1 Samuel 24:4-8 - Compare All Versions

Împărtășește

Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îți zice: ‘Dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă-i ce-ți va plăcea.’” David s-a sculat și a tăiat încet colțul hainei lui Saul. După aceea, inima îi bătea, pentru că tăiase colțul hainei lui Saul. Și a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” Cu aceste cuvinte, David a oprit pe oamenii săi și i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peșteră și și-a văzut înainte de drum. După aceea, David s-a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a uitat înapoi, și David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.

Oamenii lui David i-au zis: ‒ Iată ziua despre care ți-a spus DOMNUL: „Iată, îl dau pe dușmanul tău în mâinile tale, iar tu să-i faci ce consideri că este bine“. David s-a ridicat și a tăiat pe furiș colțul mantiei lui Saul. După aceea, însă, pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul. El le-a zis oamenilor săi: ‒ Să mă ferească DOMNUL să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul DOMNULUI, și să-mi ridic mâna împotriva lui. Doar este unsul DOMNULUI! Cu aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi și nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi, Saul s-a ridicat, a părăsit peștera și și-a continuat drumul. După aceea, s-a ridicat și David și a ieșit din peșteră. El a strigat după Saul, zicând: ‒ O, rege, stăpânul meu! Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.

Oamenii lui David i-au zis: „Aceasta este ziua despre care ți-a vorbit Iahve când ți-a spus: «Eu îl voi face pe dușmanul tău să ajungă prizonier în mâinile tale; iar tu vei face tot ce vei dori cu el.»!” David s-a ridicat și a tăiat colțul hainei lungi a lui Saul – fără să fie observat de nimeni dintre cei care erau acolo. Dar apoi David a fost mustrat de conștiința lui pentru că tăiase colțul hainei lui Saul. El le-a spus oamenilor lui: „Să mă ferească Iahve să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este uns la porunca Lui ca rege. Refuz să îl lovesc cu mâna mea. Este uns în slujba lui Iahve ca rege (pentru Israel)!” Zicând aceste cuvinte, David i-a oprit pe oamenii lui și nu le-a permis să îl atace pe Saul. Apoi Saul s-a sculat, a plecat din peșteră și și-a continuat drumul. După plecarea lui, s-a sculat și David și a ieșit din peșteră. Apoi el a strigat după Saul: „Rege, stăpânul meu!” Când s-a uitat Saul în urma lui, David s-a aplecat cu fața până spre pământ și s-a închinat.

Și oamenii lui David i-au spus: Iată, ziua despre care DOMNUL ți-a spus: Iată, voi da pe dușmanul tău în mâna ta, ca să îi faci cum ți se va părea bine. Atunci David s-a ridicat și a tăiat pe furiș poala robei lui Saul. Și s-a întâmplat, după aceasta, că lui David i-a bătut inima, deoarece tăiase poala robei lui Saul. Și a spus oamenilor săi: Să mă ferească DOMNUL să fac acest lucru domnului meu, unsul DOMNULUI, să îmi întind mâna împotriva lui, văzând că este unsul DOMNULUI. Astfel David i-a oprit pe servitorii săi cu aceste cuvinte și nu le-a permis să se ridice împotriva lui Saul. Dar Saul s-a ridicat din peșteră și a mers pe calea sa. David de asemenea s-a ridicat după aceea și a ieșit din peșteră și a strigat după Saul, spunând: Domnul meu, împărate. Și când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a aplecat cu fața la pământ și s-a prosternat.

Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care DOMNUL îți zice: «Îl dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă-i după cum vei găsi de cuviință!»” David s-a ridicat și a tăiat încet colțul mantiei lui Saul. După aceea, inima îi bătea cu putere, pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul. El le-a zis oamenilor săi: „Să mă ferească DOMNUL să fac așa ceva împotriva stăpânului meu, care este unsul DOMNULUI, anume să ridic mâna asupra lui! Totuși, este unsul DOMNULUI!” Prin aceste cuvinte, David i-a oprit pe oamenii săi și nu i-a lăsat să se ridice împotriva lui Saul. Apoi Saul a ieșit din peșteră și și-a continuat drumul. David s-a ridicat în urma lui și a ieșit din peșteră. El a strigat după Saul, zicând: „Stăpânul meu, o, rege!” Saul s-a uitat înapoi, și David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.

Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îți zice: «Îl dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă-i ce-ți va plăcea!»” David s-a sculat și a tăiat încet colțul hainei lui Saul. După aceea inima îi bătea, pentru că tăiase colțul hainei lui Saul. Și le-a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” Cu aceste cuvinte, David i-a oprit pe oamenii săi și i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peșteră și și-a văzut înainte de drum. După aceea David s-a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a uitat înapoi, și David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.

Saul a ajuns la stânile de oi, lângă drum, unde era o peșteră. Saul a intrat să se odihnească, iar Davíd și oamenii lui erau înăuntrul peșterii. Oamenii lui Davíd i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îți zice: «Îl dau pe dușmanul tău în mâinile tale; fă-i ce va fi bun în ochii tăi!»”. Davíd s-a ridicat și a tăiat ușor colțul mantiei lui Saul. După aceea, inima îi bătea lui Davíd, pentru că tăiase colțul [mantiei] lui Saul. A zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac așa ceva împotriva stăpânului meu, împotriva unsului Domnului, și să-mi întind mâna împotriva lui! Căci el este unsul Domnului”. Davíd i-a mustrat pe oamenii săi cu aceste cuvinte și nu i-a lăsat să se ridice împotriva lui Saul. Saul a ieșit din peșteră și a plecat la drum.

Cei cari, cu David, s-au aflat, Au zis: „Azi, Domnul ți l-a dat, În mână, pe vrăjmașul tău, Care voia să-ți facă rău. Acuma, iată, vei putea Să-i faci ceea ce-ți va plăcea.” David, atuncea, s-a sculat Și-a mers, tiptil, de i-a tăiat – În timp ce Saul, dus, dormea – Un colț din haina ce-o avea. Când lucru-acesta l-a făcut, Inima, tare, i-a bătut, Iar celor ce l-au însoțit, În felu-acesta, le-a vorbit: „Să mă ferească Dumnezeu, Să-i fac vreun rău, domnului meu! Asupra împăratului Cari este unsul Domnului, Eu – mâna – n-am să mi-o ridic Să-i fac vreun rău, oricât de mic!” Prin felu-n care a vorbit David – pe-ai săi – i-a stăpânit Și nimeni nu a încercat Să îl omoare pe-mpărat. Când zorii zilei au venit, Saul, la drum, iar a pornit David ieși, în urma lui, Să-i strige, împăratului: „Te rog, ascultă – domnul meu – Cuvintele ce le spun eu!” Saul, în urmă, s-a uitat, Iar David i s-a închinat, Pân’ la pământ, zicând apoi