Judecătorii 11:1-12

Iefta, galaaditul, era un om viteaz, dar el era fiul unei desfrânate. Galaad era tatăl lui Iefta. Nevasta lui Galaad i-a născut fii, iar când fiii nevestei sale au crescut, l-au izgonit pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci tu ești fiul altei femei!” Așadar, Iefta a fugit de frații lui și a locuit în ținutul Tob. Niște oameni de nimic s-au strâns la Iefta și ieșeau la luptă cu el. După o vreme, fiii lui Amon au pornit la război împotriva lui Israel. Și pe când fiii lui Amon au pornit la război împotriva lui Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să-l aducă pe Iefta din ținutul Tob. Ei i-au zis: „Vino să ne fii comandant, ca să luptăm cu fiii lui Amon!” Iefta le-a răspuns bătrânilor Galaadului: „Oare nu m-ați urât voi și nu m-ați izgonit din casa tatălui meu? De ce veniți la mine acum, când sunteți la strâmtorare?” Bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „De aceea ne-am întors la tine acum: ca să mergi cu noi, să lupți cu fiii lui Amon și să ne fii căpetenie nouă și tuturor locuitorilor Galaadului!” Iefta le-a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt cu fiii lui Amon și dacă Domnul îi va da în mâinile mele, atunci vă voi fi căpetenie!” Bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „DOMNUL să ne judece dacă nu vom face așa cum spui!” Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului, iar poporul l-a făcut căpetenie și conducător, iar Iefta și-a rostit toate cuvintele înaintea DOMNULUI, la Mițpa. Iefta a trimis soli la regele fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să lupți împotriva țării mele?”