Romani 3:1-20

Așadar, care este privilegiul iudeului sau care este utilitatea circumcíziei? Este mare în toate privințele. Mai întâi pentru că lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. Și ce dacă unii au fost infideli? Oare infidelitatea unora anulează fidelitatea lui Dumnezeu? Nicidecum! Dumnezeu este vrednic de crezare, pe când orice om este mincinos, după cum este scris: „Ca să fii găsit drept în cuvintele tale și să ieși învingător atunci când ești judecat”. Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce să zicem? Oare este nedrept Dumnezeu când își arată mânia? Vorbesc ca om. Nicidecum! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea? Dar dacă prin minciuna mea [se arată] cu prisosință adevărul lui Dumnezeu spre gloria lui, atunci de ce mai sunt judecat ca păcătos? Atunci să facem oare cele rele ca să rezulte cele bune, așa cum ne bârfesc unii și ne acuză că noi am fi spus? Condamnarea lor este dreaptă. Și atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Căci după cum am arătat mai înainte, și iudeii, și grecii sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este drept nici măcar unul. Nu este nimeni înțelept, nu este nimeni care să-l caute pe Dumnezeu. Toți au rătăcit, împreună s-au pervertit. Nu este nimeni care să facă binele, nu este nici măcar unul. Gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limbile lor înșală, venin de viperă [iese] de pe buzele lor. Gura lor e plină de blestem și amărăciune. Sunt sprinteni de picioare la vărsare de sânge. Ruină și nenorocire e pe drumurile lor și calea păcii nu o cunosc. Înaintea ochilor lor nu există frică de Dumnezeu”. Dar noi știm că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu, așa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat niciun om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoașterea păcatului.