2 Cronici 24:1-27
2 Cronici 24:1-27 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Ioas a fost în vârstă de șapte ani când a început să domnească și a domnit patruzeci de ani în Ierusalim. Și numele mamei lui a fost Țibia, din Beer-Șeba. Și Ioas a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI toate zilele vieții preotului Iehoiada. Și Iehoiada i-a luat două soții și el a născut fii și fiice. Și s-a întâmplat după aceasta, că Ioas a vrut să repare casa DOMNULUI. Și a adunat pe preoți și pe leviți și le-a spus: Ieșiți la cetățile lui Iuda și adunați din tot Israelul, bani pentru a repara casa Dumnezeului vostru din an în an, grăbiți-vă în acest lucru. Totuși leviții nu s-au grăbit în aceasta. Și împăratul a chemat pe Iehoiada, mai marele preot, și i-a spus: De ce nu ai cerut de la leviți să aducă din Iuda și din Ierusalim darea, conform poruncii lui Moise, servitorul DOMNULUI și a adunării lui Israel, pentru tabernacolul mărturiei? Fiindcă fiii lui Atalia, acea femeie stricată, au spart casa lui Dumnezeu și de asemenea toate lucrurile dedicate casei DOMNULUI le-au întrebuințat pentru Baali. Și la porunca împăratului au făcut o ladă și au pus-o afară, la poarta casei DOMNULUI. Și au făcut o proclamație prin Iuda și Ierusalim, să aducă DOMNULUI darea pe care Moise, servitorul lui Dumnezeu, a pus-o peste Israel, în pustiu. Și toți prinții și tot poporul s-a bucurat și au adus și au aruncat în ladă până s-a umplut. Și s-a întâmplat, când lada a fost adusă în visteria împăratului prin mâna leviților și când au văzut că acolo erau mulți bani, că scribul împăratului și ofițerul marelui preot au venit și au golit lada și au luat-o și au dus-o din nou la locul ei. Astfel au făcut ei zi de zi și au adunat mulți bani din abundență. Și împăratul și Iehoiada i-au dat celor care făceau lucrarea serviciului casei DOMNULUI și au angajat zidari și tâmplari să repare casa DOMNULUI și de asemenea celor care au lucrat cu fier și aramă să repare casa DOMNULUI. Astfel lucrătorii au lucrat și lucrarea a fost desăvârșită de ei și au pus casa lui Dumnezeu în ordine și au întărit-o. Și după ce au terminat-o, au adus înaintea împăratului și a lui Iehoiada restul de bani, din care s-au făcut vase pentru casa DOMNULUI, vase pentru servire și pentru a oferi în întregime și linguri și vase de aur și argint. Și au adus continuu ofrande arse în casa DOMNULUI, în toate zilele lui Iehoiada. Dar Iehoiada a îmbătrânit și a fost plin de zile când a murit; era în vârstă de o sută treizeci de ani când a murit. Și l-au îngropat în cetatea lui David, printre împărați, deoarece făcuse bine în Israel, deopotrivă spre Dumnezeu și spre casa lui. Și, după moartea lui Iehoiada, au venit prinții lui Iuda și s-au prosternat împăratului. Atunci împăratul le-a dat ascultare. Și au părăsit casa DOMNULUI Dumnezeul părinților lor și au servit dumbrăvilor și idolilor: și furie a venit peste Iuda și Ierusalim pentru această fărădelege a lor. Totuși el a trimis profeți la ei, să îi aducă din nou la DOMNUL; și au mărturisit împotriva lor, dar au refuzat să deschidă urechea. Și Duhul lui Dumnezeu a venit peste Zaharia, fiul preotului Iehoiada, care a stat în picioare deasupra poporului și le-a spus: Astfel spune DOMNUL: De ce încălcați poruncile DOMNULUI, ca să nu prosperați? Pentru că ați părăsit pe DOMNUL, el de asemenea v-a părăsit. Și ei au uneltit împotriva lui și l-au împroșcat cu pietre la porunca împăratului, în curtea casei DOMNULUI. Astfel împăratul Ioas nu și-a amintit de binele pe care Iehoiada, tatăl lui, i l-a făcut, ci a ucis pe fiul lui. Și când a murit, a spus: DOMNUL a văzut aceasta și va cere socoteală. Și s-a întâmplat la sfârșitul anului, că oastea Siriei s-a urcat împotriva lui; și au venit la Iuda și Ierusalim și au nimicit pe toți prinții poporului dintre popor și au trimis toată prada de la ei la împăratul Damascului. Fiindcă armata sirienilor a venit cu o mică ceată și DOMNUL a dat o mare oaste în mâna lor, deoarece ei au părăsit pe DOMNUL Dumnezeul părinților lor. Astfel ei au făcut judecată împotriva lui Ioas. Și după ce s-au îndepărtat de la el, (căci l-au lăsat în boli cumplite) propriii lui servitori au uneltit împotriva lui pentru sângele fiilor preotului Iehoiada și l-au ucis în patul său și el a murit; și l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraților. Și aceștia sunt cei care au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Șimeatei, o amonită, și Iozabad, fiul Șimritei, o moabită. Și, referitor la fiii lui și la mărimea poverilor puse peste el și la repararea casei lui Dumnezeu, iată, ele sunt scrise în istoria cărții împăraților. Și Amația, fiul lui, a domnit în locul lui.
