Matei 27:1-56

Când s-a făcut ziuă, toți preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont. Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai de seamă și bătrânilor și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat!” „Ce ne pasă nouă?”, i-au răspuns ei. „Treaba ta!” Iuda a aruncat arginții în Templu și s-a dus de s-a spânzurat. Preoții cei mai de seamă au strâns arginții și au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge.” Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia Țarina Olarului, ca loc pentru îngroparea străinilor. Iată de ce țarina aceea a fost numită până în ziua de azi „Țarina Sângelui”. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit unii dintre fiii lui Israel, și i-au dat pe Țarina Olarului, după cum îmi poruncise Domnul.” Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și ale bătrânilor. Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?” Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, așa că se mira foarte mult dregătorul. La fiecare praznic al Paștelui dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat pe care-l voiau ei. Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba. Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos?” Căci știa că din pizmă Îl dăduseră pe Isus în mâinile lui. Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: „Să nu ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui!” Preoții cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat noroadele să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. Dregătorul a luat cuvântul și le-a zis: „Pe care din amândoi voiți să vi-l slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toții. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!” Când a văzut Pilat că nu ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” Și tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” Atunci Pilat li l-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor ca să fie răstignit. Ostașii dregătorului L-au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El și ziceau: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!” Și scuipau asupra Lui și luau trestia și-L băteau în cap. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. Pe când ieșeau din cetate, l-au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon și l-au silit să-I ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă „Locul Căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar când l-a gustat, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți.” Apoi au șezut jos și-L păzeau. Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.” Împreună cu El au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui. Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: „Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El și ziceau: „Pe alții i-a mântuit, dar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»” Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură. De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. Și pe la ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas tare: „Eli , Eli, lama sabactani?” , adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Îl strigă pe Ilie.” Și îndată unul dintre ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să bea. Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască!” Isus a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul. Și îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și li s-au arătat multora. Sutașul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” Acolo erau și multe femei, care priveau de departe; ele Îl urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească. Între ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei.