1 Împăraţilor 2:1-46
1 Împăraţilor 2:1-46 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-au apropiat zilele lui David să moară; și el i-a poruncit lui Solomon, fiul său, spunând: Eu merg pe calea întregului pământ; tu fii tare de aceea și arată-te bărbat; Și păzește porunca DOMNULUI Dumnezeul tău, de a umbla în căile lui, de a ține statutele lui și poruncile lui și judecățile lui și mărturiile lui, precum este scris în legea lui Moise, ca să prosperi în tot ceea ce faci și oriunde te întorci; Ca DOMNUL să continue cuvântul său pe care l-a vorbit referitor la mine, spunând: Dacă ai tăi copii vor lua seama la calea lor, pentru a umbla înaintea mea în adevăr cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit (a spus el) de un bărbat pe tronul lui Israel. Mai mult, tu știi de asemenea ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, și ce a făcut celor două căpetenii ale oștirilor lui Israel: lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter, pe care i-a ucis și a vărsat sângele de război pe timp de pace, și a pus sângele de război pe brâul lui, care era pe coapsele lui și pe sandalele lui care erau în picioarele lui. Fă de aceea conform înțelepciunii tale și nu lăsa capul său alb să coboare în pace în mormânt. Dar arată bunătate față de fiii lui Barzilai galaaditul și ei să fie dintre cei care mănâncă la masa ta, pentru că astfel ei au venit la mine când am fugit din fața fratelui tău, Absalom. Și, iată, tu ai cu tine pe Șimei, fiul lui Ghera, un beniamit din Bahurim, care m-a blestemat cu un blestem apăsător în ziua când am mers la Mahanaim; dar el a coborât să mă întâlnească la Iordan și i-am jurat pe DOMNUL, spunând: Nu te voi da la moarte prin sabie. De aceea acum, nu îl lăsa fără vină, pentru că tu ești un om înțelept și știi ce trebuie să îi faci; dar capul său alb să îl cobori în mormânt cu sânge. Astfel, David a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în cetatea lui David. Și zilele cât David a domnit peste Israel au fost patruzeci de ani: șapte ani a domnit în Hebron și treizeci și trei de ani a domnit în Ierusalim. Atunci Solomon a șezut pe tronul lui David, tatăl său; și împărăția a fost întemeiată, foarte mult. Și Adonia, fiul lui Haghita, a venit la Bat-Șeba, mama lui Solomon. Și ea a spus: Vii cu pace? Și el a spus: Cu pace. Iar el a mai spus: Am ceva să îți spun. Iar ea a zis: Spune. Iar el a zis: Tu știi că împărăția era a mea și că tot Israelul și-a îndreptat fața către mine, ca să domnesc; totuși, împărăția s-a întors și a devenit a fratelui meu, pentru că era a lui de la DOMNUL. Și acum am o singură rugăminte la tine, nu mă refuza. Iar ea i-a zis: Spune. Iar el a zis: Vorbește, te rog, împăratului Solomon, (pentru că el nu îți va spune nu) ca să îmi dea pe sunamita Abișag de soție. Și Bat-Șeba a spus: Bine, voi vorbi împăratului pentru tine. Bat-Șeba de aceea a intrat la împăratul Solomon pentru a-i vorbi pentru Adonia. Și împăratul s-a ridicat să o întâlnească și s-a aplecat înaintea ei și a șezut pe tronul său; și a făcut să fie pus un tron pentru mama împăratului; și ea a șezut la dreapta lui. Atunci ea a spus: Am o mică rugăminte la tine; te rog, nu îmi spune nu. Și împăratul i-a zis: Cere, mama mea, pentru că nu îți voi spune nu. Și ea a zis: Sunamita Abișag să îi fie dată lui Adonia, fratele tău, de soție. Și împăratul Solomon a răspuns și i-a zis mamei sale: Și pentru ce ceri pe sunamita Abișag pentru Adonia? Cere pentru el și împărăția, pentru că el este fratele meu mai mare; chiar pentru el și pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei. Atunci împăratul Solomon a jurat pe DOMNUL, spunând: Dumnezeu să îmi facă astfel și încă mai mult, dacă Adonia nu a vorbit acest cuvânt împotriva vieții lui. De aceea acum, precum DOMNUL trăiește, care m-a întemeiat și m-a pus pe tronul lui David, tatăl meu, și care mi-a făcut o casă, precum a promis, că Adonia va fi dat la moarte în această zi. Și împăratul Solomon a trimis prin mâna lui Benaia, fiul lui Iehoiada; și el a căzut asupra lui încât acela a murit. Și împăratul i-a spus preotului Abiatar: Du-te la Anatot, la câmpurile tale, pentru că tu ești demn de moarte; dar în acest timp nu te voi da la moarte, pentru că ai purtat chivotul DOMNULUI DUMNEZEU înaintea lui David, tatăl meu, și deoarece ai fost chinuit în tot ce s-a chinuit tatăl meu. Astfel Solomon l-a alungat pe Abiatar din a fi un preot DOMNULUI, ca să împlinească cuvântul DOMNULUI, pe care l-a spus referitor la casa lui Eli în Șilo. Atunci veștile au venit la Ioab, pentru că Ioab se întorsese după Adonia, deși nu se întorsese după Absalom. Și Ioab a fugit la tabernacolul DOMNULUI și a apucat coarnele altarului. Și i s-a spus împăratului Solomon că Ioab a fugit la tabernacolul DOMNULUI; și, iată, el este lângă altar. Atunci Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, spunând: Du-te, cazi asupra lui. Și Benaia a venit la tabernacolul DOMNULUI și i-a zis: Astfel spune împăratul: Ieși afară. Iar el a spus: Nu, ci voi muri aici. Și Benaia a adus din nou cuvânt împăratului, spunând: Astfel a zis Ioab și astfel mi-a răspuns. Și împăratul i-a zis: Fă precum a spus și cazi asupra lui și îngroapă-l; ca să îndepărtezi de la mine și de la casa tatălui meu, sângele nevinovat, pe care l-a vărsat Ioab. Și DOMNUL să întoarcă sângele lui asupra capului său, care a căzut asupra a doi bărbați mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia, tatăl meu, David, neștiind de aceasta, adică pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Israel și pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oștirii lui Iuda. Sângele lor să se întoarcă asupra capului lui Ioab și asupra capului seminței lui pentru totdeauna; dar asupra lui David și asupra seminței lui și asupra casei lui și asupra tronului său, să fie pace de la DOMNUL pentru totdeauna. Astfel Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a urcat și a căzut asupra lui și l-a ucis; iar el a fost îngropat în casa lui în pustie. Și împăratul l-a pus pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui peste oștire; și pe preotul Țadoc, împăratul l-a pus în locul lui Abiatar. Și împăratul a trimis și l-a chemat pe Șimei și i-a spus: Zidește-ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo și să nu ieși de acolo nici încoace nici încolo. Pentru că va fi, că în ziua când ieși afară și treci peste pârâul Chedron, să știi într-adevăr că vei muri negreșit; sângele tău va fi asupra capului tău. Și Șimei i-a zis împăratului: Spusa este bună; precum domnul meu împăratul a spus, astfel servitorul tău va face. Și Șimei a locuit în Ierusalim multe zile. Și s-a întâmplat, la sfârșitul a trei ani, că doi dintre servitorii lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, împăratul din Gat. Și ei i-au spus lui Șimei, zicând: Iată, servitorii tăi sunt în Gat. Și Șimei s-a ridicat și și-a înșeuat măgarul și a mers la Gat, la Achiș, să îi caute pe servitorii săi; și Șimei a mers și i-a adus pe servitorii săi din Gat. Și i s-a spus lui Solomon că Șimei mersese din Ierusalim la Gat și s-a întors. Și împăratul a trimis și l-a chemat pe Șimei și i-a spus: Nu te-am pus eu să juri pe DOMNUL și nu te-am avertizat, spunând: Să știi negreșit, că în ziua când vei ieși afară și vei umbla încoace și încolo, vei muri negreșit? Și tu mi-ai spus: Cuvântul pe care l-am auzit este bun. De ce atunci nu ai păzit jurământul DOMNULUI și porunca pe care ți-am poruncit-o? Împăratul i-a mai spus lui Șimei: Cunoști toată stricăciunea, la care inima ta este martoră, pe care i-ai făcut-o lui David, tatăl meu: de aceea DOMNUL să întoarcă răutatea ta asupra capului tău; Și împăratul Solomon să fie binecuvântat și tronul lui David să fie întemeiat înaintea DOMNULUI pentru totdeauna. Astfel împăratul i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el a fost acela care a ieșit și a căzut asupra lui și acela a murit. Și împărăția a fost întemeiată, în mâna lui Solomon.
1 Împăraţilor 2:1-46 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
David se apropia de clipa morții și i-a lăsat poruncă fiului său Solomon, zicând: „Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te și fii om! Păzește rânduiala DOMNULUI, Dumnezeului tău: umblă în căile Lui și păzește rânduielile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și înștiințările Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să izbutești în tot ce vei face și oriîncotro te vei întoarce, și pentru ca DOMNUL să aducă la îndeplinire cuvântul pe care l-a rostit pentru mine: «Dacă fiii tăi vor veghea pe calea lor, umblând înaintea Mea cu credincioșie, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș pe tronul lui Israel.» De asemenea, tu știi ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale oștirilor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter: i-a omorât. A vărsat sânge de război în timp de pace și a pus sânge de război pe cingătoarea din jurul coapselor lui și pe încălțămintea din picioare. Să faci după înțelepciunea ta și să nu lași ca perii lui albi să se coboare în pace în Locuința Morților. Dar fiilor lui Barzilai, galaaditul, să le arăți bunătate – să fie între cei care mănâncă la masa ta –, fiindcă tot așa s-au purtat și ei cu mine, ieșindu-mi înainte când fugeam de fratele tău Absalom. Apoi iată, mai este Șimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim, care a rostit împotriva mea blesteme cumplite în ziua când mă duceam la Mahanaim. Tot el s-a coborât să mă întâmpine la Iordan, și i-am jurat pe DOMNUL, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia!» Acum, să nu-l lași nepedepsit; tu ești un om iscusit și vei ști ce să-i faci. Perii lui albi să-i cobori însângerați în Locuința Morților!” David a adormit laolaltă cu părinții săi și a fost îngropat în cetatea lui David. Vremea cât a domnit David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit șapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani. Solomon s-a așezat pe tronul tatălui său, David, și domnia lui s-a întărit foarte mult. Adonia, fiul Haghitei, s-a dus la Bat-Șeba, mama lui Solomon. Ea l-a întrebat: „Vii cu gânduri de pace?” El a răspuns: „Da, sunt gânduri pașnice.” Și a adăugat: „Am o vorbă să-ți spun.” Ea a zis: „Vorbește!” Și el a zis: „Tu știi că domnia era a mea și că tot Israelul se aștepta să devin rege, dar domnia s-a întors și a ajuns a fratelui meu, pentru că de la DOMNUL a primit-o. Acum, un singur lucru cer de la tine; nu mă refuza!” Ea a răspuns: „Vorbește!” Și el a zis: „Spune-i, te rog, regelui Solomon – fiindcă pe tine nu te-ar refuza – să mi-o dea de nevastă pe Abișag, sunamita!” Bat-Șeba a zis: „Bine! Voi pune o vorbă bună la rege pentru tine.” Bat-Șeba s-a dus la regele Solomon să-i vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat s-o întâmpine, s-a plecat înaintea ei și apoi s-a așezat pe tronul său. A pus să fie adus un tron pentru mama regelui, și ea s-a așezat la dreapta lui, zicând: „Am o mică rugăminte; nu mă refuza!” Și regele i-a zis: „Spune-mi rugămintea, mamă, căci nu te voi refuza!” Ea a zis: „Abișag, sunamita, să-i fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.” Atunci, regele Solomon i-a răspuns mamei sale: „Dar de ce o ceri numai pe Abișag, sunamita, pentru Adonia? Cere pentru el și domnia, că doar este fratele meu mai mare; pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei!” Atunci, regele Solomon a jurat pe DOMNUL zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă Adonia nu va plăti cu viața pentru vorba aceasta! Acum, viu este DOMNUL, care m-a rânduit și m-a pus pe tronul tatălui meu David și care mi-a făcut o casă după făgăduința Lui, că astăzi va muri Adonia!” Și regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit pe Adonia, și acesta a murit. Regele i-a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot, la moșiile tale! Ești vrednic de moarte, dar nu te voi omorî astăzi, pentru că ai purtat chivotul Domnului DUMNEZEU, înaintea tatălui meu, David, și pentru că ai luat parte la toate suferințele tatălui meu.” Astfel Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot al DOMNULUI, împlinind cuvântul pe care îl rostise DOMNUL la Șilo despre casa lui Eli. Vestea a ajuns la Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, dar care mai înainte nu trecuse de partea lui Absalom. Atunci Ioab a fugit la Cortul DOMNULUI și s-a apucat de coarnele altarului. I-au dat de știre regelui Solomon: „Ioab a fugit la Cortul DOMNULUI și, iată, este lângă altar!” Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te și lovește-l!” Benaia a ajuns la Cortul DOMNULUI și i-a zis lui Ioab: „Ieși, căci așa poruncește regele!” Dar el a răspuns: „Nu ies! Aici am să mor!” Benaia i-a dus regelui răspunsul, zicând: „Așa a vorbit Ioab și așa mi-a răspuns.” Regele i-a zis lui Benaia: „Să-i faci precum a zis, lovește-l și îngroapă-l; și ia astfel de peste mine și de peste casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără temei! DOMNUL va face ca sângele vărsat de el să cadă asupra capului lui, pentru că, fără știrea tatălui meu, David, a lovit și ucis cu sabia doi bărbați mai drepți și mai buni decât el: pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oștirii lui Iuda. Sângele lor să cadă asupra capului lui Ioab și asupra capului urmașilor lui pe vecie; dar peste David, peste urmașii lui, peste casa lui și peste tronul lui să fie pace veșnică din partea DOMNULUI!” Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit, l-a lovit pe Ioab și l-a omorât. Ioab a fost îngropat în casa lui, în pustiu. În locul lui Ioab regele l-a pus în fruntea oștirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, iar în locul lui Abiatar l-a pus pe preotul Țadoc. Regele a trimis să-l cheme pe Șimei și i-a zis: „Zidește-ți o casă la Ierusalim; să locuiești în ea și să nu ieși de acolo într-o parte sau alta! Să știi bine că, în ziua când vei ieși și vei trece Valea Chedronului, vei muri negreșit! Atunci, sângele tău va cădea asupra capului tău.” Șimei i-a răspuns regelui: „Este bine cum zici. Robul tău va face după cum spune domnul meu, regele.” Astfel Șimei a locuit multă vreme la Ierusalim. După trei ani, s-a întâmplat că doi robi ai lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, regele Gatului. I-au dat de știre lui Șimei, zicând: „Iată, slujitorii tăi sunt la Gat!” Șimei s-a sculat, a pus șaua pe măgar și a plecat la Gat, la Achiș, să-și caute slujitorii. Șimei s-a dus și și-a adus înapoi slujitorii din Gat. Lui Solomon i s-a dat de veste că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s-a întors. Regele a trimis să-l cheme pe Șimei și i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe DOMNUL și nu ți-am spus răspicat: «Să știi bine că, în ziua când vei ieși să te duci într-o parte sau alta, vei muri negreșit»? Și oare nu mi-ai răspuns tu: «Este bine cum zici! Am înțeles!»? De ce n-ai păzit jurământul făcut DOMNULUI și porunca pe care ți-o dădusem?” Și regele i-a mai zis lui Șimei: „Știi tu bine, în inima ta, tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu, David. DOMNUL va întoarce răutatea ta asupra capului tău. Dar regele Solomon va fi binecuvântat și tronul lui David va fi întărit pe vecie înaintea DOMNULUI!” Apoi regele i-a dat poruncă lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieșit și l-a lovit pe Șimei, și acesta a murit. Astfel, domnia s-a întărit în mâinile lui Solomon.
1 Împăraţilor 2:1-46 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
David se apropia de clipa morții și i-a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând: „Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te și fii om! Păzește poruncile Domnului, Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învățăturile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să izbutești în tot ce vei face și oriîncotro te vei întoarce și pentru ca Domnul să împlinească următoarele cuvinte, pe care le-a rostit pentru mine: «Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș pe scaunul de domnie al lui Israel.» Știi ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale oștirii lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război și a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc și pe încălțămintea din picioare. Fă după înțelepciunea ta și să nu lași ca perii lui cei albi să se coboare în pace în Locuința Morților! Să te porți cu bunăvoință cu fiii lui Barzilai, galaaditul, și ei să mănânce la masă cu tine, căci tot așa s-au purtat și ei cu mine, ieșindu-mi înainte când fugeam de fratele tău Absalom. Iată că îl ai lângă tine pe Șimei, fiul lui Ghera, beniamitul, din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua când mă duceam la Mahanaim. Dar s-a coborât înaintea mea la Iordan și i-am jurat pe Domnul zicând: «Nu te voi omorî cu sabia.» Acum, tu să nu-l lași nepedepsit, căci ești un om înțelept și știi cum trebuie să te porți cu el. Să-i cobori perii albi însângerați în Locuința Morților.” David a adormit cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea lui David. Vremea cât a împărățit David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărățit șapte ani, iar la Ierusalim a împărățit treizeci și trei de ani. Solomon a șezut pe scaunul de domnie al tatălui său, David, și împărăția lui s-a întărit foarte mult. Adonia, fiul Haghitei, s-a dus la Bat-Șeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii cu gânduri pașnice?” El a răspuns: „Da.” Și a adăugat: „Am să-ți spun o vorbă.” Ea a zis: „Vorbește!” Și el a zis: „Știi că împărăția era a mea și că tot Israelul își îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împărăția s-a întors și i-a căzut fratelui meu, pentru că Domnul i-a dat-o. Acum îți cer un lucru; nu-ți întoarce fața!” Ea i-a răspuns: „Vorbește!” Și el a zis: „Spune-i, te rog, împăratului Solomon – căci nu se poate să nu te asculte – să mi-o dea de nevastă pe Abișag, sunamita!” Bat-Șeba a zis: „Bine! Îi voi vorbi împăratului pentru tine.” Bat-Șeba s-a dus la împăratul Solomon să-i vorbească pentru Adonia. Împăratul s-a sculat s-o întâmpine, s-a închinat înaintea ei și a șezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului, și ea a șezut la dreapta lui. Apoi a zis: „Am să-ți fac o mică rugăminte: să mă asculți!” Și împăratul i-a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta!” Ea a zis: „Abișag, sunamita, să-i fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.” Împăratul Solomon i-a răspuns mamei sale: „Pentru ce o ceri numai pe Abișag, sunamita, pentru Adonia? Cere și împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine – pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei.” Atunci împăratul a jurat pe Domnul zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu-l vor costa viața pe Adonia cuvintele acestea! Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu, David, și care mi-a făcut o casă după făgăduința Lui, că astăzi va muri Adonia!” Și împăratul Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit; și Adonia a murit. Împăratul i-a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot, la moșiile tale, căci ești vrednic de moarte; dar nu te voi omorî azi, pentru că ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu, David, și pentru că ai luat parte la toate suferințele tatălui meu.” Astfel Solomon l-a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo. Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, care îi luase partea lui Adonia, măcar că nu îi luase partea lui Absalom. Și Ioab a fugit la Cortul Domnului și s-a apucat de coarnele altarului. I-au dat de știre împăratului Solomon că Ioab a fugit la Cortul Domnului și că este la altar. Și Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te și lovește-l!” Benaia a ajuns la Cortul Domnului și i-a zis lui Ioab: „Ieși, căci așa poruncește împăratul!” Dar el a răspuns: „Nu! Vreau să mor aici.” Benaia i-a spus lucrul acesta împăratului, zicând: „Așa a vorbit Ioab și așa mi-a răspuns.” Împăratul i-a zis lui Benaia: „Fă cum a zis, lovește-l și îngroapă-l; și ia astfel de peste mine și de peste casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără temei! Domnul va face ca sângele lui să cadă asupra capului lui, pentru că i-a lovit pe doi bărbați mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia, fără să fi știut tatăl meu, David: pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oștirii lui Iuda. Sângele lor să cadă peste capul lui Ioab și peste capul urmașilor lui pentru totdeauna, dar David, sămânța lui, casa lui și scaunul lui de domnie să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului!” Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit, l-a lovit pe Ioab și l-a omorât. El a fost îngropat în casa lui, în pustie. Împăratul l-a pus în fruntea oștirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar l-a pus pe preotul Țadoc. Împăratul l-a chemat pe Șimei și i-a zis: „Zidește-ți o casă la Ierusalim: să locuiești în ea și să nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta! Să știi bine că, în ziua când vei ieși și vei trece pârâul Chedron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău.” Șimei i-a răspuns împăratului: „Bine! Robul tău va face cum spune domnul meu, împăratul.” Și Șimei a locuit multă vreme la Ierusalim. După trei ani s-a întâmplat că doi slujitori ai lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, împăratul Gatului. I-au dat de știre lui Șimei zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat.” Șimei s-a sculat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achiș, să-și caute slujitorii. Șimei s-a dus și și-a adus înapoi slujitorii din Gat. I-au dat de veste lui Solomon că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s-a întors. Împăratul l-a chemat pe Șimei și i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ți-am spus eu hotărât: «Să știi că vei muri în ziua când vei ieși să te duci într-o parte sau alta»? Și nu mi-ai răspuns tu: «Bine, am înțeles»? Pentru ce atunci n-ai ascultat de jurământul Domnului și de porunca pe care ți-o dădusem?” Și împăratul i-a zis lui Șimei: „Știi înăuntrul inimii tale tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu, David; Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău. Dar împăratul Solomon va fi binecuvântat și scaunul de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului.” Și împăratul i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieșit și l-a lovit pe Șimei; și Șimei a murit. Astfel împărăția s-a întărit în mâinile lui Solomon.
1 Împăraţilor 2:1-46 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Cu puțin timp înainte de moartea lui, David l-a chemat pe fiul lui numit Solomon; și i-a zis: „Eu merg pe drumul pe care merg toți oamenii. Încurajează-te și fii om! Ai grijă să respecți învățăturile Dumnezeului tău numit Iahve, promovând metodele Lui și respectându-I legile, poruncile, deciziile și cerințele Lui – așa cum este scris în legea lui Moise – ca să prosperi în tot ce vei face și oriunde vei merge; Astfel, Iahve Își va respecta promisiunea pe care mi-a făcut-o atunci când a zis: «Dacă fiii tăi vor fi atenți la comportamentul lor, trăind corect înaintea Mea din toată inima lor și cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să ocupe tronul lui Israel.» Tu știi ce mi-a făcut Ioab – fiul Țeruiei – și ce le-a făcut celor doi conducători ai armatelor lui Israel: lui Abner – fiul lui Ner – și lui Amasa – fiul lui Ieter. El i-a omorât! A vărsat sânge ca în timp de război, deși era o perioadă de pace; și a pus astfel sângele de război pe teaca de la centură și pe sandalele pe care le purta. Procedează cu el conform înțelepciunii tale; dar să nu permiți ca părul lui alb să coboare liniștit în locuința morților! Să manifești bunătate față de fiii ghiladitului Barzilai. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta; pentru că au stat lângă mine și m-au susținut atunci când fugeam de fratele tău, de Absalom. Îl ai cu tine pe Șimei – fiul lui Ghera – acel beniamit din Bahurim. El a pronunțat blesteme dure împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanaiim; dar când a venit în întâmpinarea mea la Iordan, i-am jurat pe Iahve că nu îl voi omorî cu sabia. Totuși, tu să nu îl lași nepedepsit; pentru că ești un om înțelept și vei ști ce să îi faci. Să îi cobori părul alb amestecat cu sânge în locuința morților!” Apoi David s-a culcat alături de părinții lui; și a fost înmormântat în „Orașul lui David”. El guvernase poporul Israel o perioadă de patruzeci de ani. La Hebron a guvernat șapte ani, iar la Ierusalim a guvernat treizeci și trei de ani. Astfel, Solomon i-a urmat la tron tatălui lui – David; și guvernarea lui s-a consolidat foarte mult. Adonia – fiul Haghitei – a venit la Batșeba care era mama lui Solomon. Ea l-a întrebat: „Vii cu (gânduri de) pace?” El a răspuns: „Da, cu (gânduri de) pace!” Apoi a adăugat: „Doresc să îți spun ceva.” Ea i-a zis: „Spune!” Și el i-a spus: „Știi că guvernarea era a mea și că tot Israelul se aștepta ca eu să îl guvernez. Dar guvernarea i-a revenit fratelui meu; pentru că i-a dat-o Iahve. Acum, doresc să te rog ceva. Nu mă refuza!” Ea i-a zis: „Vorbește!” El a zis: „Te rog să ceri regelui Solomon ca Abișag din Șunem să îmi fie dată ca soție; fiindcă știu că nu te va refuza.” Batșeba a răspuns: „Bine. Mă voi duce la rege să vorbesc pentru tine.” Batșeba s-a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat să o întâmpine. S-a aplecat înaintea ei și apoi s-a așezat pe tron. El a ordonat să se aducă un tron și pentru mama lui; iar ea i s-a așezat la dreapta. Apoi a zis: „Te voi ruga ceva. Și doresc să nu mă refuzi!” Regele i-a răspuns: „Vorbește, mamă; pentru că nu te voi refuza.” Ea i-a făcut următoarea cerere: „Aș vrea ca Abișag din Șunem să îi fie dată ca soție fratelui tău – lui Adonia” Regele Solomon i-a răspuns mamei lui: „De ce o ceri doar pe Abișag din Șunem pentru Adonia? Cere și guvernarea pentru el; pentru că este fratele meu mai în vârstă decât mine! Cere-o pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab – fiul Țeruiei!” Atunci regele Solomon a jurat pe Iahve, zicând: „Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea Lui, dacă aceste cuvinte nu îl vor costa viața pe Adonia! Jur pe Iahve care este viu, care m-a ajutat să stau pe tronul tatălui meu – David – și care mi-a făcut o familie exact cum a promis, că Adonia va muri astăzi!” Regele Solomon l-a trimis pe Benaia – fiul lui Iehoiada – să îl omoare pe Adonia. Și astfel a murit Adonia. Apoi regele i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la proprietățile tale de la Anatot; pentru că meriți să mori. Totuși, nu te voi omorî astăzi; pentru că ai transportat Cufărul lui Iahve – al Celui care este Stăpânul (lumii) – în vremea tatălui meu – David; și pentru că ai suportat și tu tot ce a venit în viața tatălui meu.” Astfel, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot al lui Iahve. El a făcut să se întâmple exact cum spusese Iahve la Șilo despre familia lui Eli. Când a primit vestea despre moartea lui Adonia, Ioab care fusese aliatul lui – deși nu susținuse pe Absalom – a fugit la cortul lui Iahve; și s-a prins de „coarnele” altarului. Regele Solomon a fost anunțat că Ioab a fugit la cortul lui Iahve și că era la altar. Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia – fiul lui Iehoiada – căruia i-a ordonat: „Du-te și omoară-l!” Benaia s-a dus la cortul lui Iahve și i-a zis lui Ioab: „Regele a poruncit să vii afară!” Ioab a răspuns: „Nu! Vreau să mor aici!” Benaia s-a întors la rege și i-a spus cuvintele lui Ioab. Regele i-a ordonat: „Fă-i exact cum a cerut. Omoară-l; apoi înmormântează-l și îndepărtează astfel de peste mine și de peste familia tatălui meu sângele nevinovat pe care l-a vărsat Ioab! Iahve îl va pedepsi pentru sângele vărsat; pentru că i-a lovit pe cei doi bărbați care erau mai corecți și mai buni decât el. I-a omorât cu sabia pe Abner – fiul lui Ner –, conducătorul armatei lui Israel și pe Amasa – fiul lui Ieter –, conducătorul armatei lui Iuda, fără ca tatăl meu – David – să știe acest lucru. Pentru vărsarea sângelui acestora să fie vinovat Ioab și urmașii lui pentru totdeauna. Dar pentru David, pentru urmașul lui, pentru familia acestuia și pentru tronul lui, să vină pace mereu de la Iahve.” Atunci Benaia – fiul lui Iehoiada – s-a dus, l-a lovit pe Ioab și l-a omorât. Apoi a fost înmormântat în terenul lui din deșert. Regele l-a desemnat pe Benaia – fiul lui Iehoiada – în funcția de conducător al armatei în locul lui Ioab; iar pe preotul Țadoc l-a pus în locul lui Abiatar. Apoi regele l-a chemat pe Șimei și i-a zis: „Construiește-ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo; dar să nu pleci în altă parte! Fii sigur că în ziua în care vei pleca și vei trece prin valea pârâului Chidron, vei muri. Atunci doar tu vei fi vinovat de vărsarea sângelui tău!” Șimei i-a răspuns: „Bine. Slujitorul tău va proceda exact cum a zis stăpânul meu, regele!” Dar după trei ani, doi dintre slujitorii lui Șimei au fugit la Achiș – fiul lui Maaca – regele Gatului. Șimei a fost anunțat: „Să știi că slujitorii tăi sunt în localitatea Gat!” Atunci Șimei și-a pus șaua pe măgar și s-a dus la Achiș – în localitatea Gat – ca să își caute slujitorii. Șimei a ajuns acolo și și-a adus slujitorii înapoi din Gat. Solomon a aflat că Șimei a plecat din Ierusalim în Gat și că s-a întors de-acolo. Atunci regele l-a chemat pe Șimei; și apoi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Iahve și nu te-am avertizat că în mod cert vei muri în ziua în care vei ieși din Ierusalim ca să pleci în altă parte? Și nu mi-ai răspuns tu: «Bine! Mă voi conforma acestei porunci!»? De ce nu ți-ai respectat jurământul făcut (în fața) lui Iahve și nu te-ai conformat poruncii pe care ți-am dat-o?” Regele i-a mai zis lui Șimei: „Tu știi în inima ta tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu – lui David. Acum Iahve a întors răutatea ta împotriva capului tău! Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi apărat înaintea lui Iahve pentru totdeauna.” Apoi regele i-a poruncit lui Benaia – fiul lui Iehoiada – să îl omoare. El a venit, l-a lovit pe Șimei și l-a omorât. Astfel, guvernarea lui Solomon se consolida din ce în ce mai mult.
1 Împăraţilor 2:1-46 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
În acest timp, David simțea Cum moartea i se-apropia. Pe Solomon, el l-a chemat La sine și-ndrumări, i-a dat: „Eu plec pe calea cea pe care Întreaga lume-a merge are. Tu întărește-te, mereu, Și om te-arată, fiul meu! Păzește legea Domnului Și umblă doar pe calea Lui. Poruncile ce au fost date Și-nvățăturile lăsate De către-al nostru Dumnezeu, Tu să le împlinești, mereu, Așa precum ele-au fost spuse Și-apoi, de Moise, au fost puse În cartea legii lui, pe care, Nouă ne-a dat-o, spre păstrare. Dacă așa ai să trăiești, În toate, ai să izbutești. Așa să faci, iar Dumnezeu Să împlinească – fiul meu – Cuvântul care mi-a fost dat, Mie, atunci când m-a chemat. Ia seama și pricepe bine, Cuvintele cari, pentru mine, Le-a spus al nostru Dumnezeu: „Dacă feciorii tăi, mereu, La calea lor au să vegheze Și vor căta să Mă urmeze În toate câte au să vie, Umblând doar în credincioșie – Cu toată inima fiind Și din tot sufletul dorind – Atunci, să fii încredințat Că nicicând nu vei fi lăsat, Fără urmași cari să domnească Și-n Israel, să-mpărățească.” Tu știi ceea ce mi-a făcut Fiul Țeruiei. Ai văzut Cum că Ioab l-a doborât Pe Abner și l-a omorât. Ucis a fost fiul lui Ner, Și-apoi și fiul lui Ieter – Amasa – care a pierit Fiind tot de Ioab lovit. Astfel, sfârșiră cei doi cari Peste oștire-au fost mai mari. Când era pace în popor, A fost vărsat sângele lor. Pe-ncălțămintea din picioare – Și-asemenea, pe cingătoare – Ioab, atunci, sânge și-a pus. Lucrul acesta ți l-am spus, Ca după-nțelepciunea ta, Să știi, apoi, a te purta. Tu ai să te-ngrijești, de el: Vei face dar, în așa fel, Încât nici perii lui albiți Să nu pogoare, liniștiți, În locuința morților. Ai să răzbuni dar, moartea lor. Feciorilor lui Barzilai, Bunăvoință să le dai, Ca astfel să o ducă bine. La masă să îi pui, cu tine, Căci bunătate-au dovedit, Pe vremea când eram fugit, De Absalom – fratele tău – Cari încerca să-mi facă rău. Șimei din Bahurim apoi – Fiul lui Ghera – e la noi. De neam, el este Beniamit. Multe blesteme a rostit, În contra mea, pe când fugeam Și spre Mahanaim, mergeam. Când am venit însă, apoi, Către Israel, înapoi, El, la Iordan, m-a-ntâmpinat Și-atunci, pe Domnul, i-am jurat Că nu voi scoate sabia, Ca să îl nimicesc, cu ea. Tu, înțelept, te-ai dovedit. De-aceea dar, nepedepsit, Să nu îl lași, în nici un fel. Vei ști cum să te porți cu el, Ca perii lui albiți să fie Însângerați, în veșnicie, În clipa-n care puși fi-vor, În locuința morților.” Când vorbele și le-a sfârșit, David – ușor – a adormit. Într-un mormânt l-au așezat, Lângă ai săi părinți, culcat, Chiar în cetatea-n cari domnise Și peste care stăpânise. Anii în care-a-mpărățit, La patruzeci, s-au socotit. Întâi, el – la Hebron – a stat Și șapte ani fost-a-mpărat. În urmă, după anii-acei, Au mai venit treizeci și trei Când la Ierusalim aflat, David a fost, ca împărat. Când pe-al său scaun de domnie Ajunse Solomon să fie, Împărăția s-a-ntărit În vremea-n care a domnit. Adonia – acel pe care Haghita, drept fecior, îl are – La mama împăratului S-a dus, să-și spună păsul lui. Bat-Șeba-n față i-a ieșit Și-n felu-acesta, i-a vorbit: „Spune-mi de grabă, ce dorești? Cu gânduri pașnice, sosești?” El a răspuns: „Cu gânduri bune, Căci iată, am o vorbă-ați spune.” Bat-Șeba-atunci l-a îndemnat: „Spune, căci fi-vei ascultat!” Adonia a zis: „Se știe Precum că astă-mpărăție Ar fi putut să fie-a mea. Tot Israelul mă privea, Căci fiecare a crezut Că împărat voi fi făcut. Cu toate-acestea, Dumnezeu A dat-o-n mâini, fratelui meu. Nu îți întoarce fața ta, ‘Nainte de-a mă asculta! Un lucru, să îți cer, aș vrea.” „Vorbește!” – spuse-atuncea ea. El zise: „Du-te la palat – La Solomon – la împărat; Încredințat sunt foarte bine, Că el te-ascultă. Pentru mine, Cere ce Abișag să-mi fie Dată, acuma, de soție. Încearcă dar și stăruiește: Poate-mpăratul se-nvoiește.” Bat-Șeba îi răspunse: „Bine! Am să vorbesc eu, pentru tine.” La Solomon, apoi, s-a dus, Făcând așa precum a spus. Când a ajuns la împărat, Acesta i s-a închinat Și-a poruncit adus să fie – Lângă-al său scaun de domnie – Alt scaun, pentru mama lui. La dreapta împăratului, Bat-Șeba-apoi s-a așezat Și-n urmă, ea a cuvântat: „Vreau să te rog, să iei aminte, Căci am o mică rugăminte! Ascult-o dar, pe mama ta!” „Vorbește! Te voi asculta” – Răspunse el – „căci cu plăcere, Îți dau – de pot – tot ce-mi vei cere.” Ea zise: „Abișag – cea care E Sunamită, din născare – Vreau, lui Adonia, să-i fie Dată pentru a-i fi soție. El este frate’ tău, deci iată, Poți porunci să-i fie dată.” „De ce o ceri numai pe ea, Acum, pentru Adonia?” – Îi spuse Solomon. „Nu vrei Și-mpărăția să mi-o iei Pentru Adonia, drept dar, Pentru Ioab și-Abiatar?” Apoi, pe Domnul, a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Față de mine, Dumnezeu, Cu toată-asprimea Lui, mereu, Vreau să se poarte, negreșit, Dacă va fi nepedepsit Adonia, pentru ce-a spus. Cuvintele pe cari te-a pus Să-mi ceri a i le asculta, Află că viața-l vor costa! Viu este Domnul Dumnezeu – Care m-a întărit mereu, Acela care m-a adus Și care împărat m-a pus, Cel care-o casă mi-a zidit, Așa cum a făgăduit – Că astăzi chiar, Adonia Pieri-va, din porunca mea!” Când a sfârșit de cuvântat, El, pe Benaia, l-a chemat. La al său frate l-a trimis Și-a poruncit a fi ucis. Benaia-a mers și l-a lovit Pe-Adonia, care-a murit. Abiatar a fost chemat, Apoi, în față la-mpărat, Iar Solomon, astfel, i-a zis: „Ești vrednic de a fi ucis, Iar eu cu moartea-ți sunt dator! Dar totuși, azi, nu te omor, Căci tu, chivotul, l-ai purtat, Când tatăl meu era-mpărat Și împreună-ați împărțit Toate câte le-a suferit. De-aceea, am găsit cu cale, Să te trimit la ale tale Pământuri, de la Anatot. Aceasta este tot ce pot Să fac, acuma, pentru tine! Te depărtează dar, de mine!” Abiatar nu a mai stat, Ci a ieșit de la-mpărat Și a pornit spre Anatot. De-atunci, din slujba de preot, El a fost scos, căci s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit Asupra casei cea pe care Eli, în Israel, o are. Acest cuvânt al Domnului, Rostit asupra casei lui, La Silo-a fost, în vremea-n care Eli fusese preot mare; Iar Solomon a împlinit Ceea ce Domnul a vestit. Vestea aceasta, de îndată, De către toți a fost aflată, Căci iute, zvonul s-a lățit, Încât Ioab a auzit Tot ceea ce s-a întâmplat. Atuncea, el a alergat Până la cortul Domnului. La coarnele altarului, În mare grabă el s-a dus; Pe ele, mâinile și-a pus Și a stat astfel, încleștat. El se simțise vinovat, Că fost-a cu Adonia Și-altă scăpare nu avea, Cu toate că el, niciodat’, Pe Absalom, nu l-a urmat. Cei care l-au văzut s-au dus La împăratul și i-au spus, Cum că, la cortul Domnului – La coarnele altarului – Este Ioab, adăpostit. Când Solomon a auzit Lucrul acesta, l-a chemat La sine pe Benaia-ndat’ Și-a zis: „Acuma, să pornești Și pe Ioab să îl lovești!” Benaia, la porunca lui, S-a dus la cortul Domnului Și la Ioab el a strigat: „Trimis am fost, de împărat, Să îți aduc porunca lui! A spus: „Din cortul Domnului, Să ieși afară, negreșit!” Însă Ioab a glăsuit: „Nu am să ies, căci vreau să mor Aici, în fața tuturor!” Benaia, la-mpărat, s-a dus Și vorba lui Ioab i-a spus. Atuncea, Solomon a zis: „Ioab va trebui ucis! La cort, te-ntoarce așadar, Și-omoară-l chiar lângă altar! Apoi, îngroapă-l, negreșit. Să faci precum ți-am poruncit, Căci în acest fel, ai să iei, De peste mine și ai mei – Adică de pe casa care, David, al meu părinte-o are – Tot sângele vărsat de cei Ce-au fost uciși fără temei. Domnul, atunci când o să vadă, Va face, sângele să cadă, Peste Ioab în acest fel, Pentru că el a fost acel Care cu sabia-a lovit, Pe doi bărbați ce s-au vădit Și drepți și mult mai buni să fie Decât e el, fără să știe – Nimica – David, al meu tată. El l-a ucis – cum știi – odată, Pe Abner – al lui Ner fecior – Conducătorul oștilor Lui Israel. De-asemenea, El l-a ucis cu sabia, Și pe Amasa – pe cel care Oastea lui Iuda-n frunte-l are. Ieter fusese al său tată. Sângele lor – și totodată Și-al lui Ioab – asupra lui Să cadă-n veacul veacului, Și peste toți acei pe care, Urmași în casa lui îi are. Dar David izbăvit să fie, Iar al său scaun de domnie Să aibă pace, tot mereu, De la al nostru Dumnezeu.” Benaia merse înapoi, La cort și pe Ioab, apoi, Cu sabia el l-a ucis, Așa cum Solomon a zis. Ioab, apoi, a fost luat Și-n a lui casă îngropat, Care, așa precum se știe, Era-nălțată în pustie. În locul lui Ioab, numit A fost Benaia, negreșit, Drept marele conducător Aflat în fruntea oștilor. Șimei a fost, apoi, chemat, Să vină-n față la-mpărat, Iar Solomon a glăsuit: „Iată, cu cale am găsit Ca în Ierusalim să ai O casă unde-apoi să stai. De-aceea-ți zic: să-ți construiești O casă-n cari să locuiești. Când ai să o sfârșești, din ea, Să pleci apoi, nu vei putea. De-aceea, înțelege bine, Că rău are a fi de tine, Dacă din ea, tu ai să pleci! Peste Chedron când ai să treci, Morții îi vei ajunge pradă. Sângele tău are să cadă Atuncea, numai peste tine!” Șimei a zis îndată: „Bine! O casă am să-mi construiesc, În care am să locuiesc, Așa precum ai poruncit.” Astfel, Șimei a locuit, Mai multă vreme, în cetate, Fiind la adăpost de toate. După trei ani, s-a pomenit Că slujitorii i-au fugit La împăratul cel din Gat, Care, Achiș, era chemat. Achiș a fost acela care, Pe Maca, drept părinte-l are. Cei care i-au văzut s-au dus, În grabă, la Șimei, și-au spus: „Slugile tale au plecat, La împăratul cel din Gat.” El, șaua, pe măgar, a pus Și, la Achiș – la Gat – s-a dus. Pe slujitori, el i-a luat Și-apoi, acasă, s-a-nturnat. Îndată, cei ce l-au văzut Au mers, iar ceea ce-a făcut, Lui Solomon, i-au povestit. Când împăratu-a auzit Cum că Șimei a fost plecat, De la Ierusalim, în Gat, Degrabă l-a chemat la el Și i-a vorbit, în acest fel: „Nu mi-ai jurat pe Dumnezeu, Că ai să mă asculți mereu? Nu ți-am spus, oare, hotărât, Precum că fi-vei omorât Dacă, de-acasă, ai să pleci Și de Chedron de ai să treci? Atuncea când ai fost la mine, Nu mi-ai răspuns tu, oare: „Bine! Am înțeles tot ce mi-ai zis, Iar dacă plec, să fiu ucis”? Acum, de ce n-ai ascultat Poruncile ce ți le-am dat, Cum te-ai legat cu jurământ, În fața Domnului Cel Sfânt? Îți este bine cunoscut Răul pe care l-ai făcut Tatălui meu! Dar a sosit Vremea în care, negreșit, Va face Domnul ca ăst rău Să cadă peste capul tău, În timp ce binecuvântat Am să fiu eu, neîncetat, Iar scaunul cel de domnie Al tatălui meu, pe vecie, Are să fie întărit.” Și Solomon a poruncit: „Ucideți, pe Șimei, îndată!” Benaia – cel al cărui tată E Iehoiada – a venit, Porunca, de i-a împlinit. Astfel, întreaga-mpărăție Ajunse tare ca să fie În mâinile-mpăratului, Prin bunătatea Domnului.
1 Împăraţilor 2:1-46 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
S-au apropiat zilele lui Davíd să moară și i-a dat porunci lui Solomón, fiul său, zicând: „Eu merg pe calea întregului pământ. Întărește-te și fii bărbat! Păzește ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și învățăturile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să reușești în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge! Domnul să împlinească cuvintele pe care mi le-a spus: «Dacă fiii tăi vor ține căile lor umblând înaintea mea în adevăr, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu va lipsi om de pe tronul lui Israél. Tu știi ce mi-a făcut Ióab, fiul Țerúiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale armatei lui Israél, lui Abnér, fiul lui Ner, și lui Amasá, fiul lui Iéter. I-a omorât și a vărsat sânge de război în timp de pace și a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui și pe sandalele lui pe care le avea în picioare. Fă după înțelepciunea ta, dar să nu lași să coboare perii lui albi în pace în locuința morților! Față de fiii lui Barzilái din Galaád să arăți bunăvoință! Să fie între cei care mănâncă la masa ta! Căci s-au apropiat de mine când fugeam de Absalóm, fratele tău. Iată, cu tine este Șiméi, fiul lui Ghéra din [tribul lui] Beniamín, din Bahurím. El a rostit împotriva mea blesteme mari în ziua când mergeam la Mahanáim. Dar a coborât înaintea mea la Iordán și i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia». Acum, tu să nu-l consideri nevinovat; căci ești un om înțelept și știi ceea ce trebuie să-i faci și cum să cobori în sânge perii lui albi în locuința morților!”. Davíd a adormit cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea lui Davíd. Zilele cât Davíd a fost rege peste Israél au fost de patruzeci de ani: la Hebrón a domnit șapte ani, iar la Ierusalím a domnit treizeci și trei de ani. Solomón a stat pe scaunul de domnie al lui Davíd, tatăl său, și stăpânirea lui s-a întărit foarte mult. Adonía, fiul lui Haghít, a venit la Batșéba, mama lui Solomón. Ea i-a zis: „Vii cu pace?”. El a răspuns: „Cu pace”. Și a spus: „Am să-ți zic o vorbă”. Ea a zis: „Vorbește!”. Și el a zis: „Tu știi că stăpânirea era a mea și că tot Israélul își îndrepta privirea spre mine ca să devin rege. Dar stăpânirea s-a întors și a devenit a fratelui meu, pentru că de la Domnul a fost pentru el. Acum, am o singură întrebare să-ți adresez: nu-ți întoarce fața!”. Ea i-a zis: „Vorbește!”. El a zis: „Spune-i, te rog, regelui Solomón – căci nu-și va întoarce fața de la tine – să mi-o dea pe Abișág din Șúnem de soție!”. Batșéba a zis: „Bine! Îi voi vorbi despre tine regelui”. Batșéba a mers la regele Solomón să-i vorbească despre Adonía. Regele s-a ridicat înaintea ei, s-a închinat înaintea ei și a stat pe tronul său. Au pus un tron pentru mama regelui și ea a stat la dreapta lui. Apoi a zis: „Am să-ți adresez o mică rugăminte: nu-ți întoarce fața de la mine!”. Regele i-a zis: „Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce fața de la tine!”. Ea a zis: „Abișág din Șúnem să fie dată de soție fratelui tău Adonía!”. Regele Solomón a răspuns mamei sale: „Pentru ce o ceri pe Abișág din Șúnem pentru Adonía? Cere împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine și cu el sunt Abiatár, preotul, și Ióab, fiul Țerúiei!”. Atunci regele Solomón a jurat pe Domnul, zicând: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – că împotriva vieții sale a zis Adonía cuvintele acestea! Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a pus să stau pe tronul lui Davíd, tatăl meu, și care mi-a făcut o casă, după cum a promis: astăzi va muri Adonía!”. Regele Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, care l-a lovit [pe Adonía] și el a murit. Lui Abiatár, preotul, regele i-a zis: „Mergi la Anatót, la terenurile tale, căci ești un om sortit morții! Nu te voi omorî azi pentru că ai purtat alianța Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu Davíd și pentru că ai luat parte la toate suferințele tatălui meu”. Solomón l-a îndepărtat pe Abiatár din slujirea de preot al Domnului ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Éli la Șílo. A ajuns vestea până la Ióab, care se dăduse după Adonía, chiar dacă nu se dăduse după Absalóm. Ióab a fugit la cortul Domnului și s-a prins de coarnele altarului. I-au făcut cunoscut regelui Solomón că Ióab a fugit la cortul Domnului și că este la altar. Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, zicându-i: „Mergi și lovește-l!”. Benáia a ajuns la cortul Domnului și i-a zis lui Ióab: „Așa spune regele: «Ieși!»”. Dar el a răspuns: „Nu! Căci aici voi muri!”. Benáia a spus lucrul acesta regelui: „Așa a vorbit Ióab și așa mi-a răspuns”. Regele i-a zis lui Benáia: „Fă cum a zis! Lovește-l și îngroapă-l! Îndepărtează de la mine și de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ióab degeaba! Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu Davíd nu știa: pe Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israél, și pe Amasá, fiul lui Iéter, căpetenia armatei lui Iúda. Să cadă sângele lor asupra capului lui Ióab și asupra capului descendenței lui pentru totdeauna! Dar Davíd, descendența lui, casa lui și tronul lui să aibă parte de pace pe vecie de la Domnul!”. Benáia, fiul lui Iehoiáda, a mers, l-a lovit pe Ióab și l-a omorât. A fost îngropat lângă casa lui, în pustiu. Regele l-a pus pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, în locul lui [Ióab] peste armată, iar pe Sadóc, preotul, regele l-a pus în locul lui Abiatár. Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Construiește-ți o casă la Ierusalím! Locuiește în ea și nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta. În ziua când vei ieși să treci pârâul Cédron, să știi că vei muri. Sângele tău să fie asupra capului tău”. Șiméi i-a răspuns regelui: „Este bun cuvântul pe care l-a spus stăpânul meu, regele! Așa va face slujitorul tău”. Șiméi a locuit la Ierusalím multe zile. După trei ani, au fugit doi sclavi ai lui Șiméi la Achíș, fiul lui Maáca, regele din Gat. I-au adus la cunoștință lui Șiméi: „Iată, sclavii tăi sunt la Gat!”. Șiméi s-a ridicat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achíș, să-și caute sclavii. Șiméi a mers și și-a adus înapoi sclavii de la Gat. I-au făcut cunoscut lui Solomón că Șiméi a plecat la Gat și s-a întors. Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ți-am hotărât, spunând: «În ziua când vei ieși și vei merge într-o parte sau alta, să știi că vei muri». Și mi-ai răspuns: «E bun cuvântul: am înțeles»? Pentru ce nu ai păzit jurământul Domnului și porunca pe care ți-am dat-o?”. Regele i-a zis lui Șiméi: „Tu cunoști tot răul pe care îl știe inima ta și pe care l-ai făcut lui Davíd, tatăl meu. Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău! Dar regele Solomón să fie binecuvântat și tronul lui Davíd să fie întărit înaintea Domnului pe vecie!”. Regele i-a poruncit lui Benáia, fiul lui Iehoiáda, care a ieșit, l-a lovit pe Șiméi și [acesta] a murit. Și stăpânirea s-a întărit în mâna lui Solomón.
1 Împăraţilor 2:1-46 Noua Traducere Românească (NTR)
Când se apropia vremea să moară, David i-a poruncit fiului său, Solomon, zicând: „Eu mă duc pe calea întregului pământ. Întărește-te și fii bărbat! Împlinește cererile DOMNULUI, Dumnezeul tău, umblând pe căile Lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și învățăturile Lui, așa cum este scris în Legea lui Moise, ca să reușești în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge și pentru ca DOMNUL să-Și țină promisiunea pe care mi-a făcut-o, zicând: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel». Tu știi ceea ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce le-a făcut celor doi conducători ai armatelor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a ucis și a vărsat sânge de război în timp de pace. A pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu și pe sandalele lui din picioare. Fă-i după înțelepciunea ta, dar nu-i coborî în pace perii albi în Locuința Morților. Arată-le însă bunătate fiilor lui Barzilai ghiladitul. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta, căci mi-au fost alături atunci când fugeam de fratele tău Absalom. Iată, îl ai cu tine pe Șimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim. El a rostit blesteme aspre împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanaim, dar, când a coborât în întâmpinarea mea la Iordan, i-am jurat pe DOMNUL, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia». Tu însă să nu-l lași nepedepsit, căci ești un om înțelept și vei ști ce să-i faci. Cu sânge să-i cobori perii albi în Locuința Morților!“. Apoi David a adormit alături de strămoșii săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David. El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit șapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani. Astfel, Solomon i-a urmat la tron tatălui său, David, și domnia lui s-a consolidat foarte mult. Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batșeba, mama lui Solomon. Ea l-a întrebat: ‒ Vii cu pace? El a răspuns: ‒ Cu pace. Apoi el a zis: ‒ Am ceva să-ți spun. Ea a zis: ‒ Vorbește. El a zis: ‒ Tu știi că domnia era a mea și că tot Israelul își îndreptase fața spre mine ca să fiu rege. Dar domnia i-a revenit fratelui meu, căci a primit-o de la DOMNUL. Acum, doresc să-ți cer o favoare. Să nu-mi întorci fața! Ea i-a zis: ‒ Vorbește. El a zis: ‒ Spune-i, te rog, regelui Solomon să mi-o dea de soție pe Abișag, șunamita, fiindcă el nu te va refuza. Batșeba a răspuns: ‒ Bine, îi voi vorbi regelui pentru tine. Batșeba s-a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat s-o întâmpine, s-a plecat înaintea ei și apoi s-a așezat pe tron. El a poruncit să se aducă un tron pentru mama lui, iar ea s-a așezat la dreapta lui. Apoi ea a zis: ‒ Doresc să-ți cer o mică favoare. Să nu-mi întorci fața! Regele i-a răspuns: ‒ Cere, mamă, căci nu-ți voi întoarce fața. Ea a zis: ‒ Abișag, șunamita, să-i fie dată de soție fratelui tău Adonia. Regele Solomon a răspuns și i-a zis mamei sale: ‒ De ce o ceri doar pe Abișag, șunamita, pentru Adonia? Cere și domnia pentru el, căci este fratele meu mai mare. Cere-o pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei! Atunci regele Solomon a jurat pe DOMNUL, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă aceste cuvinte nu-l vor costa viața pe Adonia. Viu este DOMNUL Care m-a întărit și m-a așezat pe tronul tatălui meu, David, și Care mi-a făcut o Casă după cum a promis, că Adonia va muri astăzi!“. Regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, ca să-l omoare. Și, astfel, Adonia a murit. După aceea, regele i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la proprietățile tale de la Anatot, căci meriți să mori, dar nu te voi omorî astăzi, deoarece ai purtat Chivotul DOMNULUI, Stăpânul, înaintea tatălui meu, David, și ai luat parte la tot ce a suferit tatăl meu“. Astfel, Solomon l-a alungat pe Abiatar din slujba de preot al DOMNULUI, împlinind cuvântul pe care îl rostise DOMNUL la Șilo despre Casa lui Eli. Când a primit vestea, Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, deși nu trecuse de partea lui Absalom, a fugit la Cortul DOMNULUI și s-a prins de coarnele altarului. Regele Solomon a fost înștiințat că Ioab a fugit la Cortul DOMNULUI și că, iată, era lângă altar. Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te și omoară-l!“. Benaia a ajuns la Cortul DOMNULUI și i-a zis lui Ioab: ‒ Așa vorbește regele: „Ieși afară!“. Dar el a răspuns: ‒ Nu! Vreau să mor aici. Benaia s-a întors la rege cu acest mesaj, zicând: ‒ Așa a vorbit Ioab și așa mi-a răspuns. Regele i-a zis: ‒ Fă așa cum a zis. Omoară-l și apoi îngroapă-l. Să îndepărtezi astfel de peste mine și de peste familia tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără motiv. DOMNUL îl va pedepsi pentru sângele vărsat, pentru că i-a omorât pe cei doi bărbați care erau mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia pe Abner, fiul lui Ner, conducătorul armatei lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, conducătorul armatei lui Iuda, fără ca tatăl meu, David, să știe acest lucru. Sângele lor să fie asupra capului lui Ioab și asupra capului urmașilor lui pentru totdeauna, dar asupra lui David, a urmașilor lui, a familiei lui și a tronului lui să fie pace de la DOMNUL pentru totdeauna. Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a dus, l-a lovit pe Ioab și l-a omorât. Acesta a fost îngropat apoi în proprietatea lui din deșert. Regele l-a numit pe Benaia, fiul lui Iehoiada, conducător al armatei în locul lui Ioab, iar pe preotul Țadok l-a pus în locul lui Abiatar. Apoi regele a trimis să-l cheme pe Șimei și i-a zis: ‒ Construiește-ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo, dar să nu pleci de acolo în altă parte. Fii sigur că, în ziua în care vei pleca și vei trece pârâul Chidron, vei muri. Atunci sângele tău va fi asupra capului tău. Șimei i-a răspuns regelui: ‒ Bine, slujitorul tău va face așa cum a zis stăpânul meu, regele. Astfel, Șimei a locuit multe zile la Ierusalim. Trei ani mai târziu, însă, doi dintre slujitorii lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, regele Gatului. L-au înștiințat pe Șimei, zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt în Gat“. Atunci Șimei s-a ridicat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Achiș, în Gat, ca să-și caute slujitorii. Șimei a plecat și și-a adus slujitorii înapoi din Gat. I s-a spus lui Solomon că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s-a întors. Atunci regele a trimis și l-a chemat pe Șimei. El i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe DOMNUL și nu te-am avertizat, zicând: «În ziua în care vei pleca și te vei duce în altă parte, să știi sigur că vei muri»? Și nu mi-ai răspuns tu: «Bine! Voi asculta!». De ce nu ți-ai ținut jurământul făcut DOMNULUI și n-ai ascultat porunca pe care ți-am dat-o?“. Apoi regele i-a zis lui Șimei: „Tu știi în inima ta tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu David. Acum DOMNUL a întors răutatea ta asupra capului tău. Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi consolidat înaintea DOMNULUI pentru totdeauna“. Și regele i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare. El a ieșit, l-a lovit pe Șimei și l-a omorât. Și, astfel, Solomon și-a consolidat domnia.
1 Împăraţilor 2:1-46 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
David se apropia de clipa morții și a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând: „Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te și fii om! Păzește poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învățăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbutești în tot ce vei face și oriîncotro te vei întoarce și pentru ca Domnul să împlinească următoarele cuvinte, pe care le-a rostit pentru mine: ‘Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș pe scaunul de domnie al lui Israel.’ Știi ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oștirii lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război și a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc și pe încălțămintea din picioare. Fă după înțelepciunea ta și să nu lași ca perii lui cei albi să se coboare în pace în Locuința morților. Să te porți cu bunăvoință cu fiii lui Barzilai, Galaaditul, și ei să mănânce la masă cu tine, căci tot așa s-au purtat și ei cu mine, ieșindu-mi înainte când fugeam de fratele tău Absalom. Iată că ai lângă tine pe Șimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua când mă duceam la Mahanaim. Dar s-a coborât înaintea mea la Iordan și i-am jurat pe Domnul zicând: ‘Nu te voi omorî cu sabia.’ Acum, tu să nu-l lași nepedepsit, căci ești un om înțelept și știi cum trebuie să te porți cu el. Să-i cobori perii albi însângerați în Locuința morților.” David a adormit cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea lui David. Vremea cât a împărățit David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărățit șapte ani, iar la Ierusalim a împărățit treizeci și trei de ani. Solomon a șezut pe scaunul de domnie al tatălui său David, și împărăția lui s-a întărit foarte mult. Adonia, fiul Haghitei, s-a dus la Bat-Șeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii cu gânduri pașnice?” El a răspuns: „Da.” Și a adăugat: „Am să-ți spun o vorbă.” Ea a zis: „Vorbește!” Și el a zis: „Știi că împărăția era a mea și că tot Israelul își îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împărăția s-a întors și a căzut fratelui meu, pentru că Domnul i-a dat-o. Acum îți cer un lucru: nu-ți întoarce fața!” Ea i-a răspuns: „Vorbește!” Și el a zis: „Spune, te rog, împăratului Solomon – căci nu se poate să nu te asculte – să-mi dea de nevastă pe Abișag, Sunamita.” Bat-Șeba a zis: „Bine! Voi vorbi împăratului pentru tine.” Bat-Șeba s-a dus la împăratul Solomon să-i vorbească pentru Adonia. Împăratul s-a sculat s-o întâmpine, s-a închinat înaintea ei și a șezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului și ea a șezut la dreapta lui. Apoi a zis: „Am să-ți fac o mică rugăminte: să mă asculți!” Și împăratul i-a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta.” Ea a zis: „Abișag, Sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.” Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentru ce ceri numai pe Abișag, Sunamita, pentru Adonia? Cere și împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine – pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei.” Atunci, împăratul a jurat pe Domnul zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu-l vor costa viața pe Adonia cuvintele acestea! Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David și care mi-a făcut o casă după făgăduința Lui, că astăzi va muri Adonia!” Și împăratul Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit, și Adonia a murit. Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot, la moșiile tale, căci ești vrednic de moarte, dar nu te voi omorî azi, pentru că ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David și pentru că ai luat parte la toate suferințele tatălui meu.” Astfel, Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo. Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, care luase partea lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Și Ioab a fugit la cortul Domnului și s-a apucat de coarnele altarului. Au dat de știre împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului și că este la altar. Și Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te și lovește-l!” Benaia a ajuns la cortul Domnului și a zis lui Ioab: „Ieși, căci așa poruncește împăratul!” Dar el a răspuns: „Nu! Vreau să mor aici.” Benaia a spus lucrul acesta împăratului, zicând: „Așa a vorbit Ioab și așa mi-a răspuns.” Împăratul a zis lui Benaia: „Fă cum a zis, lovește-l și îngroapă-l; și ia astfel de peste mine și de peste casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără temei. Domnul va face ca sângele lui să cadă asupra capului lui, pentru că a lovit pe doi bărbați mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia, fără să fi știut tatăl meu David: pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oștirii lui Iuda. Sângele lor să cadă peste capul lui Ioab și peste capul urmașilor lui pentru totdeauna, dar David, sămânța lui, casa lui și scaunul lui de domnie să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.” Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit, a lovit pe Ioab și l-a omorât. El a fost îngropat în casa lui, în pustie. Împăratul a pus în fruntea oștirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar a pus pe preotul Țadoc. Împăratul a chemat pe Șimei și i-a zis: „Zidește-ți o casă la Ierusalim: să locuiești în ea și să nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta. Să știi bine că, în ziua când vei ieși și vei trece pârâul Chedron, vei muri. Atunci, sângele tău va cădea asupra capului tău.” Șimei a răspuns împăratului: „Bine! Robul tău va face cum spune domnul meu împăratul.” Și Șimei a locuit multă vreme la Ierusalim. După trei ani, s-a întâmplat că doi slujitori ai lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, împăratul Gatului. Au dat de știre lui Șimei zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat.” Șimei s-a sculat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achiș, să-și caute slujitorii. Șimei s-a dus și și-a adus înapoi slujitorii din Gat. Au dat de veste lui Solomon că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s-a întors. Împăratul a chemat pe Șimei și i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ți-am spus eu hotărât: ‘Să știi că vei muri în ziua când vei ieși să te duci într-o parte sau alta’? Și nu mi-ai răspuns tu: ‘Bine, am înțeles’? Pentru ce atunci n-ai ascultat de jurământul Domnului și de porunca pe care ți-o dădusem?” Și împăratul a zis lui Șimei: „Știi înăuntrul inimii tale tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău. Dar împăratul Solomon va fi binecuvântat și scaunul de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului.” Și împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieșit și a lovit pe Șimei, și Șimei a murit. Astfel, împărăția s-a întărit în mâinile lui Solomon.