Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul preaiubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionții îmi sunt plini de picurii nopții.” – „Mi-am scos haina. Cum să mă îmbrac iarăși? Mi-am spălat picioarele. Cum să le murdăresc iarăși?” Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului și mi-a fost milă de el atunci. M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului. Am deschis iubitului meu, dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înnebuneam când îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
Partajează
Citește Cântarea Cântărilor 5
Salvează versete, citește când nu ești conectat la internet, vizionează materiale video cu învățături și multe altele!
YouVersion folosește cookie-uri pentru a îți personaliza experiența. Prin utilizarea site-ului nostru web, accepți utilizarea cookie-urilor așa cum este descris în Politica noastră de confidențialitate
Acasă
Biblia
Planuri
Videoclipuri