2 Corinteni 12:11-21
2 Corinteni 12:11-21 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Am ajuns om fără minte! Voi m-aţi silit! Căci voi eraţi datori să mă recomandaţi pe mine. Fiindcă nu am fost cu nimic mai prejos decât aceşti apostoli nemaipomeniţi, chiar dacă eu nu sunt nimic. Într-adevăr, semnele apostolului au fost săvârşite printre voi cu toată statornicia, prin semne, minuni şi fapte pline de putere. Prin ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici? Oare pentru că nu v-am fost o povară? Iertaţi-mi, vă rog, această nedreptate! Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară şi nu voi fi o povară, pentru că eu nu umblu după lucrurile voastre, ci după voi, fiindcă nu copiii sunt datori să adune comori pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. Iar eu, cu cea mai mare bucurie, voi cheltui şi mă voi cheltui cu totul pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, trebuie să fiu iubit mai puţin? Fie! Nu v-am fost o povară, dar fiind priceput, v-am prins prin vicleşug. V-am stors eu oare prin vreunul din cei pe care i-am trimis la voi? L-am rugat pe Tit, iar cu el am mai trimis un frate. A fost Tit lacom la voi? Nu am umblat noi în acelaşi duh, pe aceleaşi urme? De multă vreme vă închipuiţi că ne apărăm în faţa voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos: preaiubiţilor, toate aceste lucruri sunt pentru zidirea voastră. Căci mă tem ca atunci când voi veni să nu vă găsesc aşa cum nu vreau, iar eu să fiu găsit de voi aşa cum nu vreţi. Nu cumva să găsesc certuri, invidie, mânie, răzvrătiri, bârfe, şuşoteli, înfumurare şi neînţelegeri! Nu cumva, atunci când voi veni din nou, să mă umilească Dumnezeu din cauza voastră şi să trebuiască să-i plâng pe mulţi dintre aceia care au păcătuit înainte şi nu s-au întors de la necurăţia, desfrânarea şi neruşinarea pe care le-au săvârşit.
2 Corinteni 12:11-21 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Am devenit prost în laudă; voi m-ați constrâns; fiindcă eu trebuia să fi fost recomandat de voi, fiindcă în nimic nu sunt în urma acestor apostoli, cei mai mari dintre cei mai mari, cu toate că nu sunt nimic. Într-adevăr, semnele unui apostol au fost lucrate printre voi în toată răbdarea, în semne și minuni și fapte puternice. Fiindcă care este lucrul în care ați fost inferiori față de celelalte biserici, decât că eu însumi nu v-am fost greutate? Iertați-mi această nedreptate. Iată, sunt gata a treia oară să vin la voi; și nu vă voi fi greutate, fiindcă nu caut ale voastre, ci pe voi, fiindcă nu copiii sunt datori să strângă pentru părinți, ci părinții pentru copii. Și eu, cu mare plăcere, voi cheltui și mă voi cheltui pentru voi; deși cu cât vă iubesc mai mult, cu atât mai puțin sunt iubit. Dar fie așa, eu nu v-am împovărat; totuși, fiind isteț, v-am prins prin șiretlic. Am câștigat eu ceva de la voi prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi? Am rugat pe Titus, și cu el am trimis un frate. A câștigat Titus ceva de la voi? Nu am umblat noi în același duh? Nu am umblat noi pe aceleași urme? Din nou, credeți că ne apărăm față de voi? Vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos, dar le facem pe toate, preaiubiților, pentru edificarea voastră. Fiindcă mă tem ca nu cumva, când vin, să nu vă găsesc așa cum aș voi, și eu să fiu găsit de voi așa cum nu ați voi; ca nu cumva să fie polemici, invidii, furii, certuri, vorbiri de rău, șoptiri, îngâmfări, răscoale; Și nu cumva, când vin din nou, Dumnezeul meu să mă umilească printre voi și să deplâng pe mulți care au păcătuit deja și nu s-au pocăit de necurăția și curvia și desfrânarea pe care le-au practicat.
2 Corinteni 12:11-21 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Am ajuns nebun, voi m-ați silit. Se cuvenea să primesc aprecieri din partea voastră, căci, deși nu sunt nimic, n-am fost deloc mai prejos de acești minunați apostoli. Semnele unui apostol au fost săvârșite între voi cu toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni. Într-adevăr, cu ce ați fost voi puși mai prejos decât celelalte biserici, în afara faptului că eu unul nu v-am fost povară? O, iertați-mi nedreptatea aceasta! Iată, sunt gata să vin la voi a treia oară, dar nu vă voi fi povară, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă! De altfel, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinți, ci părinții pentru copii. Și eu voi cheltui prea bucuros din ale mele și mă voi cheltui cu totul pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, să fiu iubit mai puțin? Fie și-așa! Eu, unul, nu v-am împovărat deloc. Dar, zic ei, ca un om șiret ce sunt, v-am luat prin vicleșug. Dar am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din cei pe care i-am trimis la voi? L-am rugat pe Tit să meargă, iar împreună cu el l-am trimis pe fratele nostru; a tras Tit vreun folos de la voi? N-am umblat noi în același duh și pe aceleași urme? De multă vreme vă închipuiți că vrem să ne apărăm înaintea voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos și toate aceste lucruri, preaiubiților, le spunem pentru zidirea voastră! Căci mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc cum n-aș vrea, iar eu să fiu găsit de voi cum n-ați vrea. Mă tem să nu găsesc ceartă, invidie, mânii, ambiții, defăimări, bârfeli, îngâmfări, tulburări. Mă tem ca, atunci când voi veni din nou, să nu mă smerească Dumnezeul meu cu privire la voi și să nu ajung să-i plâng pe mulți din cei ce au păcătuit mai înainte și nu s-au pocăit de necurăția, desfrâul și dezmățul la care s-au dedat.
2 Corinteni 12:11-21 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Am ajuns nebun: voi m-ați silit. Dar voi trebuia să mă lăudați, căci, măcar că nu sunt nimic, totuși cu nimic n-am fost mai prejos de acești apostoli așa de minunați. Semnele unui apostol le-ați avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni care au fost făcute între voi. Într-adevăr, în ce ați fost voi puși mai prejos decât celelalte biserici, afară doar că numai eu singur nu v-am fost o sarcină? O, iertați-mi nedreptatea aceasta!… Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi, și tot nu vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă. Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinții lor, ci părinții pentru copiii lor. Și eu voi cheltui prea bucuros din ale mele și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puțin? Fie și-așa! Nu v-am fost sarcină deloc. Dar, zic ei, ca un om isteț ce sunt, v-am prins prin șiretlic. Dar am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi? L-am rugat pe Tit să vină să vă vadă și împreună cu el l-am trimis și pe fratele – a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziți de același Duh și n-am călcat noi pe aceleași urme? De multă vreme voi vă închipuiți că vrem să ne apărăm înaintea voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos, și toate aceste lucruri le spunem, preaiubiților, pentru zidirea voastră. Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n-aș vrea să vă găsesc, și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări. Mă tem ca, la venirea mea la voi, să nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi și să trebuiască să-i plâng pe mulți din cei ce au păcătuit mai înainte și nu s-au pocăit de necurăția, curvia și spurcăciunile pe care le-au făcut.
2 Corinteni 12:11-21 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Am ajuns (să vorbesc ca un) nebun. Voi m-ați determinat. Și de fapt, ar fi fost normal ca voi să mă fi lăudat, chiar dacă sunt inferior acestor „apostoli speciali”. Voi ați putut vedea dovezile care atestă că cineva este apostol. Mă refer la minuni și fapte supranaturale care au fost făcute (prin mine) cu toată răbdarea în mijlocul vostru. V-ați considerat oare inferiori celorlalte comunități de creștini doar pentru că am decis să nu vă îngreunez cu sarcina de a mă întreține (material)? Iertați-mi această nedreptate! Sunt pregătit să vin la voi a treia oară; și (nici de această dată) nu voi fi o povară pentru voi; pentru că eu nu aspir la bunurile voastre materiale, ci vă doresc pe voi! De fapt, nici nu este normal ca niște copii să strângă lucruri pentru părinții lor; ci părinții sunt datori să procedeze așa pentru copiii lor! Voi fi fericit să cheltuiesc tot ce am și mă voi oferi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Oare voi fi iubit mai puțin pentru că vă iubesc mai mult?! Accept să se întâmple chiar și așa! Dar se poate spune despre mine că sunt un om perfid; și că astfel, v-am prins într-o capcană. Dar oare v-am exploatat folosindu-mă de vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi? L-am rugat pe Titus să vină la voi și l-am trimis (și) pe acest frate cu el. Oare v-a exploatat Titus? Nu! Știți că acțiunile și comportamentul (lui) au fost la fel ca ale noastre. Acum credeți oare că ne apărăm astfel în fața voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos. Dragii mei, toate lucrurile pe care le facem, sunt pentru edificarea voastră (spirituală)! Mă tem să nu vă găsesc la revenirea mea așa cum nu ați dori să fiți surprinși; și în același timp, riscați să vă tratez altfel decât v-ați dori. Vreau să spun că există posibilitatea să găsesc între voi certuri, gelozie, mânie, dezbinări între diferite grupuri, calomnii, bârfe, aroganță și dezordine. Mă tem că atunci când voi veni la voi, Dumnezeu mă va smeri și voi fi determinat să plâng pe cei care au păcătuit în trecut. Mă refer la cei care în loc să se pocăiască de păcatele care îi murdăriseră, au continuat să trăiască în imoralitate sexuală și în faptele depravării lor…
2 Corinteni 12:11-21 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Iată dar, fraților, vă spun, Precum că am ajuns nebun; Dar trebuie mărturisit, Că eu am fost, de voi, silit. Voi trebuia – dragii mei frați – Pe mine, să mă lăudați; Căci chiar dacă nu sunt nimic, Nu-s mai prejos – pot ca să zic – Față de-apostolii veniți, Și-atât de minunați găsiți. Voi știți, prea bine, fiecare, Ce semne, un apostol are, Pentru că ele s-au făcut, Chiar printre voi, și le-ați văzut: Văzut-ați voi, a lui răbdare, Semnele lui, puterea-i mare, Minunile nemaivăzute, Cari, între voi, au fost făcute. Cu ce-ați fost mai prejos apoi, Decât alte Biserici, voi, Afar’ de faptul dovedit, Că sarcină, nu m-ați simțit Pe mine, în al vostru spate? Iertați această nedreptate!… Iată că gata sunt, de drum, Și-a treia oară, vin acum, La voi, ca să vă întâlnesc. Dar nici acuma, nu voiesc Să vă fiu sarcină sau greu. Nu caut niciodată – eu – Un bun de-al vostru, pentru noi, Ci eu vă caut, doar pe voi. Nu sunt datori – e-adevărat – Copiii, să fi adunat, Pentru părinții lor, ci ei – E vorba de părinți-acei – Au datoria – pot a spune – Pentru ai lor copii, s-adune. De-aceea, bucuros, voiesc – Din ce-i al meu – să cheltuiesc, Și mă voi cheltui apoi, Pe mine însumi, pentru voi. Dacă, mai mult, eu vă iubesc, Oare, în schimb, am să primesc Puțină dragoste apoi, Atunci când am să vin, la voi? Fie și-așa! Sunt mulțumit Că, sarcină, nu m-ați simțit. „Dar ca un om isteț ce sânt” – Vor zice ei – „eu, prin cuvânt, V-am prins, pentru că, negreșit, Un șiretlic, am folosit.” Însă, întreb – mă rog frumos – Am tras eu, oare, vreun folos, Din parte-vă, prin cineva, Trimis la voi, de noi, cumva? Pe Tit, eu însumi l-am rugat, Ca să se ducă, ne-apărat, Și să vă vadă și pe voi. Cu el, am mai trimis apoi, Un frate ce l-a însoțit. Când ei, la voi, au poposit, Cerut-a, oare, Tit, ceva? Sau, nu același Duh, cumva, Pe toți dar, ne-a călăuzit? Și oare, nu toți am pășit, Pe-aceleași urme, mai apoi? De multă vreme, însă, voi Vă-nchipuiți că încercăm, În față-vă, să ne-apărăm! Noi, în Hristos, vorbim mereu, În față stând, la Dumnezeu. Și toate-aceste lucruri – noi – Le-am spus, spre-a vă zidi, pe voi. N-aș vrea, când vin, să vă găsesc, Așa precum nu îmi doresc, Și nu vreau, ca nici eu, apoi, Să fiu găsit, altfel, de voi. Mă tem – atuncea când sosesc – Gâlceavă, ca să nu găsesc, Pizmă, mânie, dezbinări, Vorbiri de rău și tulburări, Bârfe ce iscă supărare, Sau foarte multă îngâmfare. Mă tem că dacă am să viu, Să nu ajung, din nou, să fiu Smerit, de Dumnezeu, apoi, Și să îi plâng, pe mulți, din voi, Pentru că au păcătuit, Fără a se fi pocăit, În urmă, de necurăție, De spurcăciuni, sau de curvie.”
2 Corinteni 12:11-21 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Am ajuns ca unul fără de minte. Voi m-ați constrâns. Voi ar fi trebuit să mă fi recunoscut, căci chiar dacă nu sunt cu nimic inferior acestor „apostoli teribili”, dovezile apostolului s-au arătat între voi prin toată statornicia, prin semne și minuni și prin fapte minunate. Căci cu ce sunteți voi mai prejos decât celelalte Biserici, în afara faptului că eu însumi nu am fost o povară pentru voi? Iertați-mi această nedreptate! Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară și nu vă voi fi o povară pentru că eu nu caut cele ale voastre, ci pe voi. Căci nu copiii se cuvine să adune bunuri pentru părinți, ci părinții pentru copii. Eu voi oferi cu bucurie totul și mă voi oferi pe mine pentru sufletele voastre. Dacă eu vă iubesc mai mult, voi fi oare iubit mai puțin? Fie! Eu nu v-am fost o povară. Dar, fiind isteț, v-am prins prin viclenie. Am tras eu vreun profit prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi? L-am rugat pe Tit și împreună cu el am trimis un frate. Tit a avut vreun profit? N-am umblat noi în același duh? N-am călcat pe aceleași urme? De mult vi se pare că ne apărăm înaintea voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos, iar toate acestea, iubiților, sunt spre edificarea voastră. Căci mă tem ca nu cumva, venind la voi, să vă găsesc așa cum n-aș vrea, iar eu să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea: nu cumva [să găsesc] certuri, gelozii, mânie, ambiții, calomnii, insinuări, orgolii, tulburări. [Mă tem] ca nu cumva, venind din nou, să mă umilească Dumnezeu din cauza voastră și să-i plâng pe mulți dintre cei care au păcătuit mai înainte și nu s-au convertit de la necurăția, de la desfrânarea și nerușinarea la care s-au dedat.
2 Corinteni 12:11-21 Noua Traducere Românească (NTR)
Am ajuns nesăbuit; voi m-ați obligat! Eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, căci, chiar dacă sunt nimic, totuși, nu le sunt deloc inferior acestor „apostoli foarte distinși“. Într-adevăr, semnele unui apostol au fost înfăptuite între voi cu toată răbdarea, prin semne, minuni și lucrări puternice. Căci care este lucrul în care ați fost tratați mai prejos decât celelalte biserici, în afară de faptul că eu însumi nu v-am fost povară? Iertați-mi nedreptatea aceasta! Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară. Și nu voi fi o povară, pentru că nu lucrurile voastre le vreau, ci pe voi. Nu copiii ar trebui să adune pentru părinți, ci părinții pentru copii. Și eu, voi cheltui bucuros tot ce am și mă voi cheltui pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit mai puțin? Fie și-așa! Nu v-am împovărat. Dar, fiind isteț, v-am prins prin viclenie, așa cum mă acuză ei. Am profitat eu de voi prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi? L-am rugat pe Titus să meargă și l-am trimis pe fratele cu el. A profitat Titus de voi? N-am umblat noi în același duh? N-am călcat noi pe aceleași urme? Vi se pare că, în tot acest timp, ne-am apărat pe noi înșine înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos, și toate lucrurile, preaiubiților, sunt pentru consolidarea voastră. Fiindcă mă tem ca nu cumva, atunci când vin, să vă găsesc așa cum n-aș vrea și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea. Mă tem ca nu cumva să găsesc ceartă, invidie, furii, ambiții egoiste, calomnii, bârfe, îngâmfări, tulburări. Mă tem ca nu cumva, atunci când vin din nou, Dumnezeul meu să mă smerească înaintea voastră și să trebuiască astfel să-i jelesc pe mulți care au păcătuit în trecut și nu s-au pocăit de necurăția, imoralitatea și depravarea în care au trăit.
2 Corinteni 12:11-21 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Am ajuns nebun, voi m-ați silit. Dar voi trebuia să mă lăudați, căci, măcar că nu sunt nimic, totuși cu nimic n-am fost mai prejos de acești apostoli așa de minunați. Semnele unui apostol le-ați avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni care au fost făcute între voi. În adevăr, în ce ați fost voi puși mai prejos decât celelalte Biserici, afară doar că numai eu singur nu v-am fost o sarcină? O, iertați-mi nedreptatea aceasta!… Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi, și tot nu vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă. Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinții lor, ci părinții pentru copiii lor. Și eu voi cheltui prea bucuros din ale mele și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puțin? Fie și-așa! Nu v-am fost sarcină deloc. „Dar”, zic ei, „ca un om isteț ce sunt, v-am prins prin șiretlic.” Dar am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi? Am rugat pe Tit să vină să vă vadă și împreună cu el am trimis și pe fratele – a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziți de același Duh și n-am călcat noi pe aceleași urme? De multă vreme voi vă închipuiți că vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos și toate aceste lucruri le spunem, preaiubiților, pentru zidirea voastră. Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n-aș vrea să vă găsesc, și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări. Mă tem ca, la venirea mea la voi, să nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi și să trebuiască să plâng pe mulți din cei ce au păcătuit mai înainte și nu s-au pocăit de necurăția, curvia și spurcăciunile pe care le-au făcut.