Filipeni 4:1-13

„De-aceea, frații mei iubiți – De mine-atât de mult doriți, Căci voi sunteți cununa mea Și bucuria-asemenea – Rămâneți tari, vă îndemn eu, În Domnul nostru, tot mereu. Astfel dar, lui Evodia – Precum și lui Sintichia – Îndemn le dau, ca orișicând, Să fie-n Domnul, doar un gând. Pe tine-apoi, pe cari, mereu – La jug – tovarăș, te am eu, Te rog să dai ajutorare, Femeilor acelea, care, Cu mine-alături, au trudit, Când, Evanghelia, am vestit, Cu Clement și cu toți cei care Mi-au fost tovarăși, în lucrare, Având, în felu-acesta, parte De-ași scrie, în a vieții carte, Numele lor. Dragii mei frați, În Domnul, să vă bucurați! Iată că, iarăși, vă zic eu, Ca să vă bucurați, mereu! Blândețea voastră, ne-ntrecută, De toți să fie cunoscută. Aproape e al nostru Domn Și nu vreau să vă prindă-n somn. Deci, de nimic – dragii mei frați – Nicicând, să nu vă-ngrijorați. În orice lucru, tot mereu, Aduceți-I lui Dumnezeu, La cunoștință, cererea Pe care voi o veți avea, Alături de mulțumiri multe Și rugăciuni, ca să v-asculte. Astfel, pacea lui Dumnezeu – Care întrece, tot mereu, Orice pricepere – apoi, Are a vă păzi pe voi, Și inimile voastre – iată – Și gândurile, totodată, În Domnul nost’, Hristos Iisus. Atâta am avut, de spus. Tot ceea ce-i adevărat, Tot ceea ce s-a arătat Vrednic, pentru a fi cinstit, Tot ceea ce s-a dovedit Că este drept și e curat, Tot ceea ce ați constatat Că este vrednic de iubit, Tot ce e demn de-a fi primit, Orișice faptă bună-apoi Și orice laudă – pe voi – Necontenit, să vă-nsoțească Și-acestea să vă-nsuflețească. Ce-ați învățat, ce ați primit, Ce ați văzut și-ați auzit Dar, de la mine, vreau apoi, Să faceți, ne-ncetat, și voi. Atunci, al păcii Dumnezeu, Are a vă-nsoți, mereu. O bucurie am avut, În Domnu-atunci când am văzut, Precum că voi ați reușit – Față de mine – în sfârșit, Simțirile – dragii mei frați – S-ajungeți ca să le schimbați. Ăst lucru, voi, de mult, l-ați vrut, Însă, prilej, nu ați avut. N-am zis lucrul acest apoi, Gândindu-mă la ce nevoi Aș avea eu, pentru că știu, Mereu, ca mulțumit să fiu Cu starea-n care mă găsesc. Știu și smerit ca să trăiesc, Atunci când sunt în sărăcie, Știu și-n belșug și bogăție. În toate m-am deprins, umblând, Să fiu sătul, dar și flămând, Să am un trai îmbelșugat, Dar și în lipsă-a fi aflat. Pot totul, în Hristos, mereu, De care, întărit, sunt eu.