Romani 6:9-14

Căci știm cum că Hristosul care A călcat moartea în picioare – Atuncea când a înviat – N-o să mai moară, niciodat’ – Moartea nemaiputând, astfel, Să stăpânească, peste El. Prin felu-n care a murit, Pentru păcat, El a plătit Odată pentru totdeauna; Iar dacă știți aceasta una, Pricepeți dar, că El, mereu, Trăiește pentru Dumnezeu. Deci, față de păcat – și voi – Morți, să vă socotiți apoi, Și vii, doar pentru Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus. Astfel, păcatul – fraților – În trupul vostru muritor, Să nu mai dormiteze-acum; Să nu călcați pe al său drum. De-al său îndemn, să n-ascultați, Iar poftele, să nu-i urmați. Nu dați în stăpânirea lui – Adică-n a păcatului – Nicicând, a voastre mădulare, Pe cari, al vostru trup le are, S-ajungă – împotriva firii – Unelte-ale nelegiuirii. Ci dăruiți-vă, mereu – Voi înșivă – lui Dumnezeu, Drept vii, din morți, precum erați. Deci voi, lui Dumnezeu le dați Pe ale voastre mădulare, Spre a fi, astfel, fiecare, Unelte de neprihănire. Iată, vă dau, acum, de știre, Cum că păcatul n-o să poată, Drept robi, ca să vă mai socoată, Căci, peste voi, nu stăpânește, Fiindcă nu se mai găsește Nimeni, din voi, sub Lege dar, Pentru că toți sunteți sub har.”