Marcu 14:1-16

După două zile era Praznicul Paștelor și al Azimilor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.” Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei și să se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace. De ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine, căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus. Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor. În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănânci Paștele?” El a trimis pe doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în cetate. Acolo aveți să întâlniți un om ducând un urcior cu apă, mergeți după el. Unde va intra el, spuneți stăpânului casei: ‘Învățătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’ Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata; acolo să pregătiți pentru noi.” Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.