1 Samuel 30:1-19 - Compare All Versions

Împărtășește

Și s-a întâmplat, când David și oamenii săi au venit la Țiclag în a treia zi, că amaleciții invadaseră sudul și Țiclagul și loviseră Țiclagul și îl arseseră cu foc; Și luaseră captive pe femeile care erau în el; nu au ucis pe niciuna, fie mare sau mică, ci le-au dus și au mers pe calea lor. Astfel David și oamenii săi au venit în cetate și, iată, aceasta era arsă cu foc; și soțiile lor și fiii lor și fiicele lor, erau luate captive. Atunci David și poporul care era cu el și-au înălțat vocea și au plâns până nu au mai avut putere să plângă. Și cele două soții ale lui David erau luate captive: Ahinoam izreelita și Abigail carmelita, soția lui Nabal. Și David era foarte strâmtorat, pentru că poporul vorbea să îl împroaște cu pietre deoarece sufletul întregului popor era mâhnit, fiecare om pentru fiii săi și pentru fiicele sale; dar David s-a încurajat în DOMNUL Dumnezeul său. Și David a spus preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: Te rog, adu-mi aici efodul. Și Abiatar a adus efodul acolo la David. Și David a întrebat pe DOMNUL, spunând: Să urmăresc această ceată înarmată? Să o ajung? Și el i-a răspuns: Urmărește-i, pentru că într-adevăr îi vei ajunge și negreșit vei lua înapoi totul. Astfel David a mers, el și cei șase sute de oameni care erau cu el și au ajuns la pârâul Besor, unde cei care au rămas în urmă s-au oprit. Dar David i-a urmărit, el și patru sute de oameni, pentru că două sute au rămas în urmă, cei care erau atât de obosiți încât nu puteau să treacă pârâul Besor. Și au găsit un egiptean în câmp și l-au adus la David și i-au dat pâine și el a mâncat; și l-au făcut să bea apă; Și i-au dat o bucată de turtă de smochine și doi ciorchini de stafide; și după ce a mâncat, duhul lui i-a revenit, pentru că nu mâncase pâine, nici nu băuse apă trei zile și trei nopți. Și David i-a spus: Al cui ești? Și de unde ești? Și el a spus: Eu sunt un tânăr din Egipt, servitor al unui amalecit; și stăpânul meu m-a lăsat, pentru că acum trei zile am căzut bolnav. Noi am invadat în partea de sud a cheretiților și în ținutul care aparține de Iuda și în partea de sud a lui Caleb; și am ars Țiclagul cu foc. Și David i-a spus: Poți să mă cobori la această ceată? Iar el a spus: Jură-mi pe Dumnezeu că nici nu mă vei ucide nici nu mă vei da în mâinile stăpânului meu și te voi coborî la această ceată. Și după ce l-a coborât, iată, ei erau împrăștiați pe toată fața pământului, mâncând și bând și dansând, pentru toată prada cea mare pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. Și David i-a lovit din amurg chiar până în seara zilei următoare; și nu a scăpat niciun om dintre ei, în afară de patru sute de tineri, care au călărit pe cămile și au fugit. Și David a luat înapoi tot ceea ce amaleciții duseseră; și David și-a eliberat pe cele două soții. Și nimic nu le lipsea, fie mic sau mare, nici fii, nici fiice, nici pradă, nici vreun lucru pe care li-l luaseră: David a recuperat totul.

David și oamenii lui au ajuns la Țiclag a treia zi. Amaleciții năvăliseră în Neghev și în Țiclag. Ei nimiciseră și arseseră Țiclagul. Pe femei și pe toți cei ce se aflau acolo îi luaseră în captivitate, de la mic la mare. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră. David și oamenii lui au ajuns în cetate și, iată, era arsă, iar nevestele, fiii și fiicele lor fuseseră luați în captivitate. Atunci, David și poporul care era cu el și-au ridicat glasul și au plâns până n-au mai putut plânge. Cele două neveste ale lui David, Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, fosta nevastă a lui Nabal, fuseseră luate și ele. David era într-o mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fiicelor lui. Dar David s-a îmbărbătat în DOMNUL, Dumnezeul lui. El i-a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David. Și David L-a întrebat pe DOMNUL: „Să pornesc în urmărirea acestei cete? O voi ajunge din urmă?” El i-a răspuns: „Pornește în urmărire, căci de ajuns o vei ajunge și vei aduce o mare izbăvire!” David a pornit, alături de cei șase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la valea Besor, unde s-au oprit cei care rămăseseră în urmă. David i-a urmărit mai departe cu patru sute de oameni, căci două sute de oameni se opriseră fiindcă erau prea obosiți ca să mai treacă valea Besor. Pe câmp, au dat peste un egiptean și l-au adus la David. I-au dat pâine și a mâncat, apoi i-au dat apă să bea. I-au mai dat și o bucată dintr-o turtă de smochine și două ciorchine de stafide, și el le-a mâncat și s-a întremat, căci nu mâncase pâine și nu băuse apă de trei zile și trei nopți, David l-a întrebat: „Al cui ești și de unde vii?” El a răspuns: „Sunt egiptean, rob al unui amalecit; stăpânul meu m-a părăsit acum trei zile pentru că eram bolnav. Noi am năvălit la miazăzi de ținutul cheretiților, în ținutul lui Iuda și la miazăzi de Caleb și am ars Țiclagul.” David i-a zis: „Poți să mă duci la ceata cu pricina?” Și el i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da în mâinile stăpânului meu, și te voi duce la ea!” L-a dus și, iată, amaleciții erau risipiți în tot ținutul, mâncând, bând și jucând de bucuria prăzii însemnate pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. David s-a luptat cu ei din zorii zilei până în seara celei de-a doua zile și i-a învins; n-a scăpat niciunul din ei, în afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile și au fugit. Astfel, David a recuperat tot ce luaseră amaleciții și le-a adus înapoi și pe cele două neveste ale sale. Nu lipsea nimeni, de la mic la mare – nici fiu, nici fiică, nici vreun lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul.

Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Țiclag, amaleciții năvăliseră în partea de miazăzi și în Țiclag. Ei nimiciseră și arseseră Țiclagul, după ce îi luaseră prinși pe femei și pe toți cei ce se aflau acolo, mici și mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră. David și oamenii lui au ajuns în cetate, și iată că era arsă; și nevestele, fiii și fiicele lor fuseseră luați prinși. Atunci David și poporul care era cu el au ridicat glasul și au plâns până n-au mai putut plânge. Cele două neveste ale lui David, Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate și ele. David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui. El i-a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David. Și David L-a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și vei izbăvi totul!” Și David a pornit, el și cei șase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă. David i-a urmărit mai departe cu patru sute de oameni, dar două sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiți ca să mai treacă pârâul Besor. Pe câmp au dat peste un egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine și să bea apă și i-au mai dat și o legătură de smochine și două legături de stafide. După ce a mâncat, i-au venit iarăși puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți. David i-a zis: „Al cui ești și de unde ești?” El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean în slujba unui amalecit, și de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav. Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiților, în ținutul lui Iuda și la miazăzi de Caleb și am ars Țiclagul.” David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” Și el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, și te voi coborî la oastea aceasta!” El i-a slujit astfel de călăuză. Și amaleciții erau risipiți în tot ținutul, mâncând, bând și jucând de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara, și n-a scăpat niciunul din ei, în afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile și au fugit. David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciții și le-a scăpat și pe cele două neveste ale lui. Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici vreun lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul.

Când David și oamenii lui au ajuns a treia zi la Țiclag, amaleciții invadaseră Neghevul și Țiclagul. Ei capturaseră Țiclagul și îi dăduseră foc. Au luat captive femeile și pe toți aceia care mai erau în oraș – de la copii până la bătrâni. Nu au omorât pe nimeni; ci doar i-au luat cu ei și au plecat. Când David și oamenii lui au ajuns în oraș, l-au găsit ars. Soțiile, fiii și pe fiicele lor erau duși în captivitate. David și oamenii care erau cu el au plâns în hohote până când nu au mai putut să plângă. Fuseseră luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail – văduva lui Nabal din Carmel. David a fost într-o mare dificultate; pentru că bărbații (din jurul lui) intenționau să îl omoare cu pietre. Toți erau supărați – fiecare pentru fiii și pentru fiicele lui. Dar David s-a încurajat, încrezându-se în Dumnezeul lui care se numește Iahve. David i-a spus preotului Abiatar care era fiul lui Ahimelec: „Te rog să îmi aduci tunica!” Abiatar a adus tunica la David. Atunci David L-a întrebat pe Iahve: „Să urmăresc acest grup (de invadatori)? Îl voi (mai) ajunge?” Iahve i-a răspuns: „Urmărește-l; pentru că îl vei ajunge; și vei salva pe cei care au ajuns captivi!” David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau împreună cu el. Au ajuns la valea Besor, unde s-au oprit aceia care rămâneau în urmă. David a continuat urmărirea cu patru sute de bărbați. Ceilalți două sute de luptători erau prea obosiți. Ei nu au mai traversat valea Besor, ci s-au oprit acolo. Au găsit pe câmp un egiptean; și l-au adus la David. I-au dat să mănânce; și el a mâncat. Apoi i-au dat și apă. I-au mai dat o parte dintr-o turtă de smochine și două legături de stafide. După ce a mâncat, și-a revenit; pentru că nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți. David l-a întrebat: „Al cui ești; și de unde vii?” Tânărul a răspuns: „Sunt egiptean și aparțin ca sclav unui amalecit. Stăpânul meu m-a abandonat în urmă cu trei zile; pentru că m-am îmbolnăvit. Noi am invadat Neghevul cheretiților, pe cel locuit de urmașii lui Iuda și Neghevul urmașilor lui Caleb; apoi am dat foc Țiclagului.” Atunci David l-a întrebat: „Poți să mă duci până la acest grup (de invadatori)?” Egipteanul i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda stăpânului meu; și atunci te voi duce la acest grup!” L-a dus acolo; și au observat că aceia erau împrăștiați peste tot, mâncând, bând și bucurându-se din cauza marii prăzi pe care o luaseră din teritoriile filistenilor și din cele locuite de urmașii lui Iuda. David i-a bătut și i-a învins de când apunea soarele până în seara următoarei zile. Nu a scăpat niciun bărbat dintre ei, cu excepția a patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. David a recuperat tot ce luaseră amaleciții. Le-a salvat și pe cele două soții ale lui. Nu le lipsea nimic: nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice – nimic din pradă, nimic din ce li se luase. David a adus înapoi totul.

David și cei ce-l însoțeau, Înspre Țiclag se îndreptau. Pe drum, trei zile au făcut; Când au ajuns, ei au văzut Că-n miazăzi au năvălit Amaleciții și-au lovit Țiclagu-n cale, pustiind Tot ce-ntâlneau și nimicind. Țiclagului, ei, foc, i-au dat Și prinși, în urmă, au luat Femeile ce le-au găsit, Care-n Țiclag au locuit. Când în Țiclag s-au pogorât, Pe nimenea n-au omorât, Ci doar cetății, foc, i-au dat, Au luat totul și-au plecat. David și-ai săi, când au ajuns Și când, în grabă, au pătruns În a Țiclagului cetate Și au văzut cum că furate Au fost toate-ale lor soții – Precum și toți ai lor copii – În hohote au izbucnit Cu toții și s-au tânguit. Două soții, David avea: Ahinoam i se numea Prima, fiind din Izreel. A doua fost-a din Carmel. Abigail era chemată, Fiind, de la Nabal, luată. Astfel, femeile acele, Răpite-au fost atunci, și ele. David era-n mare strâmtoare, Căci toți voiau să îl omoare Cu pietre, căci erau mâhniți, Furioși și-n contra lui porniți, Pentru tot ce s-a întâmplat. Dar David s-a îmbărbătat Și s-a-ncrezut în Dumnezeu, Care l-a sprijinit, mereu. Pe-Abiatar – preotul care, Pe-Ahimelec, părinte-l are – La sine-ndată, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Adu-mi efodul!” El s-a dus După efod și l-a adus. David, în fața Domnului, Merse, să ceară sfatul Lui: „Ce să fac, oare? Să pornesc, Pe-Amaleciți, să-i urmăresc? Pot oare, ca să plec acum? Am să-i ajung, oare, pe drum?” Domnul a zis: „Poți să pornești Și poți ca să îi urmărești. Îi vei ajunge, negreșit, Și totul fi-va izbăvit.” David, atunci, și-a adunat Toți oamenii și a plecat. Aceia care-l însoțeau, La șase sute se vădeau. Astfel, ajunse ceata lor, Pân’ la pârâul zis Besor. Acolo, ei s-au așezat Cu tabăra și-au așteptat Să vină cei întârziați, Care, pe drum, erau aflați. După ce toți s-au adunat, David în tabără-a lăsat Pe două sute dintre ei, Pentru că oamenii acei, Prea obosiți, se dovedeau, Iar mai departe, nu puteau Atunci, a merge, negreșit. Cu ceilalți însă, a pornit După Amaleciți, de-ndată. Cei ce erau cu el, în ceată – Care, la drum, îl însoțeau – La patru sute se vădeau. De apele Besorului, David și toată ceata lui Trecură-n grabă. Pe-un tăpșean, Au întâlnit un Egiptean. Oamenii care l-au aflat, La David, l-au înfățișat. David, atunci când l-a zărit, A înțeles că-i ostenit, Că e flămând și însetat. Cu pâine, el l-a îmbiat, A poruncit, apă, să-i dea, Și i-a mai dat, de-asemenea, O legătură de smochine Și de stafide, de la sine. După ce omul a mâncat, Puteri a prins și s-a-ntremat, Căci au trecut trei zile-n care Nimic, n-avuse, de mâncare. David, în urmă, i-a vorbit: „Spune-mi, de unde ești venit?” El a răspuns: „Sunt un băiat Cari, din Egipt, este plecat. Muncesc la un Amalecit. Stăpânul meu m-a părăsit Acum trei zile, căci eram Bolnav și-abia mă mai mișcam. Spre miazăzi, am năvălit, În partea-n care-a locuit Poporul Cheretiților. Cu oastea-Amaleciților, Prin Iuda, noi am mai trecut – Pe lângă-al lui Caleb ținut – Și în Țiclag am năvălit, Pe care l-am și pustiit.” David l-a întrebat apoi: „Vrei să ne duci, acum, pe noi, La oastea de Amaleciți?” „Dacă-ndurare-mi dăruiți” – Răspunse el – „mă învoiesc Și am să vă călăuzesc. Jură-mi acuma, te rog eu, Pe Numele lui Dumnezeu, Că n-ai să mă ucizi apoi Și nici nu mă vei da-napoi, În mâinile stăpânului Ce îl aveam, ca rob al lui.” David, atunci, s-a învoit, Iar tânărul i-a însoțit, Ducându-i la Amaleciți. Aceștia fost-au risipiți În tot ținutul. Chefuiau Și bucuroși se arătau, Pe urma prăzii dobândite Din jafurile săvârșite În țara Filistenilor Și-n a lui Iuda. Oastea lor, Acum, o grijă doar, avea: Aceea de-a mânca și-a bea. David, în zori, a năvălit Și până-n seară i-a zdrobit. Doar patru sute au scăpat Căci, pe cămile, s-au urcat Și-n mare grabă au fugit. David nu i-a mai urmărit Căci, înapoi, el a luat Tot ceea ce le-a fost furat. În felu-acesta, a putut Ca soațele ce le-a avut, Să și le ieie, înapoi. Toți au văzut, mirați, apoi, Cum că nimic nu le-a lipsit, Din ceea ce le-a fost răpit. Nevestele, toate erau, Cu pruncii pe care-i aveau.

Când Davíd și oamenii lui au ajuns a treia zi la Țiclág, Amaléc a năvălit în Négheb și în Țiclág. Au lovit [cetatea] Țiclág și i-au dat foc. Le-au luat captive pe femeile care erau în ea, de la mic la mare. N-au ucis pe nimeni, dar le-au luat cu ei și au mers pe drumul lor. Davíd și oamenii lui au ajuns în cetate și, iată, era arsă, iar soțiile, fiii și fiicele lor fuseseră luați captivi! Davíd și poporul care era cu el și-au ridicat glasul și au plâns până n-au mai avut putere să plângă. Au fost luate captive și cele două soții ale lui Davíd: Ahinóam din Izreél și Abigáil, soția lui Nabál, din Carmél. Davíd a fost foarte strâmtorat, căci poporul vorbea să-l bată cu pietre, pentru că toți erau amărâți la suflet, fiecare din cauza fiilor și fiicelor sale. Dar Davíd s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui. Davíd i-a zis lui Abiatár, preotul, fiul lui Ahimélec: „Adu-mi efodul!”. Iar Abiatár i-a adus efodul la Davíd. Davíd l-a consultat pe Domnul: „Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?”. [Domnul] i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și îi vei elibera [pe toți]”. Davíd și cei șase sute de oameni care erau cu el au plecat și au ajuns la pârâul Besór, unde s-au oprit cei care rămâneau în urmă. Davíd i-a urmărit, el și patru sute de oameni, dar două sute de oameni au rămas pentru că erau prea obosiți ca să treacă pârâul Besór. Au dat peste un egiptéan în câmpie și l-au adus la Davíd. I-au dat să mănânce pâine și să bea apă. I-au dat o bucată de turtă de smochine și două de stafide. A mâncat și i-a revenit suflarea, căci nu mâncase pâine și nu băuse apă de trei zile și de trei nopți. Davíd i-a zis: „Al cui ești și de unde ești?”. El i-a răspuns: „Sunt un tânăr egiptéan, slujitor al unui om din Amaléc. Stăpânul meu m-a abandonat pentru că eram bolnav acum trei zile. Am năvălit în partea de sud a chereteilor, a celor din Iúda și la sud de Cáleb, și am dat foc [cetății] Țiclág”. Davíd i-a zis: „Condu-mă la ceata aceasta!”. Iar el i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu! Iar eu te voi conduce la ceata aceasta”. Și i-a condus. Iată, erau împrăștiați pe toată suprafața pământului: mâncau, beau și sărbătoreau pentru toată prada mare pe care o luaseră din țara filisténilor și din țara lui Iúda. Davíd i-a lovit din zori până a doua zi seara și n-a scăpat niciunul dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. Davíd a salvat tot ce luase Amaléc. Davíd le-a eliberat și pe cele două soții ale lui. Nu le-a lipsit nimeni de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, și nimic din pradă și din tot ceea ce le-a luat: Davíd a recuperat totul.

Când David și oamenii săi au sosit a treia zi la Țiklag, amalekiții invadaseră Neghevul și Țiklagul. Ei atacaseră Țiklagul și îi dăduseră foc. Au luat captive femeile și pe toți aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N-au omorât pe nimeni, ci doar i-au luat cu ei și au plecat. Când David și oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit-o arsă, iar pe soțiile, fiii și fiicele lor – luați captivi. David și oamenii care erau cu el au plâns până ce n-au mai avut putere să plângă. Au fost luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail, fosta soție a lui Nabal, din Carmel. David se afla într-un mare necaz, deoarece poporul vorbea să-l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s-a întărit în DOMNUL, Dumnezeul lui. David i-a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek: ‒ Adu-mi, te rog, efodul! Abiatar a adus efodul la David. David L-a întrebat pe DOMNUL, zicând: ‒ Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge? El i-a răspuns: ‒ Urmărește-o, căci sigur o vei ajunge și sigur vei salva totul. David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau cu el. Ei au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau în urmă. David a continuat să-i urmărească cu patru sute de bărbați. Dar două sute de bărbați, care erau prea obosiți să traverseze pârâul Besor, s-au oprit. Au găsit un egiptean pe câmp și l-au adus la David. I-au dat pâine, și el a mâncat; apoi i-au dat apă. I-au dat o bucată dintr-o turtă de smochine și două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i-au revenit puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți. David l-a întrebat: ‒ Al cui ești și de unde vii? Tânărul a răspuns: ‒ Sunt egiptean și sunt sclavul unui amalekit. Stăpânul meu m-a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m-am îmbolnăvit. Am invadat Neghevul cheretiților, pe cel al lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am dat foc Țiklagului. Atunci David l-a întrebat: ‒ Poți să mă duci până la această ceată? El a răspuns: ‒ Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu, și atunci te voi duce la ceata aceasta. L-a dus acolo și iată că aceștia erau răspândiți pe toată fața pământului, mâncând, bând și chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. David i-a atacat din amurg până în seara zilei următoare. N-a scăpat niciun bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. David a salvat tot ceea ce luaseră amalekiții și le-a eliberat și pe cele două soții ale lui. Nu le lipsea nimic, nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul.

Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Țiclag, amaleciții năvăliseră în partea de miazăzi și în Țiclag. Ei nimiciseră și arseseră Țiclagul după ce luaseră prinși pe femei și pe toți cei ce se aflau acolo, mici și mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră. David și oamenii lui au ajuns în cetate și iată că era arsă; și nevestele, fiii și fiicele lor fuseseră luați prinși. Atunci, David și poporul care era cu el au ridicat glasul și au plâns până n-au mai putut plânge. Cele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate și ele. David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui. El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David. Și David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și vei izbăvi totul.” Și David a pornit, el și cei șase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă. David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni, dar două sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiți ca să mai treacă pârâul Besor. Pe câmp, au dat peste un om egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine și să bea apă și i-au mai dat și o legătură de smochine și două legături de stafide. După ce a mâncat, i-au venit iarăși puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți. David i-a zis: „Al cui ești și de unde ești?” El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean în slujba unui amalecit și de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav. Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiților, pe ținutul lui Iuda și la miazăzi de Caleb, și am ars Țiclagul.” David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” Și el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, și te voi coborî la oastea aceasta.” El i-a slujit astfel de călăuză. Și amaleciții erau risipiți pe tot ținutul, mâncând, bând și jucând de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara și n-a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile și au fugit. David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciții și a scăpat și pe cele două neveste ale lui. Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul.