Luca 23:1-49

S-au sculat toți și L-au dus pe Isus înaintea lui Pilat. Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a-i plăti bir cezarului și zicând că El este Hristosul, Împăratul.” Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” Pilat le-a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.” Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și-i învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.” Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul acesta este galileean. Și când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. Irod, când L-a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El, și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare. Irod, cu ostașii lui de pază, se purta cu El cu dispreț; și după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. În ziua aceea Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte. Pilat i-a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod și le-a zis: „Mi L-ați adus înainte pe omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâți. Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; și iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” La fiecare praznic al Paștelui, Pilat trebuia să le sloboadă un întemnițat. Ei au strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu omul acesta și sloboade-ni-l pe Baraba!” Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să-I dea drumul lui Isus. Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. L-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El. Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El. Isus S-a întors spre ele și le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi însevă și pe copiii voștri! Căci, iată, vor veni zile când se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de țâțele care n-au alăptat!» Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți-ne!» Căci, dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce i se va face celui uscat?” Împreună cu El duceau și doi făcători de rele, care trebuiau omorâți împreună cu Isus. Când au ajuns la locul numit Căpățâna, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărțit hainele Lui între ei trăgând la sorți. Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu!” Ostașii de asemenea își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!” Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.” Unul dintre tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi!” Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar omul acesta n-a făcut niciun rău.” Și I-a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!” Isus i-a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai!” Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat, și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. Sutașul, când a văzut ce se întâmplase, L-a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!” Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. Toți cunoscuții lui Isus și femeile care-L însoțiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau.