Luca 23:1-49

S-au ridicat apoi cu toții și L-au dus înaintea lui Pilat. Au început să-L învinuiască, zicând: „Pe omul acesta L-am găsit ducând neamul nostru în rătăcire, interzicând plata birului către cezar și zicând că El este Hristosul, Regele.” Pilat L-a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Tu însuți o spui.” Pilat le-a zis preoților de seamă și mulțimilor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.” Dar ei stăruiau și ziceau: „Întărâtă poporul, dând învățătură prin toată Iudeea, începând din Galileea și până aici.” Când a auzit Pilat [de Galileea], a întrebat dacă omul este galileean. Și aflând că era sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile. Văzându-L pe Isus, Irod s-a bucurat nespus; căci de multă vreme voia să-L vadă, fiindcă auzise despre El și spera să vadă vreun semn săvârșit de El. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. Preoții de seamă și cărturarii stăteau de față și-L învinuiau cu înverșunare. Irod și soldații lui L-au tratat cu dispreț și, după ce și-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat cu o haină strălucitoare și Irod L-a trimis înapoi la Pilat. În ziua aceea Irod și Pilat s-au împrietenit, căci până atunci fuseseră dușmani. Pilat i-a adunat pe preoții de seamă, pe conducători și pe cei din popor și le-a zis: „Mi l-ați adus pe omul acesta ca și cum ar stârni poporul la răscoală. Dar iată că, după ce l-am judecat înaintea voastră, n-am găsit în el nicio vină din cele pentru care îl pârâți. Și nici Irod, căci ni l-a trimis înapoi; iată că n-a făcut nimic vrednic de moarte. Așa că, după ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” [La fiecare sărbătoare, Pilat trebuia să le elibereze pe cineva.] Ei au strigat cu toții, zicând: „La moarte cu omul acesta; eliberează-ni-l pe Barabba!” Acesta fusese aruncat în temniță pentru o răscoală petrecută în cetate și pentru un omor. Pilat le-a vorbit din nou, fiindcă avea de gând să-I dea drumul lui Isus. Dar ei strigau mai departe: „Răstignește-l! Răstignește-l!” Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în el. După ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” Dar ei stăruiau cu strigăte puternice și cereau să fie răstignit. Iar strigătele lor [și ale preoților de seamă] au biruit. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. Le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat să I se facă după voia lor. Pe când Îl duceau, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, și i-au pus crucea în spate, ca s-o ducă în urma lui Isus. După Isus mergea o mare mulțime de oameni și femei care se tânguiau și Îl jeleau. Isus S-a întors către ele și le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri, căci, iată, vor veni zile când se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de sânii care n-au alăptat!» Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți-ne!» Căci dacă așa i se face pomului verde, ce i se va face celui uscat?” Împreună cu El duceau și doi răufăcători, ca să fie omorâți. Când au ajuns la locul numit Căpățâna, i-au răstignit acolo pe El și pe răufăcători: unul la dreapta și altul la stânga. [[Dar Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”]] Ei și-au împărțit hainele Lui, trăgând la sorți. Poporul stătea acolo și privea . Conducătorii Își băteau joc de El , zicând: „Pe alții i-a izbăvit; să se izbăvească pe sine, dacă este Hristosul lui Dumnezeu, Alesul!” Soldații de asemenea își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet și-I ziceau: „Dacă tu ești regele iudeilor, izbăvește-te pe tine însuți!” Deasupra Lui era o inscripție [cu litere grecești, latinești și evreiești]: „Acesta este regele iudeilor.” Unul dintre răufăcătorii răstigniți a început să-L batjocorească, zicând: „Nu ești tu Hristosul? Izbăvește-te pe tine și izbăvește-ne și pe noi!” Dar celălalt l-a mustrat și i-a zis: „Oare nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? Noi primim pe drept ceea ce merităm pentru faptele noastre, însă Acesta n-a făcut niciun rău.” Apoi a zis: „Isuse, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!” [Isus] i-a răspuns: „Adevărat îți spun: astăzi vei fi cu Mine în rai.” Era pe la ceasul al șaselea și s-a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat, iar catapeteasma Templului s-a rupt în două. Isus a strigat cu glas puternic, zicând: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul !” Și după ce a vorbit astfel, Și-a dat duhul. Când a văzut ce s-a întâmplat, centurionul L-a slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept!” Și toată mulțimea care se adunase în fața acelei priveliști, când a văzut cele petrecute, s-a întors acasă bătându-se în piept. Toți cunoscuții lui Isus și femeile care-L urmaseră din Galileea stăteau la o oarecare depărtare și priveau la toate acestea.