna ta. Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a adus fratelui său Amnon în dormitor. Când ea s-a apropiat de el ca să-i dea să mănânce, a apucat-o strâns și i-a zis: ‒ Soro, vino și culcă-te cu mine! Tamar i-a răspuns: ‒ Nu, frate, nu mă dezonora! Să nu faci o asemenea nebunie, căci nu se face așa ceva în Israel. Unde mă voi duce cu rușinea mea? Iar tu vei fi considerat drept un nebun în Israel. Vorbește, te rog, cu regele, și el nu mă va opri să fiu a ta. El însă n-a vrut s-o asculte și, fiind mai puternic decât ea, a dezonorat-o culcându-se cu ea. După aceea, Amnon a urât-o foarte tare pe Tamar, ura aceasta fiind chiar mai mare decât iubirea pe care o avusese pentru ea. Amnon i-a zis: ‒ Ridică-te și pleacă! Ea i-a zis: ‒ Nu, căci răul acesta de a mă alunga ar fi mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut deja. Amnon însă n-a vrut s-o asculte și, chemându-l pe tânărul care-l slujea, a zis: ‒ Scoateți-o pe aceasta afară și închideți ușa după ea! Ea purta o tunică decorată, căci cu astfel de veșminte se îmbrăcau fetele regelui care erau fecioare. Slujitorul lui a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. Tamar și-a presărat cenușă pe cap, și-a sfâșiat tunica decorată pe care o purta, și-a pus mâinile pe cap și a plecat țipând. Absalom, fratele ei, a întrebat-o: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci, căci este fratele tău. Nu pune la inimă lucrul acesta“. Și Tamar, devastată, a rămas în casa fratelui său Absalom. Când a auzit regele David ce s-a întâmplat, s-a mâniat foarte tare. Absalom nu i-a spus nimic lui Amnon, nici rău, nici bine, dar Absalom îl ura pe Amnon pentru că o dezonorase pe sora sa Tamar. Doi ani mai târziu, Absalom își tundea oile la Baal-Hațor, lângă Efraim. Și Absalom i-a invitat la el pe toți fiii regelui. El s-a dus la rege și a zis: ‒ Iată, cei ce tund oile se află la slujitorul tău. Te rog, să vină regele cu slujitorii lui la slujitorul tău! Dar regele i-a zis lui Absalom: ‒ Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu fim o povară pentru tine. Deși Absalom a insistat, regele n-a vrut să meargă, însă l-a binecuvântat. Atunci Absalom i-a zis: ‒ Dă-i voie, te rog, măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi. Regele i-a zis: ‒ De ce să vină Amnon cu tine? Absalom însă a insistat, astfel că regele l-a trimis pe Amnon, împreună cu toți ceilalți fii ai săi, să meargă cu el. Absalom le-a poruncit slujitorilor săi, zicând: „Așteptați până când inima lui Amnon se va înveseli de vin, iar când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să-l omorâți. Nu vă temeți. Oare nu v-am poruncit eu acest lucru? Fiți tari și arătați-vă vitejia!“. Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon întocmai cum le poruncise stăpânul lor. Atunci ceilalți fii ai regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. În timp ce veneau ei spre palat, regelui i-a sosit vestea: „Absalom i-a ucis pe toți fiii regelui, nelăsând în viață pe niciunul dintre ei“. Auzind acestea, regele s-a ridicat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat la pământ. Toți slujitorii săi stăteau în picioare, având și ei hainele sfâșiate. Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, i-a spus însă regelui: „Să nu se gândească stăpânul meu că toți tinerii, fiii regelui, au fost omorâți; numai Amnon a murit. Acest lucru a fost plănuit de către Absalom încă din ziua în care Amnon a dezonorat-o pe sora acestuia, pe Tamar. De aceea să nu pună la inimă stăpânul meu, regele, zvonul că toți fiii regelui au murit, pentru că doar Amnon a murit“. Între timp, Absalom a fugit. La un moment dat, străjerul și-a ridicat ochii și a văzut venind pe drumul din spatele lui, coborând muntele, o ceată mare de oameni. Atunci Ionadab i-a zis regelui: „Iată că sosesc fiii regelui; s-a întâmplat întocmai cum a spus slujitorul tău“. Nici n-a terminat bine de vorbit că au și sosit fiii regelui. Ei și-au ridicat glasul și au plâns, iar regele, împreună cu toți slujitorii săi, au plâns foarte tare. Absalom a fugit și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheșurului, iar regele David bocea pentru fiul său în fiecare zi. După ce Absalom a fugit și a ajuns în Gheșur, a rămas acolo trei ani. Regele David a încetat să-l mai urmărească pe Absalom, deoarece se împăcase cu gândul că Amnon a murit.
2 Samuel 13:1-39 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar, și Amnon, fiul lui David, a iubit-o. Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după soră-sa Tamar, căci era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret. El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat și fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ‘Dă voie surorii mele Tamar să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd și s-o iau din mâna ei.’” Amnon s-a culcat și s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, și Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soră-mea Tamar să facă două turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei.” David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon și pregătește-i o mâncare.” Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui și le-a copt; luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateți pe toată lumea afară.” Și toată lumea a ieșit de la el. Atunci, Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mâncarea în odaie și s-o mănânc din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus fratelui său Amnon, în odaie. Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, soro, și culcă-te cu mine.” Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa în Israel; nu face mișelia aceasta. Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept un mișel în Israel. Acum, vorbește, te rog, împăratului, și nu se va împotrivi să fiu a ta.” Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o și s-a culcat cu ea. Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Și i-a zis: „Scoală-te și du-te!” Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut izgonindu-mă.” El n-a vrut s-o asculte și, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgonește de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară și încuie ușa după ea!” Ea avea o rochie pestriță, căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. Tamar și-a presărat cenușă pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță; a pus mâna în cap și a plecat țipând. Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.” Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. Împăratul David a aflat toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare. Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon, dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe soră-sa Tamar. După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lângă Efraim, a poftit pe toți fiii împăratului. Absalom s-a dus la împărat și a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău.” Și împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu-ți fie greu.” Absalom a stăruit de el, dar împăratul n-a vrut să se ducă și l-a binecuvântat. Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.” Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?” În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toți fiii săi. Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama, când se va veseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: ‘Loviți pe Amnon!’, atunci să-l omorâți; să nu vă temeți de nimic. Oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari și arătați-vă oameni de inimă!” Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și că n-a mai rămas niciunul din ei. Împăratul s-a sculat, și-a rupt hainele și s-a culcat pe pământ, și toți slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâșiate. Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvântul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toți tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom din ziua când Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar. Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gândul că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.” Absalom a fugit. Și tânărul pus de strajă a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău.” Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul și au plâns, și împăratul și toți slujitorii lui au plâns mult. Absalom fugise și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea în fiecare zi pe fiul său. Absalom a stat trei ani la Gheșur, unde se dusese după ce fugise. Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon.