Fapte 16:22-34

Mulțimea s-a ridicat și ea împotriva lor, iar pretorii au poruncit să li se rupă hainele și să fie bătuți cu nuiele. După multe lovituri, i-au aruncat în temniță și i-au poruncit temnicerului să-i păzească bine. Acesta, fiindcă primise o asemenea poruncă, i-a aruncat în adâncul temniței și le-a pus picioarele în butuci. Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și Îi cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau. Deodată, s-a făcut un cutremur mare, încât s-au zguduit temeliile temniței. Îndată s-au deschis toate ușile și lanțurile tuturor s-au desfăcut. Temnicerul s-a trezit și, văzând ușile temniței deschise, a scos sabia și era gata să se omoare, căci își închipuia că cei închiși fugiseră. Dar Pavel a strigat cu glas tare, zicând: „Să nu-ți faci niciun rău, fiindcă suntem toți aici!” Temnicerul a cerut o făclie, a sărit înăuntru și, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel și a lui Sila. Apoi i-a scos afară și le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, și veți fi mântuiți tu și casa ta!” Și le-au vestit Cuvântul Domnului lui și tuturor celor din casa lui. Temnicerul i-a luat la el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile și au fost botezați îndată el și toți ai lui. I-a dus în casă, le-a pus masa și s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.