Neemia 1:4-11

Când am auzit aceste lucruri, m-am așezat, am plâns și m-am jelit multe zile, postind și rugându-mă înaintea Dumnezeului cerurilor. Apoi am zis: „O, DOAMNE, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșător, care ții legământul și îndurarea față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! Să ia aminte urechea Ta și ochii să-Ți fie deschiși: ascultă rugăciunea robului Tău, pe care o aduc înaintea Ta zi și noapte pentru robii Tăi, fiii lui Israel, mărturisind păcatele fiilor lui Israel, pe care le-am săvârșit împotriva Ta, căci eu și casa tatălui meu am păcătuit! Ne-am arătat din cale afară de răi și n-am păzit poruncile Tale, rânduielile și hotărârile pe care i le-ai dat robului Tău Moise. Te rog, adu-Ți aminte de cuvintele acestea pe care i le-ai poruncit robului Tău Moise: «Când veți fi necredincioși, vă voi risipi printre popoare, dar, dacă vă veți întoarce la Mine și dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, atunci, chiar dacă veți fi izgoniți la marginea cea mai îndepărtată a cerului, și de acolo vă voi aduna și vă voi aduce iarăși în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo!» Ei sunt robii Tăi și poporul Tău pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare și prin mâna Ta cea tare. O, Stăpâne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău și la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Te rog, dă-i astăzi izbândă robului Tău și fă-l să capete îndurare înaintea omului acestuia!” Pe atunci, eram paharnicul împăratului.