2 Cronici 24:1-27 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Ioas avea șapte ani când a ajuns împărat și a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Țibia, din Beer-Șeba. Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieții preotului Iehoiada. Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste, și Ioas a născut fii și fiice. După aceea Ioas și-a pus de gând să dreagă Casa Domnului. I-a strâns pe preoți și pe leviți și le-a zis: „Duceți-vă prin cetățile lui Iuda și strângeți bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru! Și grăbiți-vă cu lucrul acesta!” Dar leviții nu s-au grăbit. Împăratul l-a chemat pe marele-preot Iehoiada și i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca leviții să strângă din Iuda și din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, și pusă pe adunarea lui Israel pentru Cortul Mărturiei? Căci nelegiuita aceea de Atalia și fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu și au întrebuințat în slujba baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului.” Atunci împăratul a poruncit să se facă o ladă și să se pună afară, la poarta Casei Domnului. Și s-a dat de veste în Iuda și în Ierusalim să I se aducă Domnului darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie. Toate căpeteniile și tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta și au adus și au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit. Când vedeau leviții că e mult argint în ladă și că era vremea s-o dea în mâinile dregătorilor împăratului, veneau logofătul împăratului și slujbașul marelui-preot și goleau lada. Apoi o luau și o puneau iarăși la loc. Așa făceau în fiecare zi și au strâns mult argint. Împăratul și Iehoiada îl dădeau meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră și tâmplari ca să dreagă Casa Domnului, precum și lucrători în fier și aramă ca să dreagă Casa Domnului. Lucrătorii s-au apucat de lucru și au isprăvit ce era de dres; au pus Casa lui Dumnezeu iarăși în stare bună și au întărit-o. Când au isprăvit, au adus înaintea împăratului și înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Și cu el au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă și pentru arderile-de-tot, pahare și alte scule de aur și de argint. Și în tot timpul vieții lui Iehoiada au adus necurmat arderi-de-tot în Casa Domnului. Iehoiada a murit bătrân și sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani. L-au îngropat în cetatea lui David, la un loc cu împărații, pentru că făcuse bine în Israel, și față de Dumnezeu, și față de Casa Lui. După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s-au închinat înaintea împăratului. Atunci împăratul i-a ascultat. Și au părăsit Casa Domnului, Dumnezeului părinților lor, și au slujit astarteelor și idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovați în felul acesta. Domnul a trimis la ei proroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înștiințările pe care le-au primit. Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a înfățișat înaintea poporului și i-a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: «Pentru ce călcați poruncile Domnului? Nu veți propăși. Pentru că L-ați părăsit pe Domnul, și El vă va părăsi.»” Și au uneltit împotriva lui și l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului. Împăratul Ioas nu și-a adus aminte de bunăvoința pe care o avusese față de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, și l-a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit: „Domnul să vadă și să judece!” După trecerea anului, oastea sirienilor s-a suit împotriva lui Ioas și a venit în Iuda și la Ierusalim. Au omorât din popor toate căpeteniile poporului și i-au trimis împăratului toată prada la Damasc. Oastea sirienilor a venit cu un mic număr de oameni. Totuși Domnul a dat în mâinile lor o oaste foarte însemnată, pentru că Îl părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinților lor. Astfel l-au pedepsit sirienii pe Ioas. Când au plecat de la el, după ce-l lăsaseră în mari suferințe, slujitorii lui au uneltit împotriva lui din pricina sângelui fiului preotului Iehoiada. L-au omorât în patul lui, și a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraților. Iată cei ce au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul lui Șimeat, o femeie amonită, și Iozabad, fiul lui Șimrit, o femeie moabită. Cât despre fiii lui, despre marele număr de prorocii făcute cu privire la el și despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sunt scrise în istoria din Cartea împăraților. În locul lui a domnit fiul său Amația.
2 Cronici 24:1-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Ioaș avea vârsta de șapte ani când a devenit rege; și a guvernat la Ierusalim patruzeci de ani. Mama lui se numea Țibia și era din Beer-Șeba. Ioaș a făcut ce este corect în relația lui cu Iahve – tot timpul cât a trăit preotul Iehoiada. Iehoiada i-a ales două soții; și astfel, în familia lui Ioaș s-au născut fii și fiice. Apoi Ioaș a decis în inima lui să renoveze casa lui Iahve. I-a convocat pe preoți și pe leviți, cărora le-a zis: „Mergeți în orașele teritoriului numit Iuda și strângeți de la toți israelienii taxa anuală. Ea va fi folosită pentru renovarea casei Dumnezeului vostru. Achitați-vă repede de această sarcină!” Dar leviții nu s-au grăbit. Regele l-a chemat pe Iehoiada care era preotul-șef; și i-a zis: „De ce nu ai urmărit cu atenție leviții care erau însărcinați cu strângerea taxei de la populația din Ierusalim și din teritoriul numit Iuda, conform regulii stabilite prin Moise – sclavul lui Iahve – taxă care fusese aprobată de adunarea lui Israel pentru cortul declarației? Acea păcătoasă numită Atalia și fiii ei au devastat casa lui Dumnezeu și au dedicat baalilor toate lucrurile sfinte care erau în ea!” Atunci regele a poruncit să se facă o ladă pe care au pus-o afară, la poarta casei lui Iahve. Apoi au anunțat în teritoriul numit Iuda și în Ierusalim că oamenii trebuie să aducă pentru Iahve donația stabilită în deșert, pentru Israel, de Moise – sclavul lui Dumnezeu. Toți conducătorii și întregul popor și-au adus donația cu bucurie – până când s-a umplut acea ladă. De fiecare dată lada era dusă de leviți la administratorii regali. Atunci când constatau că era prea mult argint în ea –, venea scribul regelui împreună cu slujitorul preotului conducător; și o goleau. Apoi leviții o luau și o duceau înapoi la locul ei. Așa procedau în fiecare zi; și astfel, ei au strâns mult argint. Apoi regele și Iehoiada dădeau argintul celor care executau lucrarea (de renovare) de la casa lui Iahve; iar aceia angajau zidari și tâmplari care lucrau pentru renovarea casei lui Iahve. Ei plăteau și lucrători în fier și în aramă, care reparau casa lui Iahve. Lucrătorii și-au început activitatea; și astfel, prin participarea lor, renovarea a înaintat până când au adus casa lui Dumnezeu într-o bună stare; și au consolidat-o. Când au terminat, au adus argintul rămas înaintea regelui și a preotului Iehoiada. Din acel argint au făcut unelte pentru (activitățile din) casa lui Iahve: atât cele pentru slujbă, cât și pentru arderile integrale. Au mai făcut cupe și vase de aur și de argint. Cât timp a trăit Iehoiada, au fost aduse continuu arderi integrale la casa lui Iahve. Iehoiada a murit bătrân, după ce a trăit multe zile. La moartea lui, avea o sută treizeci de ani. L-au înmormântat în orașul lui David, în zona unde se înmormântau regii – pentru că făcuse numai bine în Israel, atât în relația lui cu Dumnezeu, cât și în ce privește casa Lui. După moartea lui Iehoiada, conducătorii din teritoriul numit lui Iuda au venit și au demonstrat că se subordonează (condiționat) regelui. Atunci regele a luat în considerare propunerile lor. Au abandonat interesul pentru casa Dumnezeului strămoșilor lor numit Iahve și au slujit imaginilor Astartei și idolilor. Din această cauză, mânia lui Iahve a venit și s-a manifestat împotriva locuitorilor din teritoriul numit Iuda și împotriva Ierusalimului. Iahve le-a trimis profeți ca să vorbească împotriva lor și să îi întoarcă la El; dar poporul nu a acceptat să asculte ce i se spunea. Atunci Spiritul lui Dumnezeu l-a umplut pe Zaharia – fiul preotului Iehoiada – care a stat în fața poporului și a zis: „Dumnezeu vă spune: «De ce ați încălcat poruncile lui Iahve? Nu veți avea prosperitate și nu veți reuși! Pentru că L-ați uitat pe Iahve, și El vă va uita!»” Dar ei au conceput un plan de anihilare a lui Zaharia; și conform poruncii regelui, l-au omorât lovindu-l cu pietre în curtea casei lui Iahve. Regele Ioaș au uitat tot binele pe care i-l făcuse Iehoiada – tatăl lui Zaharia – și i-a omorât fiul… În timp ce murea, Zaharia a zis: „Iahve să vadă și să judece!” După un an de la moartea lui, armata Aramului a venit să lupte împotriva lui Ioaș. Ei au ajuns în teritoriul numit Iuda și la Ierusalim. Au distrus pe toți conducătorii poporului și au trimis toată prada regelui din Damasc. Chiar dacă armata arameilor a venit cu un mic număr de oameni, Iahve a făcut ca ea să învingă armata mult mai numeroasă a celor din teritoriul numit Iuda – pentru că Îl abandonaseră pe Dumnezeul strămoșilor lor care se numește Iahve. Astfel, arameii au pus în aplicare sentința pronunțată în urma faptelor lui Ioaș. Când arameii au plecat de la el, l-au lăsat în mari chinuri. Slujitorii lui Ioaș au complotat împotriva lui din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada; și l-au omorât în patul lui. Ioaș a murit; și a fost înmormântat în orașul lui David. Dar nu a fost înmormântat în mormântul regilor. Cei care au complotat împotriva lui Ioaș, au fost: Zabad – fiul amonitei Șimat – și Iehozabad – fiul moabitei Șimrit. Despre fiii lui și despre multele profeții care l-au vizat direct pe Ioaș și renovarea casei lui Dumnezeu, este scris în „Relatarea cărții regilor”. În locul lui Ioaș a guvernat fiul lui numit Amația.
2 Cronici 24:1-27 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Ioas, pe tron, când s-a suit, Doar șapte ani a împlinit. După ce-ajunse împărat, El, patruzeci de ani, a stat În fruntea țării și-l găsim Domnind de la Ierusalim. E din Beer-Șeba, a sa mamă – De loc – și, Țibia, se cheamă. Ioas acesta a făcut Doar lucruri care I-au plăcut Lui Dumnezeu, cât a urmat Povețele ce i s-au dat De către Iehoiada, care Era, atunci, preotul mare. Două neveste a avut, Cari, fii și fiice, i-au născut. Soțiile ce le avuse, Chiar Iehoiada i le-aduse. Ioas avea un gând al lui: Să dreagă Casa Domnului. Astfel, pe preoți, i-a chemat La sine și a cuvântat: „Mergeți prin țară și cătați, Bani de la oameni s-adunați, Să dregem Casa cea pe care Al nostru Dumnezeu o are. Cu lucru-acesta, vreau să știți, Că trebuie să vă grăbiți.” Însă Leviții n-au făcut Așa precum li s-a cerut, Pentru că ei nu s-au grăbit, Porunca, de-a o fi-mplinit. Ioas, atunci când a văzut Cum că Leviții n-au făcut Lucrul acesta, l-a chemat Pe Iehoiada și-a-ntrebat: „Să-mi spui, de ce n-ați împlinit Ceea ce eu v-am poruncit? De ce, Leviții n-au plecat, În țară, spre a strânge-ndat’, Darea ce fost-a poruncită Și care este rânduită De Moise, robul Domnului, Spre folosința cortului Lui Dumnezeu, cort ce se știe Că este pentru mărturie? Știi bine că Atalia, Nelegiuită, se vădea. Cu ai săi fii, a pustiit Averea care s-a găsit Aflată-n Casa Domnului, Iar ceea ce era al Lui, În urmă, a-ntrebuințat, Lui Bal, spre a-i fi închinat.” Ioas, apoi, a poruncit Să fie-adusă, negreșit, O ladă care trebuia La poarta Casei ca să stea. După ce lucrul s-a făcut Așa după cum a cerut, Ioas – apoi – a poruncit Celor ce-n Iuda s-au găsit – Și la Ierusalim – să dea Darea, așa cum se cerea. Peste întreaga adunare, Moise pusese astă dare, Când în pustie a fost el, Cu tot poporul Israel. Astă poruncă ce s-a dat, Întreg poporu-a bucurat, Precum și pe aceia cari S-au dovedit a fi mai mari. În urmă, oameni-au venit S-aducă ce-aveau de plătit, Iar tot ceea ce-au datorat, În ladă, ei au aruncat. Zilnic, Leviții cântăreau Argintul, iar apoi chemau Pe dregători, ca să le dea Ceea ce-n ladă se găsea. Atunci, la Casa Domnului, Venea omu-mpăratului, Cari logofăt se dovedea. Slujbașul care-l însoțea Era în slujba celui care, Pe-atunci, fusese preot mare. Aceștia, lada, o goleau Și-apoi la loc o așezau. În felu-acesta, negreșit Că mult argint s-a dobândit. Argintu-acesta a fost dat – De Iehoiada și-mpărat – La oamenii ce îi tocmeau Pe meșterii care lucrau La Casa Domnului, căci ei Plăteau pe meșterii acei Pe care-i aduceau: tâmplari, Sau cioplitori de piatră cari Se pricepeau la zidărit, Oameni care s-au dovedit Că știu lucra, de bună seamă, În fier, precum și în aramă. Cu râvnă, meșteri-au muncit Și-n aceste fel au reușit Să dreagă Casa Domnului, Și s-o redea poporului, În stare bună, primenită, Precum și bine întărită. Apoi, când lucrul l-au sfârșit, Argintul ce a prisosit De către meșteri, s-a adus La Iehoiada și-a fost pus În fața împăratului. Din el, la Casa Domnului, Uneltele s-au făurit, Care la slujbă-au folosit, La jertfele ce se socot A fi drept ardere de tot. Pahare multe s-au făcut Și scule care s-au văzut Că din argint au fost lucrate Sau că din aur sunt turnate. Cât Iehoiada a trăit, Arderi de tot s-au dăruit. Ele-au fost jertfe necurmate, Cari Domnului sunt închinate. Preotu-n urmă a murit Sătul de zile, fericit, Căci anii cere i-a avut, O sută treizeci, s-au făcut. Lângă-mpărați, l-a așezat Poporul, când l-a îngropat, Căci mult bine făcuse el, Pentru întregul Israel Și pentru Casa Domnului, Păzind, mereu, porunca Lui. Când Iehoiada a murit, Grabnic, din Iuda, au venit Toți căpitani-aceia cari, Peste popor, erau mai mari; Ei merseră la împărat, Iar el, atunci, i-a ascultat Și-au părăsit Casa pe care Al lui Israel Domn o are, L-au părăsit pe Domnul lor, Slujind doar Astarteelor Și idolilor. Imediat, Domnul, pe ei, S-a mâniat. Ierusalimul, negreșit, De-a Lui urgie-a fost lovit, Căci vinovați – cum s-a văzut – Față de El, ei s-au făcut. Ca să-i întoarcă înapoi, Domnul, proroci, trimise-apoi, Însă ei nu au ascultat De înștiințarea ce s-a dat. Când Zaharia – acel care, Pe Iehoiada, tată-l are – A fost, cu Duhul, îmbrăcat, Către popor a cuvântat: „Așa vorbește Dumnezeu: „Oare de ce călcați, mereu, Ceea ce Eu am poruncit? În felu-acesta, negreșit, Nu veți mai propăși apoi, Căci Mă voi lepăda de voi.” Poporu-atunci a uneltit Și-apoi, cu pietre, l-a lovit, Pe Zaharia. În ăst fel, Ucis a fost prorocu-acel, În curtea Casei Domnului, Din ordinu-mpăratului. Ioas, în urmă, a uitat Ce bunătate-a arătat, Pe vremuri, Iehoiada – care, Pe Zaharia, fiu, îl are – Față de el, și-a-ngăduit Ca morții să fie sortit. Pân’ Zaharia a căzut Lovit de pietre, a putut Ca să mai strige: „Dumnezeu O să vă judece, mereu! Domnul vă vede, negreșit, Și judecă ce-ați făptuit!” După ce anul a trecut, Oștenii Siriei au vrut, În Iuda, ca să năvălească, Ierusalimul să-l lovească. Au omorât pe toți cei cari, Peste popor, erau mai mari. Întreaga țară au prădat, Iar pe-mpărat, rob, l-au luat Și la Damasc l-au dus apoi, Cu toată prada de război. Oștirea cea din Siria, Mică, în număr, se vădea; Însă o oaste însemnată, În mâna ei, a fost lăsată De Domnul, când S-a lepădat De cei care s-au depărtat De El și astfel s-a vădit Că pe Ioas l-a pedepsit, Prin oastea Sirienilor, Venită peste-al său popor. Slujbașii săi s-au depărtat Și-n suferință l-au lăsat. În contra lui au uneltit Și-n al său pat ei l-au lovit, Din pricina prorocului – Adică din a sângelui Lui Zaharia, acel care, Pe Iehoiada, tată-l are – Al cărui sânge l-a vărsat, Când pe popor l-a ațâțat Ca să ia pietre, să-l lovească Și astfel să îl nimicească. În număr, doi, s-au dovedit Aceia care-au uneltit În contra împăratului. Iată numele primului: Zabad, acesta se numea; Fiu al Șimeatei se vădea, Care fusese Amonită. De o femeie Moabită – Care Șimrita s-a numit – Al doilea este zămislit Și, Iozabad, era chemat. Cât despre fiii de-mpărat, Sau câte prorocii erau Cari pe Ioas doar îl priveau, Ori despre cum a adunat Argint și cum a reparat Casa lui Dumnezeu, se știe Din ceea ce în carte scrie, Căci cartea împăraților Cuprinde și istoria lor. După Ioas, cel ce-a venit La tron și-n Iuda a domnit, A fost feciorul ce-l avea; El s-a chemat Amația.
2 Cronici 24:1-27 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Ióas avea șapte ani când a devenit rege și a fost rege patruzeci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Țibía din Béer-Șéba. Ióas a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului în toate zilele lui Iehoiáda, preotul. Iehoiáda a luat pentru [Ióas] două soții și [Ióas] a dat naștere la fii și la fiice. După aceea, Ióas a avut la inimă să înnoiască templul Domnului. I-a adunat pe preoți și pe levíți și le-a zis: „Ieșiți în cetățile lui Iúda și adunați din tot Israélul argint și aur pentru casa Dumnezeului vostru din an în an; iar voi grăbiți lucrarea!”. Însă levíții nu s-au grăbit. Regele l-a chemat pe Iehoiáda, capul, și i-a zis: „Pentru ce nu ai cerut ca levíții să aducă din Iúda și din Ierusalím darea [stabilită] adunării lui Israél de Moise, slujitorul Domnului, pentru cortul mărturiei? Pentru că Atalía cea nelegiuită și fiii ei au devastat casa lui Dumnezeu și toate obiectele sacre ale casei Domnului le-au folosit pentru Báal”. Regele a zis: „Să se facă o cutie care să fie pusă la intrarea în casa Domnului, în afară!”. S-a dat de știre în Iúda și în Ierusalím ca să se aducă Domnului darea [stabilită] pentru Israél de Moise, slujitorul Domnului, în pustiu. Toate căpeteniile și tot poporul s-au bucurat: veneau și aruncau în ladă până o umpleau. Când se aducea lada la controlul [stabilit] de rege prin mâna levíților și vedeau că era mult argint, veneau secretarul regelui și slujitorul marelui preot și goleau lada. Apoi o luau și o duceau la locul ei. Și așa făceau zi de zi; și au adunat mult argint. Regele și Iehoiáda îl dădeau celor care făceau lucrarea slujirii în casa Domnului, celor tocmiți ca să cioplească piatră și să facă gravuri ca să înnoiască templul Domnului, ca și lucrătorilor în fier și în bronz, ca să întărească templul Domnului. Lucrătorii făceau lucrarea și lucrarea înainta prin mâna lor. Au ridicat casa lui Dumnezeu după măsura ei și au întărit-o. Când au terminat, au adus înaintea regelui și a lui Iehoiáda argintul rămas. Cu el au făcut obiecte sacre pentru casa Domnului: instrumente de slujire pentru arderile de tot și pentru [jertfele] de ispășire, obiecte de aur și de argint. Aduceau permanent arderi de tot în casa Domnului în toată viața lui Iehoiáda. Iehoiáda a ajuns bătrân și sătul de zile și a murit. Avea o sută treizeci de ani când a murit. L-au îngropat în cetatea lui Davíd împreună cu regii, pentru că făcuse bine în Israél, pentru Dumnezeu și pentru casa lui. După moartea lui Iehoiáda, căpeteniile lui Iúda au venit și s-au prosternat înaintea regelui. Atunci regele i-a ascultat. Au abandonat casa Domnului Dumnezeului părinților lor și au slujit Așérelor și idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iúda și asupra Ierusalímului din cauza acestei vinovății. [Domnul] a trimis la ei profeți ca să-i facă să se întoarcă la el; [aceștia] au mărturisit împotriva lor, dar ei nu și-au plecat urechea. Duhul lui Dumnezeu l-a învestit pe Zaharía, fiul preotului Iehoiáda. El a stat înaintea poporului și le-a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: «De ce încălcați legile Domnului? Nu veți avea succes! Voi l-ați părăsit pe Domnul, [de aceea] și el vă părăsește pe voi»”. Au conspirat împotriva lui și l-au bătut cu pietre din porunca regelui în curtea casei Domnului. Nu și-a amintit regele Ióas de bunăvoința pe care i-a arătat-o Iehoiáda, tatăl său, și i-a ucis fiul. În timp ce murea, el a zis: „Să vadă Domnul și să judece!”. După trecerea anului, armata lui Arám a urcat împotriva lui [Ióas]. Au venit în Iúda și în Ierusalím și au ucis toate căpeteniile poporului. Iar prada lor au trimis-o regelui de la Damásc. Cu un număr mic de oameni a venit armata lui Arám, dar Domnul a dat în mâna lor o armată foarte numeroasă, căci l-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor. Ei au împlinit sentința față de Ióas. Când au plecat de la el, lăsându-l în mari suferințe, slujitorii lui au conspirat împotriva lui din cauza sângelui fiului lui Iehoiáda, preotul, și l-au ucis în patul lui. L-au îngropat în cetatea lui Davíd, dar nu l-au îngropat în mormintele regilor. Aceștia sunt cei care au conspirat împotriva lui: Zabád, fiul lui Șimeát, [o femeie] din Amón, și Iozabád, fiul lui Șimrít, [o femeie] din Moáb. Despre fiii săi, despre mulțimea dărilor [stabilite] pentru ei pentru consolidarea casei lui Dumnezeu, iată, sunt scrise în comentariul Cărții Regilor. Și a devenit rege Amasía, fiul său, în locul lui.
2 Cronici 24:1-27 Noua Traducere Românească (NTR)
Ioaș era în vârstă de șapte ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Mama lui se numea Țibia și era din Beer-Șeba. Ioaș a făcut ce este drept înaintea ochilor DOMNULUI, în toate zilele preotului Iehoiada. Iehoiada i-a ales două soții și, astfel, lui Ioaș i s-au născut fii și fiice. După aceea, Ioaș s-a hotărât în inima lui să restaureze Casa DOMNULUI. A convocat preoții și leviții și le-a zis: „Duceți-vă în cetățile lui Iuda și strângeți de la tot Israelul contribuția anuală pentru restaurarea Casei Dumnezeului vostru. Împliniți-vă degrabă însărcinarea!“. Dar leviții nu s-au grăbit. Regele l-a chemat pe Iehoiada, preotul conducător, și i-a zis: „De ce nu ai vegheat ca leviții să strângă din Iuda și din Ierusalim contribuția stabilită de Moise, slujitorul DOMNULUI, și de adunarea lui Israel pentru Cortul Mărturiei? Căci ticăloasa aceea de Atalia și fiii ei au despuiat Casa lui Dumnezeu și au dedicat baalilor toate lucrurile sfinte ale Casei DOMNULUI“. La porunca regelui, au făcut un cufăr și l-au pus afară, la poarta Casei DOMNULUI. Apoi au anunțat în Iuda și în Ierusalim să se aducă DOMNULUI contribuția pe care Moise, slujitorul lui Dumnezeu, i-a stabilit-o lui Israel în deșert. Toate căpeteniile și întregul popor și-au adus contribuția cu bucurie, până când cufărul s-a umplut. Ori de câte ori cufărul era dus de către leviți la cei puși responsabili de rege, atunci când vedeau că era prea mult argint în el, venea scribul regelui împreună cu slujbașul preotului conducător și goleau cufărul. Apoi leviții îl luau și îl duceau înapoi la locul lui. Așa făceau în fiecare zi și, astfel, au strâns mult argint. Apoi regele și Iehoiada dădeau argintul celor ce se ocupau cu lucrarea de slujire la Casa DOMNULUI, iar aceștia plăteau zidari și tâmplari care să restaureze Casa DOMNULUI, precum și lucrători în fier și în bronz care să repare Casa DOMNULUI. Lucrătorii s-au apucat de treabă și, astfel, prin lucrarea mâinilor lor, restaurarea a înaintat până când au adus Casa lui Dumnezeu în stare bună și au consolidat-o. Când au terminat, au adus înaintea regelui și a lui Iehoiada argintul rămas. Din el au făcut obiecte pentru Casa DOMNULUI, unelte pentru slujbă și pentru arderile-de-tot, vase, precum și alte obiecte de aur și de argint. Pe parcursul vieții lui Iehoiada s-au adus tot timpul arderi-de-tot la Casa DOMNULUI. Iehoiada a murit bătrân și sătul de zile. La moartea sa, avea o sută treizeci de ani. L-au înmormântat în Cetatea lui David, la un loc cu regii, căci făcuse mult bine în Israel, atât cu privire la Dumnezeu, cât și cu privire la Casa Lui. După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s-au plecat înaintea regelui. Atunci regele a ascultat de ei. Au părăsit Casa DOMNULUI, Dumnezeul strămoșilor lor, au slujit așerelor și idolilor. Mânia DOMNULUI a venit asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului din cauza acestei vinovății a lor. DOMNUL le-a trimis profeți ca să-i întoarcă la El, să mărturisească împotriva lor, dar poporul nu a vrut să asculte. Atunci Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El a stat înaintea poporului și le-a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: «De ce ați încălcat poruncile DOMNULUI? Nu veți reuși! Fiindcă L-ați părăsit pe DOMNUL, și El vă va părăsi!»“. Ei însă au conspirat împotriva lui și, la porunca regelui, l-au omorât cu pietre în curtea Casei DOMNULUI. Regele Ioaș nu și-a amintit de tot binele pe care i l-a făcut Iehoiada, tatăl acestuia, și i-a ucis fiul. În timp ce murea, Zaharia a zis: „DOMNUL să vadă și să judece!“. Un an mai târziu, armata Aramului a venit împotriva lui Ioaș. Ei au venit în Iuda și la Ierusalim și au nimicit din țară toate căpeteniile poporului, iar prada au trimis-o în întregime regelui din Damasc. Chiar dacă armata Aramului a venit cu un mic număr de oameni, DOMNUL a dat în mâinile lor armata mult mai numeroasă a celor din Iuda, căci aceștia Îl părăsiseră pe DOMNUL, Dumnezeul strămoșilor lor. Și, astfel, ei au adus judecata asupra lui Ioaș. Când arameii au plecat de la el, l-au lăsat în chinuri mari. Slujitorii săi au conspirat împotriva lui, din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada, și l-au ucis în patul lui. El a murit și a fost înmormântat în Cetatea lui David. Dar nu a fost înmormântat în mormintele regilor. Cei care au conspirat împotriva lui au fost Zabad, fiul amonitei Șimat, și Iehozabad, fiul moabitei Șimrit. Cele privitoare la fiii săi, la numeroasele rostiri despre el și la restaurarea Casei lui Dumnezeu, iată că sunt scrise în „Relatarea Cărții Regilor“. În locul lui a domnit fiul său Amația.
2 Cronici 24:1-27 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Ioas avea șapte ani când a ajuns împărat și a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Țibia, din Beer-Șeba. Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieții preotului Iehoiada. Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste și Ioas a născut fii și fiice. După aceea, Ioas și-a pus de gând să dreagă Casa Domnului. A strâns pe preoți și pe leviți și le-a zis: „Duceți-vă prin cetățile lui Iuda și strângeți bani din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Și grăbiți-vă cu lucrul acesta.” Dar leviții nu s-au grăbit. Împăratul a chemat pe marele preot Iehoiada și i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca leviții să strângă din Iuda și din Ierusalim darea poruncită de Moise, robul Domnului, și pusă pe adunarea lui Israel pentru cortul mărturiei? Căci nelegiuita aceea de Atalia și fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu și au întrebuințat în slujba baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului.” Atunci, împăratul a poruncit să se facă o ladă și să se pună afară la poarta Casei Domnului. Și s-a dat de veste în Iuda și în Ierusalim ca să se aducă Domnului darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie. Toate căpeteniile și tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta și au adus și au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit. Când vedeau leviții că e mult argint în ladă și că era vremea ca s-o dea în mâinile dregătorilor împăratului, venea logofătul împăratului și slujbașul marelui preot și goleau lada. Apoi o luau și o puneau iarăși la loc. Așa făceau în fiecare zi și au strâns mult argint. Împăratul și Iehoiada îl dădeau meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră și tâmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum și lucrători în fier și aramă, ca să dreagă Casa Domnului. Lucrătorii s-au apucat de lucru și au isprăvit ce era de dres; au pus Casa lui Dumnezeu iarăși în stare bună și au întărit-o. Când au isprăvit, au adus înaintea împăratului și înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Și cu el au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă și pentru arderile-de-tot, pahare și alte scule de aur și de argint. Și, în tot timpul vieții lui Iehoiada, au adus necurmat arderi-de-tot în Casa Domnului. Iehoiada a murit bătrân și sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani. L-au îngropat în cetatea lui David, la un loc cu împărații, pentru că făcuse bine în Israel, și față de Dumnezeu, și față de Casa Lui. După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s-au închinat înaintea împăratului. Atunci, împăratul i-a ascultat. Și au părăsit Casa Domnului Dumnezeului părinților lor și au slujit astarteelor și idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovați în felul acesta. Domnul a trimis la ei proroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înștiințările pe care le-au primit. Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a înfățișat înaintea poporului și i-a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: ‘Pentru ce călcați poruncile Domnului? Nu veți propăși. Pentru că ați părăsit pe Domnul, și El vă va părăsi.’” Și au uneltit împotriva lui și l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului. Împăratul Ioas nu și-a adus aminte de bunăvoința pe care o avusese față de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, și a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit: „Domnul să vadă și să judece!” După trecerea anului, oastea sirienilor s-a suit împotriva lui Ioas și a venit în Iuda și la Ierusalim. Au omorât din popor pe toate căpeteniile poporului și au trimis împăratului toată prada la Damasc. Oastea sirienilor a venit cu un mic număr de oameni. Totuși Domnul a dat în mâinile lor o oaste foarte însemnată, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinților lor. Astfel au pedepsit sirienii pe Ioas. Când au plecat de la el, după ce-l lăsaseră în mari suferințe, slujitorii lui au uneltit împotriva lui din pricina sângelui fiului preotului Iehoiada. L-au omorât în patul lui și a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraților. Iată pe cei ce au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Șimeatei, o femeie amonită, și Iozabad, fiul Șimritei, o femeie moabită. Cât despre fiii lui, despre marele număr de prorocii făcute cu privire la el și despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sunt scrise în istoria din cartea împăraților. În locul lui a domnit fiul său Amația.