„Dacă-n Hristos, cumva, apare,
În rândul vostru, o-ndemnare,
Sau dacă e vreo mângâiere,
Pe care dragostea o cere,
Sau dacă e o legătură
A Duhului, sau o măsură
De milostenie și-ndurare,
Vă rog atunci, pe fiecare,
Să încercați să-mi faceți mie,
O negrăită bucurie,
Ținându-vă strâns, în unire,
Având o singură simțire,
O dragoste, un singur gând
Și-un suflet, în al vostru rând.
Din duh de ceartă – eu vă zic –
Nimeni să nu facă nimic.
Pentru o slavă ce se-arată
A fi deșartă, niciodată,
Nimica să nu faceți voi,
Ci, în smerenie, mai apoi,
Să îl privească fiecare,
Pe altul, ca fiind mai mare.
Necontenit, să căutați,
Folosul altora, dragi frați.