Matei 26:1-45

Când a terminat Isus toate aceste cuvinte, le-a spus discipolilor săi: „Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”. Atunci s-au adunat arhiereii și bătrânii poporului la curtea marelui preot, care se numea Caiáfa, și s-au sfătuit ca să-l prindă pe Isus prin viclenie și să-l ucidă, dar spuneau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă răzvrătire în popor”. În timp ce se afla Isus în Betánia, în casa lui Símon Leprosul, s-a apropiat de el o femeie care avea un [vas] din alabastru cu mireasmă de mare preț și i-a turnat pe cap pe când el stătea la masă. Văzând aceasta, discipolii au fost cuprinși de indignare și spuneau: „Pentru ce această risipă? Căci s-ar fi putut vinde scump și să se dea săracilor”. Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De ce necăjiți femeia? Ea a făcut un gest frumos față de mine, căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna. Turnând această mireasmă pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea. Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”. Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iúda Iscarióteanul, s-a dus la arhierei și le-a zis: „Ce-mi dați ca eu să‑l dau [pe mâna] voastră?”. Ei au fixat pentru el treizeci de arginți. Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea [pe mâna] lor. În prima [zi] a Ázimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”. El a spus: „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»!”. Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. La lăsatul serii, [Isus] stătea la masă împreună cu cei doisprezece și, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”. El, răspunzând, a zis: „Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s‑ar fi născut!”. Atunci Iúda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbí?”. El i-a răspuns: „Tu ai zis!”. Și, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul meu!”. Apoi, luând potirul și mulțumind, le-a dat lor, spunând: „Beți din acesta toți, căci acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor! Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui meu”. Și, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor. Atunci, Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi bate păstorul și se vor risipi oile turmei». Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”. Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”. Isus i-a zis: „Adevăr îți spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoșul, de trei ori mă vei renega”. Petru i-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți discipolii spuneau la fel. Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsemaní și le-a spus discipolilor: „Stați [aici] până când, mergând acolo, mă voi ruga!”. Și, luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedéu, a început a se întrista și a se tulbura. Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine!”. Și, mergând puțin mai încolo, a căzut cu fața la pământ rugându-se și spunând: „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar nu cum vreau eu, ci cum [vrei] tu”. Apoi a venit la discipoli și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Așa, n-ați putut veghea cu mine [nici măcar] un ceas? Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”. Iarăși, pentru a doua oară, a plecat și s-a rugat, spunând: „Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest [potir] fără ca să-l beau, să se facă voința ta!”. Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiați de somn. Lăsându-i, din nou a plecat și s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăși aceleași cuvinte. Atunci a venit la discipoli și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, a venit ceasul și Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor!