Marcu 14:51-72

După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare din pânză de in. Au pus mâna pe el, dar el și-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală. Pe Isus L-au dus la marele-preot, unde s-au adunat toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii. Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui-preot, a șezut jos împreună cu aprozii și se încălzea la para focului. Preoții cei mai de seamă și tot Soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna. Pentru că mulți făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau. Unii s-au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui și au zis: „Noi L-am auzit zicând: «Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.»” Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturisirea lor. Atunci marele-preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, L-a întrebat pe Isus și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?” Isus tăcea și nu răspundea nimic. Marele-preot L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Și-L veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului.” Atunci marele-preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Ați auzit hula. Ce vi se pare?” Toți L-au osândit să fie pedepsit cu moartea. Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L bată cu pumnii și să-I zică: „Prorocește!” Iar aprozii L-au primit în palme. Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una dintre slujnicele marelui-preot. Când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat țintă la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret!” El s-a lepădat și a zis: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieșit în pridvor. Și a cântat cocoșul. Când l-a văzut slujnica, a început iarăși să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.” Și el s-a lepădat din nou. După puțină vreme, cei ce stăteau acolo i-au zis iarăși lui Petru: „Nu mai încape îndoială că ești unul din oamenii aceia, căci ești galileean și graiul tău seamănă cu al lor.” Atunci el a început să se blesteme și să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți!” Îndată a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.