Matei 26:1-45

După ce a terminat Isus de zis toate aceste cuvinte, le-a spus ucenicilor Săi: „Știți că peste două zile este Paștele, și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit!” Atunci preoții de seamă, [cărturarii] și bătrânii poporului s-au strâns la palatul marelui-preot numit Caiafa și s-au sfătuit să-L prindă pe Isus prin viclenie și să-L omoare. Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.” Pe când era Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul Lui, pe când stătea El la masă. Văzând aceasta, ucenicii s-au mâniat și au zis: „De ce risipa aceasta? Mirul acesta se putea vinde scump, iar banii se puteau da săracilor.” Când a băgat de seamă, Isus le-a zis: „De ce-i faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. Când a turnat acest mir pe trupul Meu, a făcut-o pentru îngroparea Mea. Adevărat vă spun că, oriunde în lume va fi propovăduită Evanghelia aceasta, se va povesti și ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei.” Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariotul, s-a dus la preoții de seamă și le-a zis: „Ce-mi dați ca să Îl dau în mâinile voastre?” Ei i-au oferit treizeci de arginți . Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor. În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să facem pregătiri ca să mănânci Paștele?” El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate, la cutare, și spuneți-i: «Învățătorul zice: ‘Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paștele cu ucenicii Mei.’»” Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. Când s-a înserat, Isus S-a așezat la masă cu cei doisprezece [ucenici ai Săi]. Pe când mâncau, a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” Ei s-au întristat mult și au început să-I spună fiecare în parte: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” El le-a răspuns: „Cel care a întins mâna cu Mine în blid, acela Mă va vinde. Fiul Omului negreșit Se duce, după cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s-ar fi născut!” Iuda, care avea să-L vândă, a zis: „Nu cumva sunt eu, Rabbí ?” „Tu însuți ai spus-o”, i-a zis Isus. Pe când mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați: acesta este trupul Meu!” Apoi a luat un pahar și, după ce a adus mulțumire, li l-a dat zicând: „Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului [celui nou], care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor! Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.” După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit spre Muntele Măslinilor. Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți vă veți poticni în Mine, pentru că este scris: Voi bate Păstorul, și oile turmei se vor risipi. Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” Petru a luat cuvântul și a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni în Tine.” Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ucenicii au spus la fel. Atunci Isus a mers cu ucenicii într-un loc numit Ghetsimani și le-a zis: „Așezați-vă aici până Mă voi duce acolo să Mă rog!” I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească. [Isus] le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!” Apoi S-a depărtat puțin și a căzut cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: „Tată, dacă este cu putință, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.” A venit la ucenici, i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: „Așadar, nici măcar un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine? Vegheați și rugați-vă să nu ajungeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” A mers din nou, a doua oară, și S-a rugat zicând: „Tată, dacă nu se poate să îndepărtezi de la Mine [paharul acesta] fără să-l beau, facă-se voia Ta!” Apoi a venit din nou și i-a găsit dormind, pentru că ochii le erau îngreunați. I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte. Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „De acum dormiți și odihniți-vă!… Iată, s-a apropiat ceasul când Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.