Luca 5:1-32

Mulțimea se îmbulzea în jurul lui Isus ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. El era pe malul lacului Ghenezaret și a văzut două bărci la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele să-și spele mrejele. S-a suit într-una dintre aceste bărci, care era a lui Simon, și l-a rugat s-o depărteze puțin de țărm. Apoi S-a așezat și, din barcă, învăța mulțimile. Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuit!” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic, dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele!” Și, făcând aceasta, au prins o mulțime atât de mare de pești, încât mrejele începuseră să se rupă. Le-au făcut semn tovarășilor lor din cealaltă barcă să vină să-i ajute. Au venit și au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus și I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!” Fiindcă îi apucase spaima pe el și pe toți cei care erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot așa pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Dar Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo, vei fi pescar de oameni.” Ei au adus bărcile la mal, au lăsat totul și L-au urmat. Pe când Se afla Isus într-una dintre cetăți, iată că un bărbat plin de lepră, văzându-L, a căzut cu fața la pământ și L-a rugat zicând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!” Isus a întins mâna și l-a atins, zicând: „Da, vreau, fii curățit!” Și îndată s-a dus lepra de pe el. I-a poruncit să nu spună nimănui, apoi i-a zis: „Mergi și arată-te preotului și adu jertfă pentru curățirea ta, după cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei!” Vestea despre El se răspândea tot mai mult și mulțimi mari de oameni se adunau ca să-L asculte și să se vindece de boli. Și El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga. Într-o zi, pe când Isus îi învăța pe oameni, s-au așezat acolo și niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileei și Iudeei și din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. Și iată că niște bărbați purtau un om paralizat pe un pat și încercau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. Fiindcă n-au găsit pe unde să-l ducă înăuntru din cauza mulțimii, s-au urcat pe acoperișul casei și l-au coborât cu patul printre țigle, în mijloc, înaintea lui Isus. Văzându-le credința, El a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!” Cărturarii și fariseii au început să se întrebe în sinea lor: „Cine se crede acesta, de rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele în afară de Unul singur – Dumnezeu?” Isus le-a cunoscut gândurile și le-a răspuns zicând: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? Ce este mai ușor? A zice: «Păcatele îți sunt iertate» sau a zice: «Scoală-te și umblă»? Dar, ca să știți că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc”, i-a zis El paraliticului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă!” Și îndată, paraliticul s-a sculat în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și a mers acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. Toți au rămas uimiți și Îl slăveau pe Dumnezeu; cuprinși de teamă, ziceau: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite.” După aceea, Isus a ieșit și l-a văzut pe un vameș pe nume Levi stând la vamă și i-a zis: „Vino după Mine!” El a lăsat totul, s-a ridicat și L-a urmat. Levi a dat pentru Isus un ospăț mare în casa lui și o mulțime de vameși și alți oaspeți au stat la masă cu ei. Fariseii și cărturarii cârteau și le ziceau ucenicilor Lui: „De ce mâncați și beți cu vameșii și cu păcătoșii?” Isus le-a răspuns: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să-i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.”