1 Samuel 17:4-11 - Compare All Versions

Împărtășește

Și a ieșit un luptător din tabăra filistenilor, pe nume Goliat, din Gat, a cărui înălțime era de șase coți și o palmă. Și avea un coif de aramă pe capul său și era înarmat cu o haină de zale; și greutatea hainei era de cinci mii de șekeli de aramă. Și avea gambiere de aramă peste fluierele picioarelor sale și un scut de aramă între umerii săi. Și mânerul suliței sale era ca bârna unui țesător și capul suliței sale cântărea șase sute de șekeli de fier; și purtătorul scutului său mergea înaintea lui. Și el a stat în picioare și a strigat către armatele lui Israel și le-a spus: De ce ați ieșit să vă desfășurați de bătălie? Nu sunt eu filistean și voi servitorii lui Saul? Alegeți-vă un om pentru voi și să coboare la mine. Dacă este în stare să se lupte cu mine și să mă ucidă, atunci noi vom fi servitorii voștri; dar dacă îl înving și îl ucid, atunci voi să fiți servitorii noștri și să ne serviți. Și filisteanul a spus: Ocărăsc armatele lui Israel în această zi; dați-mi un om, ca să ne luptăm. Când Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului, s-au descurajat și s-au înfricoșat foarte mult.

Atunci, din trupele filistenilor a ieșit un luptător pe nume Goliat; era din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă. Avea coif de aramă pe cap și purta o platoșă de zale ce cântărea cinci mii de sicli de aramă. Avea pulpare de aramă peste fluierele picioarelor și o suliță de aramă prinsă la spate. Coada lăncii lui era ca sulul de țesut, și fierul lăncii cântărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. Filisteanul s-a oprit, a strigat către șirurile oștirii lui Israel și le-a spus: „La ce ați mai ieșit rânduiți de luptă? Nu sunt eu filistean, iar voi, slugile lui Saul? Alegeți-vă un om care să coboare la mine! Dacă va fi în stare să se lupte cu mine și să mă răpună, noi vom fi robii voștri; dar, dacă eu voi fi în stare să-l răpun, voi veți fi robii noștri și ne veți sluji.” Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi ocară asupra oștirilor lui Israel: dați-mi un om ca să mă lupt cu el!” Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului, s-au descumpănit și s-au înfricoșat foarte tare.

Atunci a ieșit un om din tabăra filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat, era din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă. Pe cap avea un coif de aramă și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. Avea niște turetci de aramă peste fluierele picioarelor și o pavăză de aramă între umeri. Coada suliței lui era ca un sul de țesut, și fierul suliței cântărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. Filisteanul s-a oprit și, vorbindu-le oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieșiți să vă așezați în șiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți un om care să se coboare împotriva mea! Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri; dar dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veți fi robi nouă și ne veți sluji.” Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oștirii lui Israel: dați-mi un om ca să mă lupt cu el!” Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului și s-au înspăimântat și au fost cuprinși de o mare frică.

Din tabăra filistenilor a ieșit un luptător care se numea Goliat. Provenea din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă. Avea pe cap un coif de bronz și era îmbrăcat cu o armură făcută din zale de bronz. Aceasta avea greutatea de cinci mii de șecheli. Era protejat la picioare de niște apărători făcute din bronz; iar la spate avea o lance. Lemnul lăncii lui era ca sulul unui țesător; iar vârful ei avea greutatea de șase sute de șecheli de fier. Cel care îi transporta scutul, mergea înaintea lui. Goliat s-a oprit și a strigat grupurilor armatei lui Israel așezate în linie pentru război: „De ce ați ieșit și v-ați aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu un filistean, iar voi slujitorii lui Saul? Alegeți pentru voi un bărbat și trimiteți-l să vină spre mine. Dacă va fi capabil să lupte cu mine și să mă omoare, atunci noi vom deveni slujitorii voștri. Dar dacă eu voi fi superior lui în forță și îl voi omorî, voi veți deveni sclavii noștri și ne veți sluji!” Filisteanul a continuat: „Ridiculizez și sfidez astfel unitățile de luptă ale lui Israel! Dați-mi un bărbat care să fie capabil să se lupte cu mine!” Când au auzit Saul și întregul Israel acele cuvinte spuse de filistean, s-au speriat și le-a fost frică.

Atunci, din oastea cea pe care Neamul de Filisteni o are, Un om voinic s-a arătat Și-n vale a înaintat. Omul, din Gat, era venit Și Goliat a fost numit. El – de statură – era mare, Căci șase coți și-o palmă, are. Pe cap, purta coif de aramă, Iar zalele – de bună seamă – Tot din aramă s-au făcut. Cinci mii de sicli a avut Solzii armuri-n greutate, Precum și zalele purtate. Tot de aramă îi erau Turecii care-i înveleau Și fluierul picioarelor, Iar pavăza umerilor, Tot din aramă se vădea Și spatele-i acoperea. O suliță, el a avut, Cu coada ca un sul țesut, Iar fierul ce era în ea, La șase sute sicli-avea. De-un scut era el apărat, Și-n fața lui era purtat De-un om cari sarcină-a avut Doar ca să poarte al său scut. Spre linia lui Israel, Se duse Filisteanu-acel, Iar când, în vale, s-a oprit, În felu-acesta, a vorbit: „De ce, în șiruri de război, V-ați așezat, acuma, voi? Nu sunt eu, oare, Filistean? Acum, alegeți un oștean Dintre cei care îl slujesc Pe Saul, pentru că voiesc Să-l chem, cu mine, a lupta. Să vină a mă înfrunta – Dacă tărie are-n el – O înțelegere, astfel, Avem a face-n urmă, noi! Dacă oșteanul de la voi, Să mă omoare, va putea, Atuncea noi – și-asemenea Tot neamul Filistenilor – Robi fi-vom, pentru-al vost’ popor. Dar dacă am să reușesc, Pe-al vost’ oștean să-l biruiesc, Atunci voi fi-veți înrobiți Și nouă o să ne slujiți. Priviți-mă! Eu sunt acel Cari, astăzi, peste Israel, Arunc ocară! Căutați Un om, pe care să mi-l dați Ca să mă lupt cu el apoi, Să ia ocara de pa voi!” Saul și tot poporul lui, La glasul Filisteanului, S-au și simțit, pe loc, învinși, Fiind de teamă-apoi, cuprinși.

A ieșit un luptător din tabăra filisténilor și numele lui era Goliát din Gat. Înălțimea lui era de șase coți și o palmă. Avea pe cap un coif de bronz și era îmbrăcat cu o platoșă în solzi a cărei greutate era de cinci mii de sícli de bronz. Avea jambiere din bronz la picioare și o lance de bronz între umerii săi. Coada lancei lui era ca sulul unui țesător, iar vârful lancei sale era de șase sute de sícli de fier. Cel care-i purta scutul mergea înaintea lui. [Goliát] s-a oprit și a spus către liniile de luptă ale lui Israél: „Pentru ce ați ieșit în linie de luptă? Oare nu sunt eu filistean, iar voi sclavii lui Saul? Alegeți-vă pe cineva și să coboare la mine! Dacă va putea să se lupte cu mine și mă va bate, noi vom fi sclavii voștri; dar dacă eu voi putea să-l bat, voi veți fi sclavii noștri și ne veți sluji”. Filisteanul a zis: „Eu astăzi am disprețuit liniile de luptă ale lui Israél. Dați-mi pe cineva ca să luptăm împreună!”. Saul și tot Israélul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului, s-au înspăimântat și au fost cuprinși de o mare frică.

Din tabăra filistenilor a ieșit un viteaz al cărui nume era Goliat. Era din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă. Pe cap avea un coif de bronz și era îmbrăcat cu o armură din zale de bronz în greutate de cinci mii de șecheli. Niște apărători din bronz îi acopereau picioarele, iar pe spate îi atârna o lance. Lemnul suliței lui era ca sulul unui țesător, iar vârful ei era de șase sute de șecheli de fier. Cel ce-i ducea scutul mergea înaintea lui. Goliat s-a oprit și a strigat trupelor lui Israel așezate în linie de bătaie: „De ce ați ieșit și v-ați aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu filistean și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți-vă un bărbat care să coboare la mine. Dacă va fi în stare să lupte cu mine și să mă ucidă, atunci noi vom deveni slujitorii voștri. Dacă însă eu îl voi învinge și-l voi ucide, atunci voi veți deveni slujitorii noștri și ne veți sluji“. Apoi filisteanul a zis: „Batjocoresc în ziua aceasta trupele lui Israel! Dați-mi un bărbat cu care să mă lupt!“. Când Saul și tot Israelul au auzit acele cuvinte rostite de filistean s-au înspăimântat și s-au temut foarte tare.

Atunci a ieșit un om din tabăra filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat, era din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă. Pe cap avea un coif de aramă și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor și o pavăză de aramă între umeri. Coada suliței lui era ca un sul de țesut și fierul suliței cântărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. Filisteanul s-a oprit și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieșiți să vă așezați în șiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți un om care să se coboare împotriva mea! Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri, dar, dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veți fi robi nouă și ne veți sluji.” Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oștirii lui Israel! Dați-mi un om ca să mă lupt cu el.” Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului și s-au înspăimântat, și au fost cuprinși de o mare frică.