1 Samuel 1:1-10
1 Samuel 1:1-10 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și era un anumit bărbat din Ramataim-Țofim, din muntele Efraim, și numele lui era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efraimit; Și el avea două soții; numele uneia era Ana și numele celeilalte Penina; și Penina avea copii, dar Ana nu avea copii. Și acest bărbat se urca în fiecare an, din cetatea sa, pentru a se închina și a sacrifica DOMNULUI oștirilor la Șilo. Și acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoții DOMNULUI. Și când era timpul ca Elcana să aducă ofrandă, el dădea porții soției sale Penina și la toți fiii și fiicele ei. Dar lui Ana îi dădea o parte aleasă, pentru că o iubea pe Ana; dar DOMNUL îi închisese pântecele. Și potrivnica ei de asemenea o provoca foarte mult, pentru a o chinui, deoarece DOMNUL îi închisese pântecele. Și așa făcea Elcana an de an; când se urca ea la casa DOMNULUI, cealaltă o provoca astfel; de aceea ea plângea și nu mânca. Atunci Elcana, soțul ei, i-a spus: Ana, de ce plângi? Și de ce nu mănânci? Și de ce este inima ta mâhnită? Nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii? Și Ana s-a ridicat după ce au mâncat și au băut la Șilo. Și preotul Eli ședea pe un scaun lângă unul dintre ușorii templului DOMNULUI. Și ea avea sufletul amărât și s-a rugat DOMNULUI și a plâns mult.
1 Samuel 1:1-10 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Era un om din Ramataim-Țofim, din ținutul muntos al lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efraimit. El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea. Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa, ca să se închine și să-I aducă jertfe DOMNULUI Oștirilor la Șilo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli – Hofni și Fineas –, preoți ai DOMNULUI. În ziua când își aducea jertfa, Elcana le dădea câte o parte nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea, însă Anei îi dădea de două ori mai mult, fiindcă o iubea. Dar DOMNUL îi închisese pântecele. Potrivnica ei o înțepa deseori cu vorba, ca s-o tulbure, pentru că DOMNUL îi închisese pântecele. Și în toți anii era la fel. Ori de câte ori se suia Ana la Casa DOMNULUI, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plângea și nu mânca. Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci? De ce îți este tristă inima? Oare nu însemn eu pentru tine mai mult decât zece fii?” După ce au mâncat și au băut ei la Șilo, Ana s-a ridicat de la masă. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul dintre ușorii Templului DOMNULUI. Și Ana se ruga DOMNULUI cu sufletul amărât și plângea mult.
1 Samuel 1:1-10 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, efratit. El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului Oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. În ziua când își aducea Elcana jertfa, le dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci o iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. Potrivnica ei o înțepa deseori ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plângea și nu mânca. Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?” Ana s-a sculat după ce au mâncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din ușorii Templului Domnului. Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea.
1 Samuel 1:1-10 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Era un bărbat din Ramataiim-Țofim – o localitate din zona muntoasă a teritoriului locuit de urmașii lui Efraim. El se numea Elcana și era fiul lui Ieroham – fiul lui Elihu – fiul lui Tohu – fiul lui Țuf. Acest Elcana era efratit. El avea două soții. Prima se numea Ana, iar a doua Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea. În fiecare an, acest bărbat pleca din orașul lui și se ducea la Șilo, ca să se închine și să ofere sacrificii lui Iahve care este (numit și) Dumnezeul Armatelor. Acolo erau cei doi fii ai lui Eli: Hofni și Fineas. Ei slujeau ca preoți ai lui Iahve. În ziua în care Elcana aducea animalul pentru sacrificiu, el dădea câte o parte soției care se numea Penina și tuturor fiilor și fiicelor pe care îi avea (ca urmași) de la ea. Dar Anei îi oferea o parte specială, pentru că (pe ea) o iubea (mai mult de cât pe cealaltă soție). Totuși, Iahve făcuse ca Ana să nu poată avea copii. Oponenta ei avea obiceiul să o supere, ca să o facă să se mânie datorită faptului că Iahve o făcuse să fie sterilă. Penina proceda astfel în fiecare an. De fiecare dată când se ducea Ana la „casa” lui Iahve, ea o supăra în acest fel; iar Ana plângea și nu mânca nimic. Atunci bărbatul ei care se numea Elcana, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci? De ce te consumi în inima ta? Oare nu valorez eu pentru tine mai mult decât zece fii?” Odată, după ce a mâncat și a băut la Șilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli stătea pe scaunul lui, lângă stâlpul care susținea poarta „templului” lui Iahve. Ea a început să se roage lui Iahve cu sufletul întristat; și plângea cu un mare regret.
1 Samuel 1:1-10 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Era un om, din Efraim – De la Ramataim-Țofim – Care, Elcana, se numea. Tatăl pe care îl avea Fusese, Ieroham, numit Și de Elihu-i zămislit; Elihu e acela care, Pe Tohu, drept părinte-l are; Tohu în lume a venit, Prin Țuf, cari fost-a Efratit. Două neveste-avea Elcana: Pe cea dintâi o chema Ana, Iar cea de-a doua se numea Penina. Omul se suia, Din Silo – din cetatea lui – Să se închine Domnului. Astfel, bărbatul se pornea, O dată-n an, și se ducea – Alături de al său popor – Ca Domnului oștirilor, Să Îi dea jertfe potrivite, Care-s prin Lege rânduite. Pe-atunci, doi preoți i-au slujit Lui Dumnezeu. Ei s-au numit Hofni și Fineas; cei doi, iată, Pe Eli, îl aveau, drept tată. În ziua-n care își ducea Elcana jertfa, îi dădea Peninei, câteva bucăți, Apoi – ca și în alte dăți – Copiilor ce îi avea – Pe care îi născuse ea – Le dăruia, la fiecare, Bucăți din jertfă, după care Dădea o parte îndoită, Pentru soția sa iubită, Cari Ana se chemase. Ea, Copii să aibă, nu putea, Căci Domnul, stearpă, o făcuse. Penina, ăst fapt, îl știuse Și de aceea, niciodat’, S-o necăjească, n-a-ncetat. În anii toți care-au trecut, La fel, Penina a făcut. De câte ori Ana mergea La casa Domnului, venea Penina-ndată să-i vorbească Și astfel, să o necăjească. Ana, atunci, amar plângea Și să mănânce, nu voia. Bărbatul ei a căutat S-o mângâie și-a cuvântat: „De ce plângi Ano? Ce te-apasă, De nici nu vrei să stai la masă? De ce ți-e inima-ntristată Și tot mereu ești supărată? Ano privește-acum, la mine, Și spune-mi: oare, pentru tine, Nu prețuiesc, mult mai mult, eu, Decât zece feciori, mereu?” Când toți sfârșit-au de mâncat, Ana, la Templu, a plecat. Eli, preotul Domnului, Lângă ușiorii Templului, Era, pe-un scaun așezat. Ana, cu sufletu-ntristat, Plângea și se ruga, mereu, Sprijind cerând, lui Dumnezeu.
1 Samuel 1:1-10 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Era un om din Ramatáim-Țufám, din muntele lui Efraím. Numele lui era Elcaná, fiul lui Ierohám, fiul lui Elíhu, fiul lui Tóhu, fiul lui Țuf, din Efráta. El avea două soții: prima se numea Ána, iar cealaltă Penína. Penína avea copii, însă Ána nu avea copii. Omul acesta urca în fiecare an din cetatea sa la Șílo ca să se închine și să aducă jertfe Domnului Sabaót, care era la Șílo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Éli, Hófni și Pinhás, preoți ai Domnului. În ziua în care Elcaná aducea jertfa, dădea Peninei, soția sa, fiilor și fiicelor ei câte o porție. Dar Ánei îi dădea o porție dublă, deoarece o iubea pe Ána, deși Domnul o lăsase sterilă. Rivala ei o lua în râs, umilind-o din cauza sterilității ei, pentru că Domnul o lăsase sterilă. Așa făcea an după an: de fiecare dată când urca la casa Domnului, [Penína] o lua în râs, iar [Ána] plângea și nu mânca. Elcaná, soțul ei, îi zicea: „Ána, de ce plângi și de ce nu mănânci? De ce ți-e inima întristată? Oare nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?”. Ána s-a ridicat după ce au mâncat și au băut la Șílo. Preotul Éli stătea pe scaun, lângă unul din ușorii din templul Domnului. [Ána] avea sufletul amărât, se ruga Domnului și plângea.
1 Samuel 1:1-10 Noua Traducere Românească (NTR)
Era un bărbat din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, al cărui nume era Elkana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efratit. El avea două soții. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea. În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Șilo ca să se închine și să aducă jertfe DOMNULUI Oștirilor. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai DOMNULUI. În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soției sale, Penina, și tuturor fiilor și fiicelor ei, dar Anei îi dădea o parte dublă fiindcă o iubea. Însă DOMNUL îi închisese pântecul. Rivala ei obișnuia s-o necăjească și s-o facă să se mânie din cauză că DOMNUL îi închisese pântecul. Ea făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori Ana se ducea la Casa DOMNULUI, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea și nu mânca nimic. Atunci Elkana, soțul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci și de ce îți este mâhnită inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“. Odată, după ce au mâncat și au băut ei la Șilo, Ana s-a ridicat. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul dintre stâlpii porții Templului DOMNULUI. Ea avea sufletul amărât și s-a rugat DOMNULUI, plângând cu amar.
1 Samuel 1:1-10 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, efratit. El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. În ziua când își aducea Elcana jertfa, dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. Potrivnica ei o înțepa deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci, ea plângea și nu mânca. Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?” Ana s-a sculat, după ce au mâncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din ușorii Templului Domnului. Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea.